County’s challenge fails as court upholds 25% EU-fund correction over unlawful procurement criteria.

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Judeţul Sălaj, prin Preşedintele Consiliului Judeţean Sălaj a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, anularea Deciziei nr. 108 din 27.03.2013 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice prin care s-a respins soluţionarea contestaţiei administrative şi anularea actului administrativ - Notă de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. CA 5902 din 25.01.2013, întocmită de Direcţia Generală Constatare şi Stabilire Nereguli Fonduri Europene, aferentă Proiectului cod SMIS 1435 cu titlul "Reabilitarea drumului judeţean DJ 108A - DN 1F Românaşi-Creaca-Jibou-Benesat", beneficiar U.A.T. Judeţul Sălaj.

2. Soluţia instanţei de fond Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 449 din 18 septembrie 2013, a admis acţiunea formulată de reclamantul Judeţul Sălaj, prin Preşedintele Consiliului Judeţean şi a anulat Decizia nr. 108/2013 şi Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. CA 5902 din data de 25.01.2013 emise de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că cerinţele stabilite vizând pregătirea personalului responsabil şi dotare specifice obiectului contractului şi nu pot fi considerate că nu au relevanţă în raport cu natura contractului şi nu sunt nici disproporţionate fiind cerute tuturor potenţialilor operatori în condiţiile publicării documentaţiei.

Documentaţia ce a vizat cerinţele de calificare nu a fost contestată deşi orice persoană, în condiţiile legii, avea la îndemână posibilitatea contestării. Mai mult actele dosarului atestă că nu a avut loc o contestaţie nici pe parcursul procedurii până la inalizarea/încheierea contractului.

Prin urmare, a reţinut prima instanţă, în lipsa unor contestaţiinu se poate vorbi de o restricţionare în sensul evocat de autoritatea de control.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 449 din 18 septembrie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice (M.A.D.R.P.), criticând-o pentru nelegalitate şi invocând în drept, dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul-pârât a arătat, în esenţă, următoarele:

având în vedere că interesul acţiunii în anularea notei de constatare nr. x din 25 ianuarie 2013, îl reprezintă exonerarea de la plata corecţiilor financiare impuse prin acest act administrativ, iar prin Nota nr. 73763 din 23 octombrie 2013, ministerul a restituit toate sumele reţinute de la reclamantă în temeiul respectivului act de control se apreciază că acţiunea introductivă este lipsită de interes.

cu respectarea prevederilor legale în materie, autoritatea contractantă avea dreptul să solicite doar documente prin care se putea dovedi pregătirea, experienţa profesională şi calificarea personalului, fără a impune alte condiţii suplimentare precum obligativitatea pentru diriginţii de şantier de a deţine experienţă în derularea unor contracte de finanţare externă nerambursabilă.

deoarece nu a fost justificată introducerea unor cerinţe minime de calificare referitoare la capacitatea tehnică şi profesională, aşa cum obligă prevederile art. 8 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006, beneficiarul avea dreptul de a solicita doar informaţii referitoare la personalul/organismul tehnic de specialitate de care dispune (…) sau informaţii referitoare la studiile, pregătirea profesională şi calificarea (…) persoanelor responsabile pentru execuţia lucrărilor, (….) sau o listă a principalelor servicii prestate în ultimii 3 ani, conţinând valori, perioade de prestare, beneficiari.

reclamanta nu a justificat, din punct de vedere tehnic, solicitarea ca diriginţii de şantier să dispună de un sediu cu "două încăperi", care să fie situat în municipiul Zalău sau într-una din localităţile riverane drumului judeţean ce urma a fi reabilitat, astfel încât a încălcat prevederile art. 178 alin. (2) şi ale art. 188 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, precum şi dispoziţiile art. 8 din H.G. nr. 925/2006.

În activitatea de verificare, ANRMAP şi UCVAP se pronunţă doar asupra aspectelor formale şi procedurale, respectiv îndeplinirea tuturor etapelor procesului de achiziţie publică iar nu asupra impunerii de criterii de calificare şi/sau selecţie de către autoritatea contractantă, acestea fiind stabilite de către autoritate într-o etapă anterioară (odată cu întocmirea documentaţiei de atribuire).

