Conflict of interest for local mayor appointing son to public office

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/3 din 23.04.2014 şi declinată în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 6969 din 29 octombrie 2014, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Agenţia Naţională de Integritate solicitând anularea Raportului de evaluare nr. x din 01.04.2014 întocmit de pârâtă.

Prin sentinţa nr. 272 din 4 februarie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins cererea de repunere pe rol formulată de reclamant, ca nefondată.

A fost admisă excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în ceea ce priveşte măsura dispusă prin pct. 2 din Raportul de evaluare nr. x din 01.04.2014 emis de Agenţia Naţională de Integritate de sesizare a Parchetului de pe lângă Judecătoria Strehaia cu privire la existenţa indiciilor de săvârşire a infracţiunii prevăzute de art. 301 din C. pen. respingând acest capăt de cerere al contestaţiei, ca inadmisibil.

A fost respinsă, în rest, contestaţia formulată de reclamantul A., împotriva Raportului de evaluare nr. x din 01.04.2014 emis de Agenţia Naţională de Integritate, ca nefondată.

Împotriva acestei sentinţe reclamantul A. a formulat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Se solicită admiterea recursului casarea sentinţei atacate şi în principal trimiterea cauzei spre rejudecare şi în subsidiar rejudecarea şi admiterea contestaţiei şi anularea raportului de evaluare nr. 14207/G/II din 1.04.2014 emis de ANI.

Motivele de recurs invocate, în termen se încadrează în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

În raport de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. se invocă încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii. În concret se invocă încălcarea principiului contradictorialităţii prin faptul că nu a fost pusă în discuţia părţilor de repunere pe rol a cauzei intimata pe înscrisurile noi depuse de reclamant şi încălcarea dreptului la apărare şi a principiului contradictorialităţii datorită faptului că fiind respinsă cererea de amânare a cauzei, partea nu a avut posibilitatea să fie reprezentată sau asistată de un avocat.

În raport de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. recurentul-reclamant arată că soluţia de respingere a contestaţiei este dată cu aplicarea greşită a normei speciale - respectiv Legea nr. 176/2010 atât în ceea ce priveşte dreptul la apărare în cursul etapei administrative a evaluării prevăzute de art. 10 din Legea nr. 176/2010 şi în ceea ce priveşte aplicarea greşită pe fond a normelor de drept material a dispoziţiilor art. 70, 71 şi 76 din Legea nr. 161/2003. Se arată că faţă de actele semnate pur formal de recurent, în calitatea sa de primar nu erau îndeplinite condiţiile pentru a exista conflictul de interese administrativ deoarece nu a existat un fals material, iar cele două dispoziţii nr. 67 din 10 iulie 2008 şi nr. 189 din 17 aprilie 2012 au fost legal emise în raport de dispoziţiile H.G. nr. 120/2003 şi respectiv Legea nr. 67/2003, fiind supuse controlului de legalitatea efectuat de prefect.

La dosar intimata a formulat întâmpinare în care s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recursul a fost admis în principiu conform încheierii din 26.04.2017 în baza art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Recurentul-reclamant a depus la dosar ordonanţa de clasare din 16.07.2014 şi a formulat cerere de efectuare a unei trimiteri preliminare în validitate şi în interpretare, cerere respinsă motivat de Curte în şedinţa publică din 10 octombrie 2017.

În şedinţa publică din 10 octombrie 2017 recurentul-reclamant a depus la dosar motivele de recurs de ordine publică solicitând ca instanţa de recurs să dacă aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ.

Curtea a pus în discuţie această cerere în principal asupra naturii şi a termenului de formulare în raport de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ. şi în subsidiar pe unele motive de recurs, urmând să se pronunţe odată cu recursul declarat în cauză.

Curtea pe motivele de recurs invocate de recurentul-reclamant în şedinţa publică din data de 10 octombrie 2017 le constată a fi tardiv formulate şi urmează a le respinge ca atare pentru următoarele considerente.

