Farm subsidy recovery annulled over misapplied land-use proof requirements

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Satu Mare şi declinată la Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal prin sentinţa civilă nr. 2637/CA din 17 decembrie 2014, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, anularea actelor administrative emise de pârâtă, respectiv a procesului-verbal de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţelor bugetare cu nr. APIA 15589 din 15 mai 2014 privind cererea de plată nr. x din 15 mai 2009 şi a deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 16929 din 16 iulie 2014, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia primei instanţe

Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 74/CA- P.I. din 21 aprilie 2015 a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei nr. 74/CA - P.I. din 21 aprilie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A., solicitând casarea hotărârii recurate şi, în urma rejudecării, pe fond, admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulată.

Criticile dezvoltate în susţinerea cererii de recurs sunt, în esenţă, următoarele:

- motivarea instanţei de fond este contrară şi străină aspectelor descrise de APIA în procesul-verbal de constatare a neregulilor din 15.05.2014, întocmit pentru CAMPANIA agricolă 2009;

- instanţa de fond, în mod arbitrar, a stabilit regimul de administrare şi folosinţă al terenului din Negreşti-Oaş, pentru anul 2009, imobil în suprafaţă de 2,28 hectare, dobândit în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 18.04.20011 a BNP B., aflat pe raza localităţii Negreşti-Oaş.

- instanţa de fond, în mod eronat, a considerat că reclamantul nu avea drept de folosinţă asupra terenurilor de pe raza localităţii Piscolt, deşi în evidenţele Primăriei Piscolt figura ca proprietar al acestora.

- procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare a fost întocmit cu rea-credinţă de APIA Central, deşi autoritatea deţinea toate actele doveditoare ale dreptului de folosinţă asupra terenurilor pentru care A. a solicitat sprijin financiar.

Procedura de soluţionare a recursului

1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 2.08.2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din data de 25.03.2017, completul de filtru a constatat că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a respins excepţia nulităţii recursului şi a declarat recursul admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, fixând termen de judecată pe fond.

II. Analiza cererii de recurs

1. Motivele de fapt şi de drept relevante

Litigiul pendite priveşte sprijinul financiar direct pe care reclamantul A. l-a primit pe anul 2009, pentru suprafaţa de 1,74 ha teren.

După cum rezultă din procesul-verbal de constatare încheiat la data de 24.02.2014 a fost supusă verificării modalitatea de acordare a sprijinului financiar pe suprafaţă către fermierul A. pentru fiecare din campaniile 2007-2011, întocmindu-se pentru fiecare dintre aceşti ani procese-verbale de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, menţinute în urma deciziilor de respingere a contestaţiilor formulate împotriva acestora.

Ca urmare a contestaţiilor formulate pe calea contenciosului administrativ au fost înregistrate pe rolul instanţelor judecătoreşti acţiuni vizând sprijinul financiar primit de reclamant pentru fiecare dintre anii perioadei amintite.

Prin Decizia nr. 1630 din 4 mai 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, respectiv Decizia nr. 3313 din 23 noiembrie 2016 s-a tranşat în mod definitiv problema pentru anii 2010 respectiv 2011, astfel că analiza din aceste cauze a intrat în puterea de lucru judecat.

În Decizia nr. 1630/2017 s-a soluţionat sprijinul pentru suprafaţa de 0,21 ha aflat pe raza comunei Piscolt, şi suprafaţa de 1,53 ha pe raza oraşului Negreşti Oaş, în timp ce prin Decizia nr. 3313/2016 suprafaţa de 0,91 ha aflat în raza oraşului Negreşti Oaş.

În litigiul pendite se reţine că reclamantul a primit nejustificat ajutor pentru suprafaţa de 0,21 ha pe raza comunei Piscolt şi 1,53 ha pe raza oraşului Negreşti Oaş.

Totodată, după cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar fundamentul cererilor este dat de acte de proprietate pentru aceste terenuri anterioare intervalului 2007-2011.

