Breach of confidentiality of medical referral decision disseminated via internal court network affecting magistrate's professional reputation

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii

Prin Hotărârea nr. 506 din 26.04.2016, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a admis cererea de apărare a reputaţiei profesionale formulată de doamna judecător A., judecător la Tribunalul Bihor.

La data de 16.11.2015, în conformitate cu prevederile art. 30 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările ulterioare şi art. 74 alin. (1) lit. g) din acelaşi act normativ, a fost înaintată Inspecţiei Judiciare cererea formulată la data de 06.11.2015 de A., judecător la Tribunalul Bihor, prin care a solicitat apărarea reputaţiei profesionale, onoarei şi probităţii profesionale, ca urmare a măsurii luate de preşedintele Tribunalului Bihor şi de membrii colegiului de conducere al acestei instanţe prin Hotărârea nr. 22 din 27 octombrie 2015.

În motivarea solicitării, A. a arătat că, prin Hotărârea nr. 22 din 27 octombrie 2015 a Colegiului de conducere a Tribunalului Bihor s-a dispus, la pct. 13 lit. a) din "Planul de măsuri şi implementarea acestora la nivelul Tribunalului Bihor pentru înlăturarea deficienţelor constatate la nivelul Tribunalului Bihor, pentru creşterea gradului de eficienţă a indicatorilor de eficienţă menţionaţi în Raportul privind analiza instanţelor prin prisma indicatorilor de eficienţă, pe baza datelor statistice aferente semestrului I 2015", luarea unor masuri faţă de judecătorii cu cele mai mari restanţe în redactări, respectiv sesizarea Comisiei medicale din cadrul Ministerului Justiţiei pentru efectuarea unor verificări în ceea ce priveşte starea de sănătate, în baza art. 64 din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

A apreciat doamna judecător A. că măsura luată nu este argumentată sub aspectul temeiniciei şi este de natură să îi aducă grave prejudicii de imagine şi să aducă atingere gravă prestigiului justiţiei, punând sub semnul îndoielii hotărârile judecătoreşti pe care le-a pronunţat în cei 22 de ani de activitate numai în funcţia de magistrat, timp în care a deţinut aproape 7 ani (2006 - 2013) funcţia de vicepreşedinte al Tribunalului Bihor, precum şi asupra hotărârilor judecătoreşti pe care le va pronunţa în viitor.

În urma comunicării Raportului nr. 6781/IJ/3958/DIJ/2015, întocmit de Inspecţia Judiciară, doamna judecător A. a formulat obiecţiuni la data de 03.03.2016, asupra cărora a revenit la data de 09.03.2016, prin care a reiterat în principal susţinerile din cuprinsul cererii de apărare a reputaţiei, onoarei şi probităţii sale profesionale iniţiale.

A mai arătat doamna judecător că procesul-verbal al şedinţei din data de 27.10.2015 a Colegiului de conducere al Tribunalului Bihor i-a fost comunicat abia la data de 03.03.2016, ca răspuns la solicitarea sa din data de 02.03.2016, cu mult ulterior punerii în aplicare şi implementării măsurii luate în baza acestuia şi fără să fi avut cunoştinţă de existenţa lui, deşi era un act producător de consecinţe juridice în privinţa sa şi care o viza în mod direct, precum şi faptul că afirmaţia din cuprinsul procesului-verbal respectiv, potrivit căreia doamna judecător A. manifestă un comportament neadecvat şi persistent de mai mulţi ani în şedinţele de judecată, nu a fost justificată prin probe certe, fiind de fapt susţinerile subiective ale preşedintelui şi vicepreşedintelui Tribunalului Bihor.

Sub un alt aspect, doamna judecător a invocat încălcarea confidenţialităţii măsurilor dispuse prin Hotărârea nr. 22 din 27 octombrie 2016 a Colegiului de conducere al Tribunalului Bihor, ca urmare a faptului că respectiva hotărâre a fost comunicată specialistului IT din cadrul instanţei şi difuzată pe Outlook-ul Tribunalului Bihor, deşi trebuia să îi fie comunicată doar acesteia.

