Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 3176/2017 AI generated

Forest land expropriation for ski resort: statutory exemptions limited to slopes and cable cars, not access roads.

Case Number Decizia nr. 3176/2017
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Dismissed

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant municipality's appeal as unfounded, thereby upholding the lower court's decision that rejected the administrative action and left the defendant state forestry entity's refusal to issue a compliance notice standing. The dispute concerned the municipality's request for a legal opinion to permanently remove approximately 43.36 hectares of state forest land for a ski resort development, which the forestry authority refused because the documentation did not include compensatory forest land required by law, noting that the exemption from financial obligations under specific legislation applied only to slopes and cable car installations, not to access roads or general infrastructure. The court held that the refusal was justified under the Law on State Forest Fund and the 2004 Law on the Contentious Administrative Act, as the municipality failed to submit the required proof of land compensation for the portions not covered by statutory exemptions, rendering the administrative refusal lawful and not subject to judicial override.

Legislator headnote

AI generated

art. 18 din Legea nr. 554/2004, art. 246 din C. proc. civ, art. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 304 pct. 8 C. proc. civ, art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004; Forest land expropriation for ski resort: statutory exemptions limited to slopes and cable cars, not access roads: declarat în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat în cauză nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.

Keywords

AI generated
municipal land land law expropriation plan legal opinion access road statutory limits

Cited Legislation

AI generated
art. 18 din Legea nr. 554/2004
În fine, s-a constatat caracterul justificat al refuzului de emitere a avizului conform, sens în care, faţă de prevederile art. 18 din Legea nr.
art. 246 din C. proc. civ
554/2004, urmează să respingă ca nefondată acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul Municipiul Petroşani, prin Primar, cu privire la acest aspect, iar faţă de solicitarea de renunţare la judecată, în baza art. 246 din C. proc. civ.
art. 304 pct. 9 C. proc. civ
În raport de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
art. 304 pct. 8 C. proc. civ
Al doilea motiv de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004
nu este fondat, în cauză sentinţa atacată fiind dată cu aplicarea corectă a legii, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile existenţei unui refuz nejustificat se soluţionare a cererii reclamantei în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.

Cited Case Law

AI generated
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea în contencios - administrativ fiscal înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia sub nr. x/57/2012 reclamantul Municipiul Petroşani, prin Primar, a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva S.A., prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa să se dispună:

- anularea adresei nr. x/VS din 10.05.2012;

- obligarea pârâtei să avizeze scoaterea definitivă din fondul forestier a suprafeţei de 43,3641 ha, suprafaţă necesară pentru executarea proiectului "Dezvoltarea domeniului schiabil în zona turistică Parâng", aviz necesar în scopul obţinerii hotărârii de guvern pentru transferul terenului din proprietatea publică a statului, aflat în administrarea Romsilva S.A., în proprietatea Municipiului Petroşani în calitate de beneficiar al proiectului "Dezvoltarea domeniului schiabil în zona turistică Parâng" sub sancţiunea unei penalităţi egală cu penalitatea perceputa pentru plata cu întârziere a obligaţiilor fiscale principale către bugetul de stat conform art. 12

Prin sentinţa nr. 396/2012 pronunţată de secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Alba Iulia a fost admisă excepţia inadmisibilităţii petitului privind anularea adresei nr. x/VS/10.05.2012; a fost admisă în parte acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul Municipiul Petroşani, prin primar în contradictoriu cu pârâta Regia Naţională a Pădurilor - ROMSILVA S.A. şi în consecinţă a fost obligată pârâta să emită avizul pentru scoaterea definitivă din fondul forestier naţional, prin transfer din proprietatea publică a statului în proprietatea publică a reclamantului, a suprafeţelor de teren destinate realizării pârtiilor pentru practicarea schiului, precum şi realizării instalaţiilor de transport pe cablu aferente acestora, necesare pentru executarea proiectului,, Dezvoltarea domeniului schiabil în zona turistică Parâng"; a fost respinsă în rest acţiunea.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva S.A. solicitând modificarea sentinţei şi respingerea acţiunii.

Prin Decizia nr. 3665/2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a fost admis recursul declarat de pârâta Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva S.A. împotriva aceleiaşi sentinţe, a fost casată sentinţa atacată şi trimisă cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Instanţa de control judiciar a reţinut că instanţa de fond nu a stabilit împrejurările de fapt esenţială în cauză, nu a evocat normele substanţiale incidente şi aplicarea lor în speţă, pronunţând o hotărâre care nu poate fi pusă în executare.

