Resumption of financial correction for EU funds without new supplementary data violates OUG 66/2011

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, reţine următoarele:

I. Procedura în faţa primei instanţe

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată la data de 17 septembrie 2012, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. unic x/2/2012, reclamantul JUDEŢUL ILFOV a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, anularea Deciziei nr 151 din 23 august 2012 emise de Comisia de soluţionare a contestaţiilor şi a Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. CA 50063 din 05 iulie 2012, precizând că acţiunea în contencios administrativ vizează două aspecte: excepţia de nelegalitate a Notei de constatare 50063 din 05 iulie 2012, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, şi netemeinicia pe fond a Notei de constatare nr. CA 50063 din 05 iulie 2012.

La data de 8 mai 2013, reclamantul Judeţul Ilfov şi-a completat acţiunea, solicitând, în contradictoriu şi cu pârâta Curtea De Conturi a României, anularea Raportului de Audit pentru POR nr. x din 22.12.2011, ce a stat la baza emiterii Notei de constatare nr. CA-50063 din 05 iulie 2012.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. nr. 2062 din 19 iunie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamantul Judeţul Ilfov în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, a anulat Decizia nr. 151 din 23 august 2012 emisă de Comisia de soluţionare a contestaţiilor, precum şi Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. CA 50063 din 05 iulie 2012, respingând completarea de acţiune formulată în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reţinut că, în temeiul Raportului de audit nr. x/27.07.2011, pârâtul MDRAP a procedat la "verificarea respectării procedurii de achiziţie a lucrărilor la sistemul rutier, aspectele sesizate de Autoritatea de Audit, conform adresei nr. VT - 57139 din 27 iulie 2011", verificări ce s-au derulat în perioada 01.08.2011 - 07.09.2011 şi s-au soldat cu emiterea Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. CA - 67352 din 12 septembrie 2011 privind Contractul de finanţare nr. 755 din 31 mai 2010, proiect cod SMIS 6910,, Modernizare sistem rutier pe DJ 602, Centura - Domneşti, km 5+000 - km 9+975", beneficiar UAT Judeţul Ilfov.

În Capitolul 8 - Concluziile activităţii de verificare din cuprinsul notei de constatare menţionate s-a reţinut că:

"Potrivit sesizării nr. VT- 57139 din 27 iulie 2011 emisă de Serviciul Verificare Conformitate Programe şi Gestionare Nereguli (SVCPGN), precum şi Raportului de Audit de operaţiuni transmis de Autoritatea de Audit cu nr. 50858/AP din 15.07.2011, înregistrat la MDRT cu nr. 54666 din 18 iulie 2011, a fost constatată o neregulă în procesul de achiziţie pentru atribuirea contractului de lucrări execuţie modernizări drumuri şi a fost emisă o recomandare privind aplicarea de corecţii financiare în conformitate cu legislaţia în vigoare (O.U.G. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor).

În conformitate cu art. 18 alin. (1), lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, cu modificările şi completările ulterioare. UAT judeţul Ilfov a organizat procedura de licitaţie restrânsă - iar potrivit prevederilor art. 83, alin. (2) şi din Secţiunea a 3-a Licitaţie restrânsă forma accelerată, optând pentru utilizarea unei proceduri unice de achiziţii aferentă unui număr de 9 tronsoane de drum judeţean modernizat, cu desemnarea unui singur executant.

În raport cu conţinutul sesizării, care se referă la o posibilă nerespectare a procedurilor de achiziţie publică în etapa I-a a licitaţiei restrânse accelerate pentru atribuirea unui contract de lucrări, echipa de control a ajuns la concluzia că beneficiarul(UAT Ilfov), din postura de autoritate contractantă, nu a încălcat prevederi specifice ale legislaţiei în vigoare privitoare la achiziţiile publice, neimpunându-se aplicarea de corecţii financiare în raport cu prevederile art. 6 alin. (3) din O.U.G. 66/2006 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora.