Din procesul-verbal al şedinţei din data de 27.10.2015 a Colegiului de conducere, Plenul a reţinut că propunerea acestei măsuri a fost argumentată de doi dintre membrii colegiului de conducere, respectiv preşedintele şi vicepreşedintele tribunalului, prin prisma comportamentului doamnei judecător A., atât în cadrul instanţei, precum şi în şedinţele publice de judecată, comportament care a fost apreciat, în esenţă, ca neadecvat şi persistent de mai mulţi ani şi care s-a accentuat în ultimele luni, influenţând scăderea performanţelor profesionale în mod constant.

Potrivit adresei nr. xP/7483/37/A/2015 din 21 decembrie 2015 a Tribunalului Bihor - Cabinetul Preşedintelui, Hotărârea nr. 22 din 27 octombrie 2015 a Colegiului de Conducere al Tribunalului Bihor s-a publicat pe intranetul instanţei, potrivit art. 7 al acestei hotărâri, iar pe portalul instanţei a fost publicat un extras din această hotărâre, respectiv art. 5 al hotărârii, referitor la modificarea compunerii unor complete din cadrul secţiei penale, şi a fost comunicată secţiilor instanţei şi judecătorilor vizaţi, potrivit procesului-verbal de comunicare ataşat hotărârii.

Argumentele contestatoarei în susţinerea contestaţiei

Tribunalul Bihor apreciază că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică, arătând că, în speţă, nu poate fi reţinută o atingere adusă reputaţiei profesionale a magistratului, în condiţiile inexistenţei unei fapte prejudiciabile şi a inexistenţei oricărei forme de vinovăţie, aducerea la cunoştinţa personalului instanţei a stării de sănătate a doamnei judecător A. fiind realizată în cadrul planului de măsuri privind eficientizarea activităţii Tribunalului Bihor.

Mai mult, această aducere la cunoştinţă către personalul instanţei reprezintă o obligaţie regulamentară, iar comunicarea Hotărârii nr. 22/2016 a Colegiului de conducere al instanţei pe adresa profesională de e-mail a doamnei judecător A. s-a realizat la solicitarea expresă a acesteia şi în condiţiile refuzului categoric al acesteia de a primi

Totodată, comunicarea acestei hotărâri prin intermediul informaticianului instanţei nu aduce atingere reputaţiei profesionale a doamnei magistrat, informaticianului revenindu-i obligaţia de păstrare a secretului profesional.

De asemenea, s-a arătat că, prin comunicarea unor aspecte privind starea de sănătate a doamnei judecător către personalul instanţei nu s-a adus atingere reputaţiei profesionale a acesteia, în cadrul Tribunalului Bihor şi în afara acestuia comportamentul necorespunzător al acesteia fiind de notorietate, dovadă în acest sens fiind procesele-verbale încheiate de corpul de jandarmi care asigură paza instanţei, premisa unei anume stări de sănătate fiind cunoscută în cadrul instanţei.

În acelaşi timp, s-a arătat că sesizarea Comisiei medicale din cadrul Ministerului Justiţiei pentru efectuarea unor verificări în ceea priveşte starea de sănătate a doamnei judecător, în baza art. 64 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, nu este de natură să aducă atingere reputaţiei profesionale a acesteia, ci, dimpotrivă, reprezintă o măsură destinată să asigure protecţia acesteia.

Apărările intimatului Consiliul Superior al Magistraturii

Prin întâmpinarea formulată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii s-a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată.

Intimatul arată că, potrivit disp. art. 23 alin. (7) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin HPCSM nr. 1375/2015, şedinţele colegiului de conducere nu sunt publice, iar conform art. 23 alin. (9) din acelaşi Regulament, hotărârile colegiului de conducere se aduc la cunoştinţa celor interesaţi.