În primul rând Curtea constată că motivele invocate de către recurent nu sunt de ordine publică care pot fi invocate de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare recursului fier în procedura de filtru, fie în şedinţă publică în raport de dispoziţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.. Aceste dispoziţii permit numai instanţei din oficiu să invoce motivele de ordine publică sau în subsidiar instanţa să-şi însuşească ca motive de ordine publică motivele depuse de parte în şedinţa publică din 10 octombrie 2017, motive depuse tardiv în raport de dispoziţiile art. 485 coroborat cu dispoziţiile art. 487 C. proc. civ. Curtea ca instanţă de recurs nu-şi însuşeşte motivele de recurs depuse în şedinţa publică din 10 octombrie 2017, motive de recurs formulate tardiv de reclamant în raport de dispoziţiile art. 485 şi 487 C. proc. civ.

Conform raportului întocmit în cauză însuşit de părţi, în raport de dispoziţiile art. 487 C. proc. civ. recursul declarat de recurent, prin poştă la data de 4.05.2015 a fost formulat în termenul de 15 zile prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, sentinţa recurată fiind comunicată la data de 15.04.2015.

Motivele de recurs depuse de recurent în şedinţa publică din 10 octombrie 2017 sunt formulate tardiv şi urmează a fi respinse ca atare în raport de dispoziţiile art. 487 C. proc. civ. în cauză nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 489 alin. (3) C. proc. civ.

În ceea ce priveşte motivul de nulitate privind încălcarea normelor privitoare la prescripţia extinctivă respectiv prescripţia răspunderii administrative a recurentului Curtea constată că acesta reprezintă un motiv nou de nelegalitate privind raportul de evaluare şi care nu a fost arătat în contestaţia formulată în termenul de 15 zile de la comunicare, în cadrul contestaţiei formulate la instanţă conform art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010.

Pentru acest motiv, Curtea nu va analiza pentru prima oară în recurs acest motiv nou de nelegalitate cu care nu a fost investită instanţa în cadrul contestaţiei formulate conform art. 22 alin. (1) din legea nr. 176/2010.

Pe fond analizând recursul declarat în raport de motivele invocate Curtea îl apreciază ca nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

Motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. nu este fondat în cauză neputându-se reţine încălcarea principiului contradictorialităţii sau a dreptului la apărare de natură a determina casarea cu trimitere spre rejudecare pe motiv că instanţa a încălcat reguli de procedură care ar determina sancţiunea nulităţii sentinţei atacate.

În mod corect prima instanţă a respins cererea de repunere pe rol a cauzei aceasta nefiind justificată. Actele depuse de către reclamant nu erau acte noi utile soluţionării cauzei şi au fost depuse de către reclamant cu nerespectarea dispoziţiile art. 245 C. proc. civ. în cauză nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 254 alin. (2) C. proc. civ.

În baza rolului activ prima instanţă a apreciat corect că este în măsură să soluţioneze contestaţia în raport de motivul probator de la dosar inclusiv actele depuse în dosarul înregistrat la o instanţă necompetentă - Tribunalul Bucureşti.

În ceea ce priveşte cererea de acordare a unui teren pentru lipsă de apărare în mod corect prima instanţă a apreciat-o ca neîntemeiată şi a respins-o în cauză nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 222 alin. (1) C. proc. civ. În cauză nu se poate reţine încălcarea dreptului la apărare în condiţiile în care recurentul în faţa unei instanţe necompetente - Tribunalul Bucureşti - la termenul din 19 octombrie 2014 a fost reprezentat de avocat, cererea de acordare termen formulată în faţa Curţii de apel reprezentând o încercare de tergiversare a cauzei în condiţiile în care recurentul fiind cel care a sesizat o instanţă necompetentă material, în cauză fiind aplicabile dispoziţiile speciale prevăzute de art. 22 din Legea nr. 176/2010. În cauzele având ca obiect verificarea regimului incompatibilităţii şi al conflictelor de interese sau după caz a declaraţiilor de avere, competenţa materială de soluţionare în primă instanţă revine Curţii de Apel şi nu Tribunalului.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este fondat în cauză nefiind interpretate sau aplicate greşit dispoziţiile Legii nr. 176/2010, fiind dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 20 din legea nr. 176/2010 şi a dispoziţiilor art. 70-71 şi 76 din Legea nr. 161/2003, recurentul-reclamat aflându-se în conflict de interese atunci când, în calitate de primar a semnat două dispoziţii care îl priveau pe fiul său încălcând dispoziţiile art. 76 din Legea nr. 161/2003.