Reclamantul a contestat cel de-al doilea raport de audit, întocmit de Curtea de Conturi şi înregistrat sub nr. 51648/AP/22.12.2011, care nu face decât să verifice/constate stadiul implementării recomandărilor formulate Organismului Intermediar Regional în misiunea de audit de operaţiuni desfăşurată în perioada 03.02.2011 - 31.05.2011, respectiv:

"Dispunerea măsurilor prevăzute de O.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, în vederea aplicării, potrivit pct. 2 subpct. 2.2. din anexa la Ordonanţă, a unei corecţii de 25% asupra valorii de 173.667.721,41 RON fără TVA, aferentă cheltuielilor declarate pentru Contractul de lucrări nr. 11 din 21 aprilie 2010 afectat de abatere, şi reîntregirea fondurilor comunitare. AM POR va extinde măsurile de recuperare a sumelor plătite, pentru toate proiectele ale căror lucrări au fost executate în baza Contractului nr. x din 21 aprilie 2010".

Prin acest raport de verificare a stadiului de implementare a recomandărilor anterioare, anexa 3.5.8., s-a statuat:

"recomandare neimplementată la data de 11.11.2011. Ca urmare a reverificărilor efectuate şi întocmirii Notelor de Constatare nr. 67357, 67364, 67349, 67352, 67344, 67355, 67346, 67362. 67367 din data de 12.09.2011, AMPOR nu a considerat că se impun corecţii financiare şi nu a dispus măsurile prevăzute de O.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, în vederea recuperării sumelor afectate de abatere".

Urmare a acestei simple constatări a Curţii de Conturi, pârâtul MDRAP a înţeles să efectueze verificări cu privire la aspectele semnalate iniţial, pe baza aceloraşi date/documente/considerente, concluzia finală a fiind de această dată în sens contrar primei statuări.

Astfel, a fost adoptată Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. CA - 50063 din 05 iulie 2012 privind proiectul cod SMIS 6910 "Modernizare sistem rutier pe DJ 602, Centura - Domneşti, km 5+000 - km 9 + 975", beneficiar UAT Judeţul Ilfov.

La pct. 9 - Concluziile activităţii de verificare s-a stabilit că, în conformitate cu prevederile art. 5, art. 21 alin. (26), art. 24 din O.U.G. nr. 66/2011 şi art. 511 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi, "echipa de control a preluat constatările, concluziile şi recomandările Autorităţii de Audit din Raportul de audit de operaţiuni pentru POR al Autorităţii de Audit nr. 51648/AP din 22.12.2011, transmis la MDRT cu adresa din 22 decembrie 2011".

Or, potrivit legii, doar Direcţiei Generale Constatări şi Stabilire Nereguli Fonduri Europene - Serviciul Constatare şi Stabilire Nereguli POR îi aparţine competenţa de a decide, urmare a verificărilor proprii, dacă există sau nu vreo neregulă, urmând ca apoi, pendinte de rezultatul verificării, să se procedeze sau nu şi la aplicarea unei eventuale corecţii.

Invocatele constatări cu implicaţii financiare din rapoartele de audit emise de pârâtă nu constituie altceva decât acte de sesizare a structurilor de control prevăzute la art. 20 din O.U.G. nr. 66/2011, acestea din urmă fiind investite de lege cu activitatea de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare/creanţelor bugetare.

Pe de altă parte, instanţa de fond a reţinut flagranta nesocotire a art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, ipoteza normei legale nefiind întrunită în speţă.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, pentru următoarele motive:

Instituţia recurentă a adus la îndeplinire recomandările autorităţii de audit a Curţii de Conturi, în conformitate cu dispoziţiile art. 5 lit. c) din O.U.G. nr. 66/2011. Aceste dispoziţii legale sunt în acord cu prevederile art. 511 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi, aprobat prin H.G. nr. 130/2010: "Atunci când în rapoartele de audit sunt consemnate nereguli, Autoritatea de Audit solicită autorităţilor competente să ia măsuri de înlăturare a acestora, iar acestea din urmă sunt obligate să le ducă la îndeplinire".