Prin sentinţa nr. 86 din 19 aprilie 2017, Curtea de Apel Alba Iulia a luat act de renunţarea reclamantului Municipiul Petroşani la judecata petitului privind anularea adresei nr. x/VS din 10.05.2012 şi a respins ca nefondată acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul Municipiul Petroşani, prin Primar, cu sediul în Petroşani, jud. Hunedoara în contradictoriu cu pârâta Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva S.A., obligând reclamantul să plătească pârâtei suma de 1.255 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut în esenţă următoarele aspecte:

Prin cererea nr. x din 20 aprilie 2012 reclamantul a solicitat pârâtei să emită avizul pentru scoaterea definitivă din fondul forestier naţional a suprafeţei de 43,3641 ha, necesară realizării obiectivului,, Dezvoltarea domeniului schiabil în zona turistică Parâng", în conformitate cu art. 4 alin. (1), (2) şi (4) din Legea nr. 526/2003.

Prin adresa din 10 mai 2012 pârâta a comunicat reclamantului că, pentru obţinerea avizului solicitat, este necesară completarea documentaţiei tehnice cu documente referitoare la compensarea terenurilor forestiere. Totodată, a precizat pârâta că potrivit art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 526/2003, cu modificările şi completările ulterioare, excepţia de la plata obligaţiilor băneşti prevăzute la art. 41 alin. (1) lit. a), b), c), şi e) din Legea nr. 46/2008 - C. silv., cu modificările şi completările ulterioare, se aplică doar pentru scoaterea definitivă din fondul forestier naţional a terenurilor destinate realizării pârtiilor pentru practicarea schiului sau a altor sporturi de iarnă şi a realizării instalaţiilor de transport pe cablu aferente acestora, nu şi pentru terenurile necesare realizării infrastructurii generale sau a altor echipamente pentru dezvoltarea domeniului schiului.

Conflictul juridic dedus judecăţii presupune analiza caracterului justificat sau nejustificat al refuzului pârâtei de emitere a avizului conform, pentru scoaterea definitivă din fondul forestier naţional a suprafeţei necesară realizării obiectivului de investiţii.

Din analiza normelor legale incidente în cauză s-a constatat că scoaterea definitivă din fondul forestier a terenurilor destinate realizării pârtiilor şi realizării instalaţiilor de transport pe cablu aferente acestora se realizează fără plata obligaţiilor băneşti prevăzute la art. 41 alin. (1) lit. a), b), c) şi e) din Legea nr. 46/2008; precum şi că scoaterea definitivă din fondul forestier a terenurilor cu altă destinaţie dar cu funcţiuni complementare se realizează prin compensare cu terenuri echivalente ca suprafaţă şi bonitate.

S-a reţinut că, procedând la identificarea şi măsurarea suprafeţelor fiecărei componente, expertul a ajuns la concluzia că există diferenţe între suprafeţele aflate în proprietatea Statului Român şi administrate de pârâtă, prevăzute în proiect şi solicitate de reclamant şi cele identificate în teren, defalcat pe componente

În ce priveşte caracterul refuzului de emitere al avizului de către pârâtă, Curtea observă că documentaţia depusă de reclamant nu îndeplineşte cerinţele art. 19 alin. (1) din Metodologia de stabilire a echivalenţei valorice a terenurilor şi de calcul al obligaţiilor băneşti pentru scoaterea definitivă sau ocuparea temporară a terenurilor din fondul forestier (Metodologia) aprobată prin Ordinul nr. 924/2011.

De asemenea, s-a reţinut că, în realitate, diferenţa între suprafeţele prevăzute în proiect şi cele identificate faptic este de 9,7188 ha, rezultate din adunarea tuturor diferenţelor de suprafaţă, nefiind relevant dacă acestea sunt în plus sau în minus atât timp cât exigenţele art. 19 din Metodologie impun identificarea topografică exactă a suprafeţelor şi amenajamentelor silvice din care fac parte acestea.

Or aşa cum rezultă din analiza comparativă detaliată a fiecărei suprafeţe, distinct pe componente, nu există suprapunere exactă a suprafeţelor măsurate peste cele evidenţiate în proiect, diferenţe existând pentru fiecare subunitate a fiecărei componente în ceea ce priveşte suprafaţa, iar în anumite cazuri, identificate în concret prin suplimentul la raportul de expertiză diferenţe există şi cu privire la unităţile de amenajament silvic (UA).