În calitate de primar, A. a semnat Dispoziţia nr. 67 din 10 iulie 2008, prin care fiul său B. este numit pe postul de inspector protecţie civilă referent III debutant. Potrivit fişei de post întocmită la data de 10.07.2008, funcţia de inspector situaţii de urgenţă debutant se subordonează primarului comunei Tîmna.

De asemenea, în calitate de primar A. a semnat Dispoziţia nr. 189 din 17 aprilie 2012 prin care fiul său B. este desemnat să participe la efectuarea operaţiunilor generate de desfăşurarea alegerilor autorităţilor administraţiei publice locale din data de 10.06.2012.

Cioară B. a obţinut, în perioada 10.07.2008 - 09.05.2012:

- venituri salariale, inclusiv venituri din protecţia muncii, fond premii, tichete cadou, încasate, pe parcursul exercitării funcţiei de inspector situaţii de urgenţă, în sumă de 29.011 RON,

- venituri în urma participării la alegerile autorităţilor administraţiei publice locale din data de 10.06.2012 în sumă de 3.488 RON.

Curtea nu va reţine aspectele de nelegalitate invocate de recurent în cauză prima instanţă înlăturând motivat pretinsele încălcări ale normei legale invocate de recurent.

În cauză dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 176/2010 au fost respectate de către intimată neputându-se reţine încălcarea dreptului la apărare în faza administrativă de soluţionare a contestaţiei pe motiv că intimata nu a ţinut cont de punctele sale de vedere.

Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 176/2010:

"(1) Dacă, in urma evaluării declaraţiei de interese, precum şi a altor date şi informaţii, inspectorul de integritate identifică elemente în sensul existenţei unui conflict de interese sau a unei incompatibilităţi, informează despre aceasta persoana în cauză şi are obligaţia de a o invita pentru a prezenta un punct de vedere.

(2) Persoana informată potrivit prevederilor alin. (1) este invitată să prezinte inspectorului de integritate date sau informaţii pe care le consideră necesare, personal ori prin transmiterea unui punct de vedere scris."

Din analiza dispoziţiei legale menţionate, rezultă faptul că legiuitorul a stipulat dreptul la apărare al persoanei evaluate din perspectiva obligaţiei inspectorului de integritate de a o înştiinţa în cazul în care identifică elemente în sensul existentei unui conflict de interese sau a unei incompatibilităţi şi de a o invita pentru a prezenta un punct de vedere, precum şi date sau informaţii pe care le consideră necesare, personal ori prin transmiterea unui punct de vedere scris.

Din perspectiva art. 20, dreptul la apărare al recurentului a fost respectat, prin adresele nr. 29556/G/II din 03.07.2013, respectiv nr. 43346/G/II din 04.10.2013 A. fiind informat referitor la identificarea elementelor în sensul nerespectării regimului juridic al conflictelor de interese. Totodată, a fost informat că are dreptul să fie asistată sau reprezentată de avocat. Informările înregistrate sub nr. 29556/G/II din 03.07.2013, respectiv nr. 43346/G/II din 04.10.2013, au fost transmise la domiciliul acestuia, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire semnată de către "destinatar" la data de 08.07.2013, respectiv de către "secretară" la data de 09.10.2013.

A. s-a prezentat la data de 23.07.2013 la sediul Agenţiei Naţionale de Integritate potrivit Procesului-Verbal înregistrat sub nr. 33256/G/II din 23.07.2013 şi pentru a depune un punct de vedere.

Intimata după comunicarea punctelor de vedere al persoanei evaluate a făcut corect aplicarea dispoziţiilor art. 21 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 şi a emis raportul de evaluare apreciindu-se că în cauză punctele de vedere formulate nu au fost în măsură să înlăture existenţa unui conflict de interese în sensul dispoziţiilor art. 70-71 şi 76 din Legea nr. 161/2003.