4. Apărările intimatului

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că:

- recurentul nu îşi justifică interesul în promovarea căii extraordinare de atac a recursului, întrucât prin sentinţa instanţei de fond au fost anulate, ca fiind nelegale, actele administative prin care au fost constatate nereguli şi prin care au fost aplicate corecţii financiare, consfinţind astfel inexistenţa neregulilor, precum şi faptul că sumele reţinute în baza acestora au fost restituite confirmă faptul că interesul recurentului nu mai este actual.

- instanţa de fond în mod legal a reţinut faptul că cerinţa de calificare privind experienţa specifică în derularea unor contracte de prestări servicii cu finanţare externă nerambursabilă sau cu finanţări derulate prin BEI, BERD, BIRD au fost impuse de autoritatea contractantă în vederea asigurării îndeplinirii în condiţii optime a contractului, luând în considerare exigenţele specifice impuse de valoarea, natura şi complexitatea acestuia şi cu respectarea prevederilor art. 179 din O.U.G. nr. 34/2006 valabile la data derulării acestei proceduri. 5. Procedura de filtrare a recursului Raportul asupra admisibilităţii recursului, întocmit în cauză potrivit art. 493 alin. (2)-(3) C. proc. civ., a fost comunicat părţilor în baza încheierii din data de 10.03.2015, conform alin. (4) al aceluiaşi articol.

Prin încheierea din 29.04.2015, completul de filtru a admis recursul în principiu şi a fixat termen pentru judecarea acestuia în şedinţă publică, în condiţii de contradictorialitate, conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând sentinţa recurată prin prisma motivelor de casare invocate, a actelor dosarului şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Cu privire la excepţia lipsei de interes a pârâtului Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice în promovarea căii de atac, invocată prin întâmpinare de intimatul-reclamant Judeţul Sălaj, prin Preşedintele Consiliului Judeţean Sălaj, Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor art. 458 din C. proc. civ., căile de atac pot fi exercitate numai de părţile aflate în proces care justifică un interes, în afară de cazul în care, potrivit legii, acest drept îl au şi alte organe sau persoane.

Calitatea de parte în proces nu este suficientă pentru declararea căii de atac, fiind necesar ca cel care critică hotărârea sa justifice şi interesul de a o ataca aceasta reprezentând o condiţie de exerciţiu a acţiunii civile.

Aşa fiind, legitimare procesuală activă are numai partea care a pierdut procesul deoarece cel care a avut câştig de cauza nu are interes, neputând demonstra drepturile care i-au fost lezate.

În prezenta cauză, se constată că prima instanţă a anulat actele administrative emise de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, respectiv Decizia nr. 108/2013 şi Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. CA 5902 din data de 25.01.2013, astfel încât acest pârât justifică un interes în promovarea căii de atac, excepţia invocată urmând a fi respinsă.

Pe fondul cauzei, intimata-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal, pe calea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 554/2004, cu o acţiune îndreptată împotriva pârâtului Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să dispună anularea Deciziei nr. 108 din 27.03.2013 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice prin care s-a respins contestaţia administrativă şi anularea actului administrativ - Notă de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. CA 5902 din 25.01.2013, întocmită de Direcţia Generală Constatare şi Stabilire Nereguli Fonduri Europene, aferentă Proiectului cod SMIS 1435 cu titlul "Reabilitarea drumului judeţean DJ 108A - DN 1F Românaşi-Creaca-Jibou-Benesat", beneficiar U.A.T. Judeţul Sălaj.

Prima instanţă a admis acţiunea formulată de reclamantul Judeţul Sălaj, prin Preşedintele Consiliului Judeţean şi a anulat Decizia nr. 108/2013 şi Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. CA 5902 din data de 25.01.2013 emise de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, motiv pentru care pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice a formulat prezentul recurs, invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit. În cauza de faţă aceste motive sunt incidente după cum vom arăta în continuare.

Prima critică a recurentului vizează lipsa de interes a acţiunii formulate de UAT Judeţul Sălaj faţă de intrarea în vigoare a O.G. nr. 14/2013 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecţiilor financiare aplicate pentru abaterile de la conformitate cu legislaţia în domeniul achiziţiilor publice.

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., orice cerere poate fi formulată şi susţinută numai dacă autorul acesteia justifică un interes, dispoziţie ce se aplică, în mod corespunzător, şi în cazul apărărilor.

Prin interes se înţelege folosul practic, material sau moral, urmărit de cel care a formulat o cerere de chemare în judecată, o cererea reconvenţională, o cerere de intervenţie voluntară sau forţată, o cale de atac sau orice altă formă de exercitare a acţiunii civile.