În fine, s-a constatat caracterul justificat al refuzului de emitere a avizului conform, sens în care, faţă de prevederile art. 18 din Legea nr. 554/2004, urmează să respingă ca nefondată acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul Municipiul Petroşani, prin Primar, cu privire la acest aspect, iar faţă de solicitarea de renunţare la judecată, în baza art. 246 din C. proc. civ. 1865, urmează să ia act de renunţarea reclamantului Municipiul Petroşani la judecata petitului privind anularea adresei nr. x/VS din 10.05.2012.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Municipiul Petroşani.

Motivele de recurs invocate se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. invocându-se greşita aplicarea a legii şi interpretarea eronată, în raport de probele administrate în rejudecare a acţiuni astfel cum a fost precizată în raport de concluziile raportului de expertiză.

În raport de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se invocă faptul că soluţia de respingere a acţiunii astfel cum a fost precizată este dată cu aplicarea greşită a legii. Aceasta deoarece în cauză a existat un refuz nejustificat de soluţionare atât a cererii iniţiale cât şi a cererii precizatoare în condiţiile în care documentaţia tehnică înaintată autorităţii pârâte erau întocmite conform Ordinului nr. 924/2011.

Recurentul-reclamant arată că prima instanţă a stabilit în mod nelegal culpa în sarcina recurenţii în ceea ce priveşte obligaţia de a emite aviz conform în forma solicitată şi precizată în raport de concluziile expertizei. Aceasta în condiţiile în care refuzul autorităţi de a emite avizul solicitat s-a fondat în principal pe refuzul recurentei de a oferi teren în compensare pentru întreaga suprafaţă solicitată a fi transferată din domeniul public al statului, respectiv din administrarea intimatei în domeniul public al Municipiului Petroşani şi în administrarea sa în calitatea de beneficiar al proiectului, dezvoltarea domeniului schiabil în forma turistică Parîng".

Al doilea motiv de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. priveşte faptul că instanţa de fond nu a analizat pretinsul refuz nejustificat în raport de acţiunea reclamantului astfel cum a fost precizat în raport de concluziile refuzului de expertiză. Aceasta deoarece în raport de concluziile raportului reclamantului a arătat că solicită emiterea avizului conform pentru scoaterea definitivă din fondul forestier naţional a suprafeţei de 37,2532 ha fără compensare fiind de acord ca transferul să fie efectuat prin compensare pentru suprafaţa de 1.7064 ha. Instanţa de fond nu a analizat corect această precizare şi a contestat că nu există refuz nejustificat de soluţionare numai în raport de poziţia autorităţii pârâte are arată că nu s-a verificat în faza administrativă cererea recurentei astfel cum a fost precizată şi care a renunţat la judecarea capătului de acţiune având ca obiect anularea adresei nr. x/VS din 10.05.2012.

Se solicită admiterea recursului şi modificarea sentinţei atacate în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost precizată în sensul obligării intimatei la emiterea avizului conform în vederea scoaterii definiţiei din fondul forestier naţional a suprafeţei de 37,2532 ha fără compensare şi pentru suprafaţa de 1,7064 ha cu compensare terenuri forestiere.

La dosar intimata a formulat întâmpinare în care a invocat în principal excepţia tardivităţii formulării recursului şi în subsidiar, pe fond, respingerea recursului ca nefondat.

În şedinţa din 26.09.2017 intimata-pârâtă în raport actele depuse şi cele învederate de Curte pe excepţia tardivităţii arată că nu mai insistă în excepţia tardivităţii formulării căii de atac.

În termenul de amânare a pronunţării ambele părţi au depus la dosar concluzii scrise.

Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat în cauză nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.

Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu este fondat, în cauză sentinţa atacată fiind dată cu aplicarea corectă a legii, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile existenţei unui refuz nejustificat se soluţionare a cererii reclamantei în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.

Prin adresa din 10 mai 2012 intimata a comunicat reclamantului-recurent că pentru emiterea avizului solicitat pentru scoaterea definitivă din fondul forestier naţional a suprafeţei de 43.3641 ha, necesară realizării obiectivului "dezvoltarea domeniului schiabil în baza turistică Parîng este necesară completarea documentaţiei tehnice cu documente referitoare la compensarea terenurilor forestiere.