În ceea ce priveşte îndeplinirea pe fond a condiţiilor existenţei unui conflict de interese, sentinţa atacată este dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 70-71 şi 76 din legea nr. 161/2003 semnarea celor două dispoziţii, care îl priveau pe fiul său determinând existenţa unui conflict de interese administrativ.

În mod fondat şi pe baza unei aplicări temeinice a dispoziţiilor legale incidente, instanţa de fond a reţinut faptul că, semnarea de către recurentul A., la data de 10.07.2008 şi la data de 17.04.2012, în calitate de Primar al comunei Tîmna a Dispoziţiei nr. 67 din 10 iulie 2008, prin care fiul său, B., este numit în funcţia de referent III debutant, în cadrul Serviciului situaţii de urgenţă, respectiv a Dispoziţiei nr. 189 din 17 aprilie 2012 prin care B. este desemnat să participe la efectuarea operaţiunilor generate de desfăşurarea alegerilor autorităţilor administraţiei publice locale din data de 10.06.2012, reprezintă o încălcare a prevederilor legale privind conflictul de interese, respective a dispoziţiilor art. 70, T1 şi 76 din Legea nr. 161/2003.

Susţinerile recurentului, potrivit cărora, atribuţiile sale, în calitate de Primar, de semnare a Dispoziţiilor, nu pot fi delegate, "Legea nr. 215/2001 neprevăzând această posibilitate" sunt contrazise chiar de prevederile actului normativ invocat care, la art. 57 alin (2) stipulează că:

"(2) Viceprimarul este subordonat primarului şi înlocuitorul de drept al acestuia, care îi poate delega atribuţiile sale." Iar la art. 65 stipulează că:

"Primarul poate delega atribuţiile ce îi sunt conferite de lege şi alte acte normative viceprimarului, secretarului unităţii administrativ-teritoriale, conducătorilor compartimentelor funcţionale sau personalului din aparatul de specialitate, precum şi conducătorilor instituţiilor şi serviciilor publice de interes local, în funcţie de competenţele ce le revin în domeniile respective."

Nu sunt relevante şi nu înlătură conflictul de interese în care se găseşte recurentul, argumentele acestuia potrivit cărora cele două Dispoziţii au fost supuse controlului legalităţii exercitat de Prefect, întrucât singura instituţie abilitată de lege să exercite responsabilităţi în evaluarea declaraţiilor de avere, a datelor şi informaţiilor privind averea, precum şi a modificărilor patrimoniale intervenite, a incompatibilităţilor şi a conflictelor de interese potenţiale în care se pot afla persoanele prevăzute la art. 1, din Legea nr. 176/2010 (printre care se numără şi recurentul, în calitatea sa de ales local) pe perioada îndeplinirii funcţiilor şi demnităţilor publice este Agenţia Naţională de Integritate.

Astfel, conform dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Lecţii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative:

"(1) Scopul Agenţiei este asigurarea integrităţii în exercitarea demnităţilor şi funcţiilor publice şi prevenirea corupţiei instituţionale, prin exercitarea de responsabilităţi în evaluarea declaraţiilor de avere, a datelor şi informaţiilor privind averea, precum şi a modificărilor patrimoniale intervenite, a incompatibilităţilor şi a conflictelor de interese potenţiale în care se pot afla persoanele prevăzute la art. 1, pe perioada îndeplinirii funcţiilor şi demnităţilor publice."

În ceea ce priveşte lipsa folosului material, invocată de către recurent, după cum a reţinut şi instanţa de fond, acesta constă în veniturile salariale, inclusiv veniturile din protecţia muncii, fond premii, tichete cadou, încasate în perioada 10.07.2008 - 09.05.2012, de către fiul acestuia, B., pe parcursul exercitării funcţiei de inspector situaţii de urgenţă, în sumă de 29.011 RON, precum şi veniturile obţinute în urma participării la alegerile autorităţilor administraţiei publice locale din data de 10.06.2012, în sumă de 3.488 RON.