Se constată în cauză că acţiunea a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj la data de 10 mai 2013, Ordonanţa Guvernului nr. 14/2013 a intrat în vigoare la data de 2.08.2016, iar plata către beneficiar a sumelor şi accesoriilor s-a dispus la data de 25.10.2013. Chiar şi în condiţiile în care intimata reclamantă a beneficiat de dispoziţiile O.G. nr. 14/2013, aceasta justifica un interes în continuarea acţiunii, pentru a apăra prezumţia de legalitate a procedurii publice organizate. Din actele şi documentele aflate la dosar, rezultă că în urma verificărilor efectuate privind suspiciunea de neregulă, echipa de control a întocmit nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare cu privire la contractul de finanţare nr. 793 din 30 iunie 2010 cod SIMS 1435 cu titlu de reabilitare drum judeţean DJ108A-DN1F Româneşti-Creaca-Jibon-Benesat.

S-a reţinut că prin impunerea unor cerinţe/criterii de calificare precum şi experienţa în derularea unor proiecte de finanţare externă nerambursabilă şi cerinţa dotării cu sediu adecvat, autoritatea contractantă a restricţionat participarea operatorilor economici la procedura de atribuire a contractului şi în consecinţă i-a fost aplicată o corecţie de 25% din valoarea contractului de servicii de supraveghere.

Recurentul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice critică sentinţa primei instanţe întrucât s-a apreciat greşit că nu există încălcări ale dispoziţiilor art. 176, 178 şi 188 din O.U.G. nr. 34/2006.

Potrivit dispoziţiilor art. 176 din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, în forma în vigoare la data derulării procedurii de achiziţie, autoritatea contractantă are dreptul de a aplica criterii de calificare şi selecţie referitoare numai la: a) situaţia personală a candidatului sau ofertantului;

b) capacitatea de exercitare a activităţii profesionale;

c) situaţia economică şi financiară;

d) capacitatea tehnică şi/sau profesională;

e) standarde de asigurare a calităţii;

f) standarde de protecţie a mediului, în cazurile prevăzute la art. 188 alin. (2) lit. f) şi alin. (3) lit. e).

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 178 din O.U.G. nr. 34/2006:

(1) În cazul în care, pentru criteriile de natura celor prevăzute la art. 176 lit. c) şi d), autoritatea contractantă consideră că se justifică impunerea anumitor cerinţe minime pe care ofertanţii/candidaţii trebuie să le îndeplinească pentru a fi consideraţi calificaţi, atunci aceste cerinţe trebuie să fie precizate, conform principiului transparenţei, în cadrul invitaţiei/anunţului de participare. (2) Autoritatea contractantă nu are dreptul de a solicita îndeplinirea unor cerinţe minime referitoare la situaţia economică şi financiară şi/sau la capacitatea tehnică şi profesională, care ar conduce la restricţionarea participării la procedura de atribuire.

Art. 188 (3) din acelaşi act normativ, arată că în cazul aplicării unei proceduri pentru atribuirea unui contract de lucrări, în scopul verificării capacităţii tehnice şi/sau profesionale a ofertanţilor/candidaţilor, autoritatea contractantă are dreptul de a le solicita acestora, în funcţie de specificul, de volumul şi de complexitatea lucrărilor ce urmează să fie executate şi numai în măsura în care aceste informaţii sunt relevante pentru îndeplinirea contractului, următoarele:

b) informaţii referitoare la personalul/organismul tehnic de specialitate de care dispune sau al cărui angajament de participare a fost obţinut de către candidat/ofertant, în special pentru asigurarea controlului calităţii.

Tot astfel, art. 8 din H.G. nr. 925/2006 prevede că:

"(1) Autoritatea contractantă nu are dreptul de a restricţiona participarea la procedura de atribuire a contractului de achiziţie publică prin introducerea unor cerinţe minime de calificare, care:

a) nu prezintă relevanţă în raport cu natura şi complexitatea contractului de achiziţie publică ce urmează să fie atribuit;

b) sunt disproporţionate în raport cu natura şi complexitatea contractului de achiziţie publică ce urmează să fie atribuit.

(2) Atunci când impune cerinţe minime de calificare referitoare la situaţia economică şi financiară ori la capacitatea tehnică şi/sau profesională, astfel cum este prevăzut la art. 178 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă, autoritatea contractantă trebuie să fie în măsură să motiveze aceste cerinţe, elaborând în acest sens o notă justificativă care se ataşează la dosarul achiziţiei".