Tot la această secţiune, denumită "Valorificarea rapoartelor de audit", la art. 516, legiuitorul stabileşte modalitatea prin care acest organism de control verifică modul în care autorităţile competente să ia măsuri de înlăturare a neregulilor au implementat aceste recomandări, respectiv: verificarea modului în care au fost implementate recomandările se face pe teren, dacă este cazul, după un interval de timp stabilit de la caz la caz, în funcţie de natura activităţii şi recomandările cuprinse în raportul de audit. Rezultatele acestor verificări se consemnează de către echipa de audit într-un raport de urmărire a modului de implementare a recomandărilor (follow-up). Modul de implementare a recomandărilor formulate în rapoartele de audit se poate verifica şi cu ocazia unei noi misiuni de audit.

În speţă, din modul de redactare a recomandării formulate, reiese fără putinţă de tăgadă că recurentul pârât era obligat să ducă la îndeplinire măsurile determinate în mod expres: aplicarea potrivit punctului 2 subpunctul 2.2 din anexa la ordonanţă, a unei corecţii de 25% şi extinderea măsurilor de recuperare a sumelor plătite pentru toate proiectele a căror lucrări au fost executate în baza Contractului nr. x din 21 aprilie 2010.

Prin urmare, este nelegală reţinerea instanţei de fond că recomandările autorităţii de audit n-ar fi obligatorii şi că doar instituţiei recurente îi aparţine competenţa de a decide, urmare a verificărilor proprii, dacă există sau nu vreo neregulă.

O altă critică adusă concluziilor instanţei de fond este legată de nerealizarea de către echipa de control din cadrul instituţiei recurente a propriilor verificări.

În baza recomandărilor din cel de-al doilea raport de audit, instituţia recurentă, prin direcţia sa de specialitate a efectuat propriile verificări documentare, iar în urma acestor verificări şi-a însuşit constatările autorităţii de audit şi a aplicat corecţia financiară.

Tot cu privire la obligativitatea implementării recomandărilor autorităţii de Audit, dispoziţiile art. 21 alin. (26) din O.U.G. nr. 66/2011, prevăd:

"Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare se emite în termen de 60 de zile de la data comunicării documentelor de constatare emise de Autoritatea de Audit, conform regulamentului prevăzut la art. 24".

Aceste dispoziţii legale, coroborate cu prevederile art. 511 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, conduc în mod evident la concluzia că instituţia era ţinută de aducerea la îndeplinire a recomandării Autorităţii de Audit astfel cum a fost aceasta exprimată prin Raportul nr. x din 22.12.2011.

Cu privire la aplicabilitatea dispoziţiilor art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, recurentul pârât a arătat că Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. CA 50063 din 05 iulie 2012 are la bază constatările Raportului de audit pentru operaţiuni POR nr. 51648 din 22 decembrie 2011, iar nota iniţială, nr. CA 67367 din 12 septembrie 2011, a avut la bază Raportul de audit pentru operaţiuni POR nr. 50858 din 15 iulie 2011.

Prin urmare, cele două note au fost emise pe baza unor rapoarte de audit distincte, emiterea notei de constatare nr. x din 12 septembrie 2011 nefiind un impediment pentru emiterea notei de constatare în cauză, din moment ce art. 5 lit. c) din O.U.G. nr. 66/2011 prevede că autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene au obligaţia implementării corespunzătoare şi la timp a recomandărilor formulate de organismele de control şi audit intern şi extern, naţionale şi europene, în aplicarea prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă.