Potrivit dispozţiilor art. 70 din Legea nr. 161/2003, cu modificările şi completările ulterioare, prin conflict de interese se înţelege, situaţia în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcţie publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin potrivit Constituţiei şi altor acte normative", iar conform art. 71 din acelaşi act normativ "Principiile care stau la baza prevenirii conflictului de interese în exercitarea demnităţilor publice şi funcţiilor publice sunt: imparţialitatea, integritatea, transparenta deciziei şi supremaţia interesului public"

Aplicabilitatea dispoziţiilor legale susmenţionate este indiscutabilă, în condiţiile în care reclamantul exercită o funcţie de autoritate publică, iar categoria aleşilor locali este expres vizată de dispoziţiile din legea nr. 161/2003 fără nici o excepţie.

Rolul reglementării conflictului de interese este de a preveni situaţiile în care funcţionari publici, aleşii locali sau demnitarii ar sluji interesul personal, datorită existenţei unei împrejurări care le-ar aduce acestora, rudelor, prietenilor sau asociaţilor lor un anumit avantaj. Aceste situaţii includ şi împrejurările în care existenţa unor obligaţii ale funcţionarilor, aleşilor locali sau demnitarilor faţă de orice terţ ar putea afecta imparţialitatea deciziilor sale.

Aşadar, importanţa lor este dată de faptul că simpla lor existenţă prezintă un potenţial pericol de corupţie.

Or, în speţă există un interes personal al recurentului, care s-a materializat prin angajarea fiului său. în cadrul Serviciului situaţii de urgenţă în funcţia de referent III debutant precum şi prin desemnarea acestuia la efectuarea operaţiunilor generate de desfăşurarea alegerilor autorităţilor administraţiei publice locale din data de 10.06.2012, cu încălcarea prevederilor art. 70 şi art. 71 din Legea nr. 161/2003 şi art. 75 lit. a) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali.

Deci, A. avea un interes personal în luarea respectivelor decizii, întrucât cunoştea că aceste decizii vor produce un folos material pentru ruda sa de gradul I, astfel că avea obligaţia de a se abţine de la emiterea deciziei de angajare a fiului său în cadrul instituţiei pe care o conducea, precum şi a deciziei prin care l-a desemnat să participe la efectuarea operaţiunilor generate de desfăşurarea alegerilor autorităţilor administraţiei publice locale.

Prin semnarea celor două Dispoziţii ce îl priveau pe fiul său, recurentul nu a manifestat o atitudine neutră, imparţială şi obiectivă fată de interesele patrimoniale ale sale şi ale familiei sale.

Semnarea Dispoziţiilor în cauză reprezintă o manifestare de voinţă săvârşită cu intenţia de a produce efecte juridice, fiul recurentului obţinând venituri ca urmare a angajării în cadrul Primăriei comunei Tîmna - Serviciul situaţii de urgenţă unde primar este chiar recurentul, acesta din urma aflându-se în situaţia în care, datorită interesului personal de natură patrimonială, nu şi-a îndeplinit atribuţiile ce îi revin în calitate de ales local, în conformitate cu principiile care stau la baza exercitării funcţiei sale publice.

În ceea ce priveşte ordonanţa de clasare a Parchetului de pe lângă Curtea de apel Craiova din 16.07.2014 aceasta nu înlătură de la aplicare răspunderea administrativă întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 176/2010 pentru încălcarea regimului conflictului de interese în sensul reţinut corect prin sentinţa atacată.

În ceea ce priveşte raportul de evaluare x din 12.04.2016 acesta a avut un obiect diferit respectiv verificarea situaţiei de incompatibilitate. Soluţia clasării administrative dispusă nu are legătură şi nu afectează legalitatea raportului de evaluare din prezenta cauză prin care s-a constatat că recurentul nu a respectat regimul juridic al conflictelor de interese

Faţă de cele expuse mai sus Curtea în baza art. 496 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardiv formulate motivele de recurs invocate de recurentul - reclamant în şedinţa publică din data de 10 octombrie 2017.

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei nr. 272 din 4 februarie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 octombrie 2017.