Deşi prerogativa de a sesiza comisia medicală de specialitate cu privire la constatarea unei eventuale boli psihice a magistratului, de natură să-şi exercite funcţia în mod corespunzător aparţine în exclusivitate preşedintelui instanţei sau colegiului de conducere, împrejurarea că această măsură a fost comunicată specialistului IT din cadrul instanţei şi difuzată pe Outlook-ul Tribunalului Bihor, astfel că informaţia putea fi accesată de către personalul instanţei, deşi trebuie să îi fie comunicată doar petentei, afectează reputaţia profesională a judecătorului.

Prin hotărârea atacată, susţine intimatul, nu s-a analizat respectarea de către informaticianul instanţei a obligaţiei de confidenţialitate, în condiţiile în care fapta reţinută nu constă în comunicarea hotărârii Colegiului de conducere către judecătorul vizat, prin intermediul acestei persoane, ci în comunicarea hotărârii către întreg personalul instanţei, prin internet, în aceste condiţii, respectarea obligaţiei de confidenţialitate fiind nerelevantă.

Se mai arată că este lipsit de semnificaţie modul şi gradul în care pretinsul comportament necorespunzător al judecătorului era cunoscut de personalul instanţei, deşi aspectul nu este dovedit, comunicarea măsurii fiind aptă să aducă atingere reputaţiei profesionale.

În ultimul rând, intimatul consideră, în temeiul art. 30 din Legea nr. 317/2004 republicată şi modificată, că intervenţia sa este prevăzută în scopul realizării în condiţii corespunzătoare a actului de justiţie şi este justificată în măsura în care se asigură protecţie judecătorului sau procurorului aflat în exercitarea efectivă a atribuţiilor specifice funcţiei deţinute.

Intimatul susţine şi că hotărârea sa nu produce efectele unui act administrativ tipic şi anume naşterea, modificarea sau stingerea unor raporturi juridice, astfel încât nu se poate recunoaşte instanţelor judecătoreşti competenţa de a se substitui membrilor Consiliului în această materie, de a invalida evaluarea şi aprecierea făcută de aceştia şi de a le înlocui cu propriile evaluări şi aprecieri.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei formulată în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată şi modificată

Potrivit art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 republicată şi modificată, hotărârile plenului privind cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor pot fi atacate cu contestaţie de orice persoană interesată la secţia de contencios administrativ şi fiscal, de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Instanţele de contencios administrativ şi fiscal, au competenţa, potrivit art. 1, art. 2 alin. (1) lit. c), g) şi h) şi art. 8 şi 18 din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, coroborate cu art. 97 alin. (4) C. proc. civ. să soluţioneze cererile persoanelor care se consideră vătămate într-un drept al lor ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ,, prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri sau prin refuzul nejustificat de a soluţiona o cerere.

Actele administrative atacate pot fi tipice sau asimilate, în funcţie de calificarea legii, însă toate actele administrative au drept consecinţă naşterea, modificarea sau stingerea unor raporturi juridice, în funcţie de materia în care sunt emise.

Hotărârile Plenului CSM privind cariera şi drepturile magistraţilor, inclusiv hotărârea prin care s-a admis cererea de apărare a reputaţiei profesionale formulate de judecător A., sunt acte administrative supuse controlului instanţei de contencios administrativ.

Este vorba despre un act administrativ tipic care naşte raporturi juridice specifice materiei în care a fost emis.

În temeiul acestei hotărâri magistratul poate pretinde o anumită conduită a autorităţii sau poate solicita eventuale despăgubiri.

Când analizează legalitatea actului administrativ atacat, instanţa de contencios administrativ se întemeiază pe aspecte ce ţin de aplicarea şi interpretarea corectă a legii de către autoritatea emitentă a actului.

Instanţa de contencios administrativ exercitându-şi competenţa prevăzută de lege nu se substituie membrilor CSM şi nu invalidează evaluarea/aprecierea făcută de aceştia pentru a le înlocui cu propriile evaluări şi aprecieri.

Intimatul soluţionează cererile adresate în baza legii şi nu îşi impune propriile aprecieri subiective.

