Denial of revision for failure to satisfy the specific "lucrum certum" requirement under Article 322(2) CPC when challenging appellate fact-finding and statutory interpretation

Asupra cererii de revizuire de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, la data de 08.06.2011, sub nr. x/2/2011, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, a solicitat revocarea Deciziei nr. 178 din 03 mai 2011, desfiinţarea Raportului de inspecţie fiscală nr. x din 19 ianuarie 2011 şi a Deciziei de impunere nr. 1500184 din 19 ianuarie 2011, emise de organele de inspecţie fiscală din cadrul Administraţiei Finanţelor Publice sector 4 Bucureşti, dispunerea măsurii încheierii, pe viitor, cu respectarea legalităţii, a altor acte administrative, cenzurând astfel răspunsul primit din partea pârâtei Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, cu acordarea de despăgubiri în compensare pentru toate daunele pricinuite, materiale şi morale, în condiţiile art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 773 din 7 februarie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 773 din 7 februarie 2012, a formulat recurs reclamanta A., invocând dispoziţiile art. 482 pct. 6, 8 şi 9, art. 492 din C. proc. civ., republicat, prevederile similare din C. proc. civ. fiind art. 304 pct. 7 şi 9.

Hotărârea instanţei de recurs

Prin Decizia nr. 3304 din 23.11.2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 666 din 1 martie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Cererea de revizuire formulată de A.

Revizuenta A. a formulat în contradictoriu cu Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională de Soluţionare a Contestaţiilor şi Administraţia Sectorului 4 a Finanţelor Publice cerere de revizuire împotriva Deciziei nr. 3304 din 23 noiembrie 2016 pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosar nr. x/2011* pentru motivul prevăzut de art. 322 alin. (2) C. proc. civ. 1865 - instanţa nu s-a pronunţat asupra a ceea ce s-a cerut.

În susţinerea cererii de revizuire, se arată că instanţa nu a indicat motivele pentru care a respins nulităţile absolute ale actelor procedurale fiscale invocate de recurenta-reclamantă atât în fond după casare cât şi în recurs după casarea din primul ciclu procesual.

Se mai susţine, că în Decizia de recurs instanţa nu a motivat respingerea aplicării dispoziţiilor art. 1601 C. fisc. faţă de persoana impozabilă a revizuentei.

Considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de revizuire

Revizuenta şi-a întemeiat cererea de revizuire pe dispoziţiile art. 322 alin. (2) din C. proc. civ. potrivit cărora: revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri data de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul se poate cere în următoarele cazuri: dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.

Din cuprinsul cererii de revizuire reiese, în esenţă, că susţinerile revizuentei reprezintă de fapt critici referitoare la modul în care instanţa de judecată a interpretat materialul probator administrat în cauză, precum şi la modul în care s-a făcut interpretarea şi aplicarea normelor juridice incidente în speţă.

Motivul de revizuire prevăzut de art. 322 alin. pct. 2 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut şi este consecinţa nerespectării principiului disponibilităţii, potrivit căruia cel care stabileşte limitele judecăţii este reclamantul, prin obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv pretenţia concret formulată. Prin sintagma "lucru cerut" trebuie să se înţeleagă numai acele cereri care au fixat cadrul litigiului, au determinat limitele acestuia, au stabilit obiectul dedus judecăţii.

Or, în speţa dedusă judecăţii, instanţa de recurs s-a pronunţat asupra tuturor pretenţiilor formulate de către revizuentă, care prin prezenta cerere nu face altceva decât să reia argumentele pe care le-a susţinut atât în faţa instanţei de fond, cât şi în faţa instanţei de rejudecare.

Astfel, din analiza cererii de revizuire rezultă faptul că revizuenta critică hotărârea instanţei în ceea ce priveşte modul în care aceasta a pus în aplicare Decizia de casare nr. 4168 din 4 noiembrie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Instanţele învestite cu soluţionarea cauzei au reţinut faptul că motivele de fapt şi de drept dezvoltate în cererea de chemare în judecată în legătură cu pretinsa lipsă a calităţii părţii reclamante de persoană impozabilă, respectiv privind contestarea caracterului continuu al activităţilor desfăşurate de către aceasta spre a intra în sfera de aplicare a TVA, sunt neîntemeiate câtă vreme concluzia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din decizia de casare este foarte clară:

"actele fiscale sunt legale din punct de vedere al stabilirii calităţii de persoană impozabilă şi al desfăşurării de activităţi cu caracter de continuitate".

Pe de altă parte, se mai susţine că instanţa de recurs nu a analizat motivele de nulitate absolută a actelor procedurale fiscale.

Faptul că instanţa de recurs nu s-a pronunţat în legătură cu motivele de nulitate absolută invocate de revizuentă în legătură cu actele atacate, nu echivalează cu ipoteza prevăzută de art. 322 pct. 2 C. proc. civ.

Aceste motive de nulitate au fost apreciate, în mod corect, ca fiind cereri noi care exced cadrului procesual fixat în primul ciclu procesual.

Aşadar instanţa de recurs, nu din eroare nu a cercetat motivele de nulitate la care se referă revizuenta, ci pentru faptul că aceste motive de anulare a actelor contestate nu au fost invocate prin cererea introductivă de instanţă şi nici prin contestaţia administrativă.

Astfel, aspectele invocate prin cererea de revizuire au fost analizate şi dezlegate de instanţa de recurs pe baza înscrisurilor existente la dosar.

În concluzie, revizuirea este nefondată, instanţa învestită cu rejudecarea cauzei a făcut în mod corect aplicarea dispoziţiilor din decizia de casare, pronunţând o soluţie în concordanţă cu prevederile legale incidente în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 3304 din 23 noiembrie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 octombrie 2017.