S-a apreciat de autoritatea pârâtă că recurentul-reclamant nu beneficiază de excepţia de la plata obligaţiilor băneşti prevăzute la art. 4 alin. (1), (2), (4) şi (5) din Legea nr. 526/2003 deoarece terenurile în litigiu nu sunt destinate realizării pârtiilor pentru practicarea schiului sau a altor sporturi de iarnă sau a realizării instalaţiilor de transport pe cablu în cauză fiind aplicabile dispoziţiile art. 4 alin. (4) şi (5) din legea nr. 526/2003.

Recurentul-reclamant şi-a precizat acţiunea în faza rejudecării cauzei în raport de concluziile raportului de expertiză şi a renunţat la capătul de acţiune având ca obiect anularea adresei nr. x/VS din 10.05.2012 arătând că este de acord cu compensarea pentru suprafaţa de 1,7064 ha şi că solicită emiterea avizului prin transfer fără compensare pentru suprafaţa de 37,2532 ha.

Prima instanţă în raport de această situaţie litigioasă în mod corect a apreciat că nu există un refuz nejustificat de soluţionare a cererii în principal în raport de faptul că autoritatea nu a analizat în faza administrativă această precizare a acţiunii şi în subsidiar în raport de poziţia recurentului, necontestată, care nu a depus acte la dosar pentru compensarea de terenuri atât pentru suprafaţa iniţială de 43.3641 ha cât şi pentru suprafaţa precizată de 1.7064 ha pentru care a fost de acord ca transferul să se facă prin compensare astfel cum a susţinut în ceea precizată şi în recursul declarat.

Curtea analizând legalitatea refuzului în raport de dispoziţiile art. 4 alin. (1), (2), (4) şi 5 din Legea nr. 526/2003 constată că în mod legal a fost refuzat emiterea avizului pentru scoaterea definitivă din fondul forestier naţional a suprafeţei de 43.3641 ha, în lipsa documentelor referitoare la compensarea terenurilor forestiere în cauză neîncadrându-se în dispoziţiile de excepţie de la plata obligaţiilor băneşti, deoarece vizează terenuri destinate căilor de acces sau drumuri de legătură care nu sunt scutite de plata obligaţiilor băneşti şi a căror transfer se realizează prin compensare.

Acest aspect rezultă şi din răspunsul la obiecţiunile formulate de expert, obiecţiuni depuse de intimata şi încuviinţate de instanţa din care rezultă că suprafaţa în litigiu aflată în perimetrul silvic situat în UAT Petroşani inclusiv prin cercetarea amplasamentului reprezintă căi de acces (sau drumuri de legătură) care nu sunt scutite de plata obligaţiilor băneşti.

Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. nu este fondat în cauză prima instanţă analizând legalitatea pretinsului refuz nejustificat în raport de actele şi poziţia părţilor la data emiterii răspunsului faţă de solicitarea având ca obiect suprafaţa de 43.3641 ha.

Aceasta în condiţiile în care în urma efectuării expertizei s-a constatat că există diferenţe atât între suprafeţele solicitate 43.3641 ha şi cele identificate în teren ca fiind corespunzătoare proiectului tehnic 37.2432 ha, cât şi cu privire la amplasament

În mod legal prima instanţă a constatat că în cauză nu există un refuz nejustificat de soluţionare a cererii modificatoare având ca obiect eliberarea avizului pentru scoaterea definitivă din fondul forestier a suprafeţei de 37.2532 ha în condiţiile în care pe această nouă cerere autoritatea nu s-a pronunţat nefiind respectate de către recurent prevederile Ordinului nr. 924/2011 respectiv nu a depus acte pentru partea din teren pentru care este de acord cu compensarea şi nu a depus studiu de fezabilitate cu acordul de mediu documentaţia depusă fiind incompletă faţă de cerinţele legale.

În ceea ce priveşte transferul din proprietatea publică a statului şi administrarea intimatului în proprietatea publică a recurentului Municipiul Petroşani acesta se realizează de către Guvernul României prin hotărâre de guvern conform art. 4 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 526/2003.

În acest sens există emisă şi o altă hotărâre de guvern H.G. nr. 661/2017 prin care s-a aprobat scoaterea definitivă din fondul forestier naţional a altui teren cu destinaţie asemănătoare terenului în litigiu.

Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat, menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Municipiul Petroşani prin Primar împotriva sentinţei nr. 86 din 19 aprilie 2017 a Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 octombrie 2017.