Ceea ce interesează în prezenta cauză este legalitatea hotărârii contestate, din perspectiva aplicării normelor juridice incidente.

În acest sens, se va reţine că Plenul CSM, prin Hotărârea nr. 506 din 26.04.2016 a admis cererea de apărare a reputaţiei profesionale a doamnei judecător, reţinând că, deşi prerogativa de a sesiza comisia medicală de specialitate cu privire la constatarea unei eventuale boli psihice a magistratului, de natură a-l împiedica să-şi exercite funcţia în mod corespunzător, aparţine în exclusivitate preşedintelui instanţei sau colegiului de conducere, împrejurarea că această măsură a fost comunicată specialistului IT şi difuzată pe outlookul instanţei, astfel că informaţia se putea accesa de către personalul instanţei, deşi trebuia să fie comunicată doar magistratului, afectează reputaţia profesională a acestuia.

Dimpotrivă, contestatorul arată că în cadrul Tribunalului Bihor, competenţa magistratului este de notorietate, acesta are în mod frecvent manifestări şi limbaj care exced comportamentului decent şi firesc într-o instituţie publică şi este de natură să afecteze climatul optim de muncă al instanţei.

Prin aducerea la cunoştinţa personalului instanţei a măsurii luată în privinţa petentei nu au fost făcute publice date sau informaţii care vizează starea de sănătate.

Dispoziţia a vizat luarea unei măsuri de protecţie în privinţa judecătorului pentru a nu se ajunge la sancţionarea disciplinară a acesteia, din cauza întârzierii în redactare hotărârilor pronunţate.

Înalta Curte reţine că primirea în profesia de magistrat este condiţionată de buna reputaţie, alături de alte condiţii impuse de prevederile art. 14 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, modificată şi completată.

De asemenea, buna reputaţie este necesară şi pentru menţinerea în profesie, deoarece, conform art. 65 alin. (1) lit. i) din acelaşi act normativ, eliberarea din funcţie a judecătorilor şi procurorilor se realizează şi în cazul pierderii bunei reputaţii.

Pierderea reputaţiei (morale sau profesionale) se realizează prin emiterea unei hotărâri în cadrul cercetării disciplinare a magistratului.

Astfel, nu se poate afirma că este de notorietate că judecătorul, în cazul de faţă, are un comportament neadecvat şi, în consecinţă nu mai beneficiază nici de buna reputaţie.

Contestatorul confundă părerile subiective ale oamenilor despre o anumită persoană, fie şi judecător, cu noţiunea şi instituţia bunei reputaţii existente în Legea nr. 303/2004 şi în Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor.

Magistraţii se bucură de principiu, de o bună reputaţie, iar orice atingere adusă acesteia poate fi sancţionată de Consiliul Superior al Magistraturii prin emiterea unei hotărâri de apărare a valorii lezate.

În cauză, s-a adus la cunoştinţă personalului instanţei faptul că organul de conducere al instanţei a sesizat Comisia medicală din cadrul Ministerului Justiţiei pentru efectuarea unui control psihic al judecătorului.

Potrivit art. 29 alin. (9) din Regulamentul instanţelor judecătoreşti, hotărârile Colegiului de conducere se aduc la cunoştinţă numai celor interesaţi, de unde rezultă că s-a încălcat şi principiul confidenţialităţii, informaţiilor şi hotărârilor.

În continuarea aceloraşi argumente se constată că numai existenţa unei suspiciuni că judecătorul ar avea o boală psihică este de natură să conducă la pierderea reputaţiei acestuia, care, chiar şi în ipoteza infirmării sesizării, poate fi cu greu refăcută în opinia publicului sau colegilor.

Faţă de acestea, Înalta Curte reţine că intimatul a aplicat şi interpretat corect dispoziţiile legale incidente, când a admis cererea de apărare a reputaţiei petentei, urmând a se respinge contestaţia formulată de Tribunalul Bihor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia formulată de Tribunalul Bihor împotriva Hotărârea nr. 506 din 26 aprilie 2016 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 noiembrie 2016.