Jurisdictional conflict resolved: road authority records claim sent to Bucharest Tribunal under access-to-information law

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II - a de contencios administrativ şi fiscal, la data de 06.09.2016 sub nr. x/3/2016 reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Autoritatea Rutieră Română, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să elibereze un înscris din care să reiasă:

- perioada în care reclamantul a figurat în evidenţele Agenţiei Teritoriale ARR Bucureşti ca manager de transport (persoană desemnată să conducă permanent şi efectiv activitatea de transport rutier) în cadrul Federaţiei Române de Fotbal;

- dacă ulterior datei de 01.07.2014 (data desfacerii contractului individual de muncă al reclamantului cu FRF) FRF a deţinut în continuare Licenţa comunitară/Certificat de transport în cont propriu în mod continuu până în prezent;

- data la care reclamantul a fost înlocuit în funcţia de manager de transport în evidenţele FRF; cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe sesizate

Prin sentinţa nr. 639 din 3 februarie 2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal a fost calificată acţiunea ca fiind o cerere întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004, s-a admis excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, şi, în consecinţă, a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Rutieră Română, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

La pronunţarea acestei hotărâri, instanţa a avut în vedere prevederile art. 2 lit. b) din Legea nr. 544/2001, potrivit cărora:

"prin informaţie de interes public se înţelege orice informaţie care priveşte activităţile sau rezultă din activităţile unei autorităţi publice sau instituţii publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informaţiei."

Analizând conţinutul informaţiilor solicitate, Tribunalul a reţinut că datele la care face referire reclamantul vizează înregistrările din bazele de date ale pârâtei şi sunt de natură să îl individualizeze exclusiv pe reclamant. Din acest punct de vedere cererea reclamantului nu vizează activitatea pârâtei, ci situaţia specifică a reclamantului, informaţiile neavând caracterul unor informaţii publice.

Întrucât reclamantul a solicitat eliberarea unui înscris de către Autoritatea Rutieră Română, autoritate publică de rang central, Tribunalul a apreciat, în raport de dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, că revine curţii de apel competenţa materială de soluţionare a cauzei.

3. Hotărârea celei de-a doua instanţe

Prin sentinţa nr. 1951 din 26 mai 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia necompetenţei materiale.

A fost declinată competenţa soluţionării cauzei la Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

S-a constatat ivit un conflict negativ de competenţă şi s-a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestui conflict de competenţă.

În motivare, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că informaţiile a căror comunicare o solicită reclamantul prin eliberarea unui înscris fac parte dintr-o bază de date deţinută de Autoritatea Rutieră Română-ARR, anume Registrul electronic naţional al operatorilor de transport rutier.

De aceea, Curtea a apreciat ca temeiul juridic al cererii de comunicare a acestor informaţii este Legea nr. 544/2001, competenţa soluţionării cauzei aparţinând Tribunalului Bucureşti, conform art. 22 alin. (1) din aceasta lege.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134 şi art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă obligarea pârâtei Autoritatea Rutieră Română la comunicarea către reclamantul A. a unei serii de date şi informaţii referitoare la perioada în care reclamantul a figurat în evidenţele Agenţiei Teritoriale ARR Bucureşti ca manager de transport (persoană desemnată să conducă permanent şi efectiv activitatea de transport rutier) în cadrul Federaţiei Române de Fotbal, la împrejurarea dacă ulterior datei de 01.07.2014 (data desfacerii contractului individual de muncă al reclamantului cu FRF) FRF a deţinut în continuare Licenţa comunitară/Certificat de transport în cont propriu în mod continuu până în prezent, precum şi data la care reclamantul a fost înlocuit în funcţia de manager de transport în evidenţele FRF, informaţii solicitate prin adresele nr. 10172 din 22.06.2016 - fila 11, adresa din 08.08.2016 - fila 15 şi 2635 din 17.08.2016 - fila 19 din dosarul Tribunalului Bucureşti.

Văzând dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 544/2001, în conformitate cu care "(1) Orice persoană are dreptul să solicite şi să obţină de la autorităţile şi instituţiile publice, în condiţiile prezentei legi, informaţiile de interes public; (2) Autorităţile şi instituţiile publice sunt obligate să asigure persoanelor, la cererea acestora, informaţiile de interes public solicitate în scris sau verbal. (3) Solicitarea în scris a informaţiilor de interes public cuprinde următoarele elemente: a) autoritatea sau instituţia publică la care se adresează cererea; b) informaţia solicitată, astfel încât să permită autorităţii sau instituţiei publice identificarea informaţiei de interes public; c) numele, prenumele şi semnătura solicitantului, precum şi adresa la care se solicită primirea răspunsului", Înalta Curte reţine că obiectul cererii de chemare în judecată se circumscrie dispoziţiilor din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public.

Faţă de obiectul solicitării formulate de reclamant către pârâtă şi având în vedere că fundamentul demersului judiciar îl constituie refuzul autorităţii pârâte de a comunica informaţiile de interes public solicitate, Înalta Curte apreciază că obiectul cererii de chemare în judecată se circumscrie prevederilor Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, pentru că vizează dreptul de acces al reclamantului la informaţiile de interes public.

Conform prevederilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001 " în cazul în care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute în prezenta lege, aceasta poate face plângere la secţia de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorităţii ori al instituţiei publice. Plângerea se face în termen de 30 de zile de la data expirării termenului prevăzut la art. 7".

Din interpretarea acestei dispoziţii legale rezultă că în materia informaţiilor de interes public, legea specială - Legea nr. 544/2001 stabileşte reguli de competenţă materială proprii, derogatorii de la cele stabilite prin Legea nr. 554/2004, care constituie dreptul comun în materia contenciosului administrativ.

Prin urmare, raportat la aceste norme cu caracter special, competenţa materială în cazul plângerilor pentru refuzul comunicării informaţiilor de interes public revine secţiei de contencios administrativ a tribunalului, indiferent de criteriul rangului autorităţii publice emitente.

Chiar dacă informaţiile ce se solicită a fi comunicate îl privesc direct pe reclamant, aceasta nu schimbă cauza juridică a cererii de chemare în judecată prin care nu se urmăreşte revocarea unui act administrativ vătămător sau obligarea autorităţii pârâte la emiterea unui act administrativ care să dea naştere, să modifice sau să stingă un raport juridic concret, ci exclusiv comunicarea unor informaţii de interes public.

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Rutieră Română în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 octombrie 2017.