Or, în cauza de faţă, se constată că intimata-reclamantă nu a fost în măsură să justifice în mod rezonabil impunerea unei cerinţe minime referitoare la depunerea de către ofertanţi, în dovedirea experienţei similare, a unui contract de servicii de supraveghere de lucrări similare cu finanţarea externă, având în vedere faptul că în raport de obiectul contractului, capacitatea tehnică şi profesională nu este influenţată de sursa de finanţare prevăzută pentru investiţia de realizat.

Aceeaşi situaţie se reţine şi în cazul cerinţei privind "dotări minime solicitate: …sediu adecvat (minim două încăperi) în municipiul Zalău sau în oricare din localităţile riverane drumului", întrucât studierea proiectului şi a caietului de sarcini, preluarea documentelor de la constructor şi proiectant şi completarea cărţii tehnice a construcţiei, împreună cu celelalte activităţi obligatorii ale dirigintelui de şantier, care se desfăşoară într-un birou, nu pot fi asociate unei anumite suprafeţe sau locaţii a sediului.

Înalta Curte nu poate reţine apărarea intimatului cum că întreaga procedură de achiziţie a fost monitorizată/evaluată de autorităţile competente (ANRMAP, UCVAP) de la stadiul elaborării anunţului de participare până la semnarea contractului, întrucât potrivit disp. art. 324 alin. (2) din H.G. nr. 457/2008 privind cadrul instituţional de coordonare şi de gestionare a instrumentelor structurale "...autoritatea de management nu este condiţionată în luarea deciziei de activităţile desfăşurate de ANRMAP şi UCVAP".

În activitatea de verificare ANRMAP şi UCVAP se pronunţă doar asupra aspectelor formale procedurale, respectiv îndeplinirea tuturor etapelor procesului de achiziţie publică, iar nu asupra impunerii de criterii de calificare şi/sau selecţie de către autoritatea contractantă, acestea fiind stabilite odată cu întocmirea documentaţiei de atribuire.

Aşa fiind, apare nerelevantă împrejurarea monitorizării anterioare a procedurii şi a rezultatului acesteia.

Cum prezenta cauză a fost suspendată până la pronunţarea CJUE în cauzele conexe C-260/14 şi C-261/14 se impune a face o analiză a principiului neretroactivităţii legii civile noi din perspectiva actelor normative incidente.

Este adevărat că prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 66/2015, s-a constatat că dispoziţiile art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011 sunt neconstituţionale.

Astfel cum s-a reţinut mai sus, controlul s-a desfăşurat ulterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, la fel şi constatarea neregulii, însă neregulile sunt săvârşite anterior datei intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, contractul nr. x asupra căruia au fost stabilite corecţiile a fost încheiat la 30.06.2010.

În eventualitatea în care controlul s-ar fi desfăşurat sub incidenţa vechii reglementări legale (O.G. nr. 79/2003), atunci întreaga sumă decontată de autoritatea contractantă, pentru realizarea unui contract atribuit cu încălcarea prevederilor legale în materia achiziţiilor publice devenea neeligibilă şi asupra ei, în integralitate, se putea emite un titlu de creanţă (respectiv o corecţie de 100%).

Problema de drept care necesită a fi dezlegată în cauză, în contextul de fapt prezentat este dacă legea nouă poate fi aplicată şi efectelor viitoare ale unor situaţii apărute sub imperiul legii vechi, respectiv O.G. nr. 79/2003.

Se impune a sublinia jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, care, în cauza C 89/14, A2A, din data de 3.09.2015 a statuat că deşi principiul securităţii juridice se opune aplicării retroactive a unui regulament, acelaşi principiu impune ca legea nouă să poată fi aplicată în lipsa unei derogări, şi efectelor viitoare ale unor situaţii apărute sub imperiul legii vechi.

De asemenea, cu privire la această problemă a fost sesizată Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, care, făcând referire la jurisprudenţa sa anterioară, s-a pronunţat prin Hotărârea din 26 mai 2016 în cauzele conexe C-260/14 şi C-261/14 în sensul că:

"Articolul 1 alin. (2) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor Europene şi articolul 2 punctul 7 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a anumitor dispoziţii generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european şi Fondul de coeziune şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1260/1999 trebuie interpretate în sensul că nerespectarea dispoziţiilor naţionale de către o autoritate contractantă care beneficiază de fonduri structurale în cadrul atribuirii unui contract de achiziţii publice având o valoare estimată inferioară pragului prevăzut la articolul 7 litera (a) din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţii publice de lucrări, de bunuri şi de servicii, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul (CE) nr. 1422/2007 al Comisiei din 4 decembrie 2007, poate constitui, cu ocazia atribuirii acestui contract, o "abatere" în sensul articolului 1 alin. (2) menţionat, respectiv o "neregularitate" în sensul articolului 2 punctul 7 amintit, în măsura în care această nerespectare are sau ar putea avea ca efect prejudicierea bugetului general al Uniunii prin imputarea unei cheltuieli nejustificate.