Cât priveşte terenul fâneaţă aflat pe raza UAT Negreşti Oaş

Prevederile art. 7 alin. (1) lit. f) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 125/2006 stabilesc că, pentru a beneficia de acordarea de plăţi în cadrul schemelor de plată unică pe suprafaţă, solicitantul trebuie să îndeplinească condiţiile de a prezenta documentele necesare care dovedesc dreptul de folosinţă, precum şi de a putea face dovada că utilizează terenul pentru care a depus cererea.

Rezultă că dreptul de folosinţă şi utilizarea terenului sunt două condiţii distincte la care se referă textul de lege citat, pe care recurenta îl interpretează greşit când afirmă că intimatul-reclamant ar fi trebuit să prezinte documente prin care să dovedească dreptul de utilizare a terenului.

Aşa cum a reţinut prima instanţă, dreptul de folosinţă asupra terenului a fost dovedit de către reclamant prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 18 aprilie 2001 de BNP B., care i-a conferit acestuia dreptul de coproprietate asupra terenului în suprafaţă de 22.800 mp din care face parte suprafaţa declarată fâneaţă şi pentru care s-a solicitat acordarea sprijinului financiar. Dreptul de coproprietate conferă fiecărui coproprietar şi atributul folosinţei asupra întregului bun. Autoritatea pârâtă nu a indicat, în actele administrative, că ar fi incidentă o situaţie de supradeclarare, rezultând că reclamantul a fost singurul coproprietar care a formulat cerere de plată a subvenţiei pentru utilizarea şi întreţinerea pajiştii bun indiviz.

Pe de altă parte, efectiva utilizare a suprafeţei menţionate nu a făcut obiectul verificării APIA, care s-a rezumat la aspectele documentare, aşa cum rezultă indubitabil din conţinutul procesului-verbal de constatare a neregulilor.

Cât priveşte împrejurarea că suprafaţa de teren menţionată nu era înscrisă în registrul agricol al localităţii Negreşti Oaş, o astfel de înscriere nu reprezintă condiţie pentru acordarea subvenţiei, potrivit O.U.G. nr. 125/2006 sau potrivit Ordinului MADR nr. 246/2008.

Referitor la terenul aflat pe raza comunei Piscolt intimata a luat în calcul doar terenul deţinut în baza Titlului de proprietate nr. 31-105588 din 7 ianuarie 1999 pentru suprafaţa de 0,79 ha moştenite de soţia recurentului nu şi cea de 0.87 ha menţionate în adeverinţele nr. 172 din 2 decembrie 1991 a comunei Pişcolt şi în adresa din 23 aprilie 2015 .

Or, referitor la ambele suprafeţe, art. 4 din Ordinul MADR nr. 246/2008, în forma în vigoare pentru campania agricolă din anul 2011 (forma amendată prin Ordinul nr. 67/2011), se referă exclusiv la documentele doveditoare privind dreptul de folosinţă, nu şi la dovada utilizării terenurilor şi menţionează, în principal, titlul de proprietate. O adeverinţă eliberată de primărie, conform înscrisurilor din registrul agricol era necesară pentru dovedirea dreptului de folosinţă numai în lipsa titlului de proprietate.

Astfel, conform textului de lege citat, documentele doveditoare solicitate producătorului agricol, conform art. 7 alin. (1) lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 125/2006, privind dreptul de folosinţă a terenului agricol sunt, după caz, titlul de proprietate sau alte acte doveditoare ale dreptului de proprietate asupra terenului, contractul de arendare, contractul de concesiune, contractul de asociere în participaţiune, contractul de închiriere, contractul de comodat, alte acte care fac dovada folosinţei terenului, precum: adeverinţă eliberată de primărie conform înscrierilor din registrul agricol, înscrisuri sub semnătură privată etc.

În raport de cele de mai sus rezultă că hotărârea instanţei de fond apare ca temeinică şi legală.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, constatând că, deşi recurenta a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., niciunul dintre criticile din recurs nu se subsumează acestui motiv, iar cât priveşte motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticile sunt nefondate pentru argumentele anterior arătate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 74/CA-P.I. din 21 aprilie 2015 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată.

Anulează Decizia de soluţionare a contestaţiei din 16.07.2014 şi Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 15.05.2004 emise de pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 octombrie 2017.