Articolul 98 alin. (2) primul paragraf a doua teză din Regulamentul nr. 1083/2006 trebuie interpretat în sensul că corecţiile financiare efectuate de statele membre, în cazul în care acestea au fost aplicate unor cheltuieli cofinanţate din fondurile structurale pentru nerespectarea dispoziţiilor în materia atribuirii unor contracte de achiziţii publice, sunt măsuri administrative în sensul articolului 4 din Regulamentul nr. 2988/95.

Principiile securităţii juridice şi protecţiei încrederii legitime trebuie interpretate în sensul că nu se opun aplicării de către un stat membru a unor corecţii financiare reglementate printr-un act normativ intern intrat în vigoare după ce a avut loc o pretinsă încălcare a unor dispoziţii în materia atribuirii unor contracte de achiziţii publice, cu condiţia să fie vorba despre aplicarea unei reglementări noi la efectele viitoare ale unor situaţii apărute sub imperiul reglementării anterioare, aspect a cărui verificare este de competenţa instanţei de trimitere, care trebuie să ţină seama de ansamblul împrejurărilor relevante din litigiile principale".

Hotărârea CJUE este obligatorie pentru instanţa naţională, fiind îndeplinită în cauză condiţia ca noile reglementări să fie aplicate efectelor viitoare ale unor situaţii apărute sub imperiul reglementării anterioare.

Mai mult, la data săvârşirii neregulii, dar şi în prezent era şi este în vigoare Regulamentul (CE) nr. 1083/2006, care se aplică direct, fiind parte a legislaţiei naţionale, în temeiul acestuia fiind emisă şi O.U.G. nr. 66/2011.

Prin urmare, stabilirea corecţiilor în conformitate cu acest regulament şi cu prevederile O.U.G. nr. 66/2011, respectă principiul securităţii juridice şi protecţiei încrederii legitime.

De altfel, autorităţii contractante îi revine obligaţia şi responsabilitatea respectării dispoziţiilor legale, inclusiv în ceea ce priveşte derularea procedurii de achiziţie, pe toată perioada de implementare şi monitorizare a contractului/proiectului, astfel că efectele neregulilor nu sunt limitate în timp, pentru a fi excluse controlului şi implicit aplicării corecţiilor financiare, după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, care oricum, instituie o situaţie favorabilă, urmare a aplicării principiului proporţionalităţii.

În concluzie având în vedere că O.U.G. nr. 66/2011 a fost emisă în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1083/2006, controlul fiind efectuat după intrarea în vigoare a acestei ordonanţe, pentru nereguli săvârşite anterior acesteia, precum şi Hotărârea CJUE din 26 mai 2016 în cauzele conexe C 260-14 şi C-261/14, este corectă aplicarea unei corecţii financiare reglementată prin noul act normativ, astfel că este nefondată critica privind încălcarea neretroactivităţii legii noi şi implicit incidenţa în cauză a dispoziţiilor O.U.G. nr. 66/2011. 7. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia Pentru aceste considerente şi în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 şi art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepţia lipsei de interes invocată prin întâmpinare de intimatul-reclamant Judeţul Sălaj, prin Preşedintele Consiliului Judeţean Sălaj, va admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice împotriva sentinţei civile nr. 449 din 18 septembrie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, va casa sentinţa atacată şi va respinge acţiunea formulată de reclamantul Judeţul Sălaj, prin Preşedintele Consiliului Judeţean Sălaj, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia lipsei de interes invocată prin întâmpinare de intimatul-reclamant Judeţul Sălaj, prin Preşedintele Consiliului Judeţean Sălaj.

Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice împotriva sentinţei civile nr. 449 din 18 septembrie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată.

Respinge acţiunea formulată de reclamantul Judeţul Sălaj, prin Preşedintele Consiliului Judeţean Sălaj, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 noiembrie 2016.