Dispoziţiile art. 31 din O.U.G. nr. 66/2011 consacră posibilitatea reluării activităţii de control, în cazul apariţiei datelor suplimentare, necunoscute la data efectuării verificărilor dintr-o notă de constatare întocmită ulterior încheierii unei note de constatare anterioare, iar potrivit dispoziţiilor art. 14 din H.G. nr. 875/2011: "Datele suplimentare necunoscute la data efectuării verificărilor, prevăzute la art. 31 alin. (1) din Ordonanţă, sunt cuprinse, fără a se limita la acestea: în sesizări, în rapoarte de control/audit interne sau externe ori în hotărâri definitive şi irevocabile pronunţate de instanţele judecătoreşti, primite de către autoritatea cu competenţe în gestionarea fondurilor europene după data emiterii procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare iniţial."

Prin urmare, sub aspect procedural, un nou raport de audit poate reprezenta temeiul emiterii unei noi note de constatare.

II. Procedura în faţa instanţei de recurs

Intimatul reclamant Judeţul Ilfov nu a depus întâmpinare, iar la termenul de judecată din 22.04.2015 a formulat cerere de suspendarea judecăţii până la soluţionarea de către CJUE a cauzei C-261/14, cerere admisă prin încheierea de şedinţă de la aceeaşi dată; ulterior a depus concluzii scrise cu privire la recurs, precum şi un punct de vedere referitor la decizia Curţii Constituţionale şi la hotărârea CJUE.

Deşi legal citată, intimata pârâtă Curtea de Conturi a României nu a formulat întâmpinare, dar a depus la dosar concluzii scrise prin care a arătat că înţelege să susţină soluţia de admitere a cererii de recurs.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

III. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând cauza în raport cu criticile aduse sentinţei atacate, cu probele administrate şi apărările formulate, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul pârâtului este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Cu prioritate se observă faptul că soluţia de respingere a cererii completatoare formulate de reclamant în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României nu a fost recurată de niciuna dintre părţi, rămânând, ca atare, definitivă.

De asemenea, se constată că recurentul pârât a criticat sentinţa, atât pentru nelegalitate, cât şi pentru netemeinicie.

Din hotărârea atacată rezultă, însă, că instanţa de fond a admis în parte acţiunea şi - în consecinţă - a anulat Decizia nr. 151 din 23 august 2012 şi Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. CA 50063 din 05 iulie 2012, emise de către autoritatea pârâtă, exclusiv pentru motivul de nelegalitate reprezentat de încălcarea dispoziţiilor art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011.

Prin urmare, deşi recurentul pârât a reiterat în calea de atac exercitată şi toate apărările expuse în faţa primei instanţei, în privinţa temeiniciei constatării neregulilor, controlul judiciar al instanţei de recurs se va limita la ceea ce judecătorul fondului a dezlegat prin considerentele şi dispozitivul hotărârii.

Referitor la critica adusă sentinţei cu privire la argumentul potrivit căruia autorităţii pârâte îi aparţinea competenţa de a decide, urmare a unor verificări proprii, dacă există sau nu neregulă, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată, având în vedere prevederile art. 20 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 ("Activitatea de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare/corecţiilor financiare se efectuează de către autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, prin structuri de control organizate în acest scop în cadrul acestora"), privite în ansamblul reglementării date de ordonanţă.

Raţiunea legiuitorului nu a fost în niciun caz aceea ca autoritatea de management să constituie un simplu instrument prin intermediul căruia autoritatea de audit să exercite (indirect) competenţe de investigare şi constatare a neregulilor.

Fără a contesta obligativitatea recomandării autorităţii de audit de a se proceda la o (re)verificare, faţă de prevederile exprese ale art. 5 lit. c) din O.U.G. nr. 66/2011 ("Autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene au obligaţia implementării corespunzătoare şi la timp a recomandărilor formulate de organismele de control şi audit intern şi extern, naţionale şi europene, în aplicarea prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă."), Înalta Curte constată, în acord cu instanţa de fond, că o astfel de reverificare efectuată până la termenul stabilit ar fi constituit, în sine, o implementare corespunzătoare a recomandării, indiferent de rezultatul acesteia.

În acest sens sunt şi prevederile pct. 514 din Regulament, în conformitate cu care "Entităţile supuse verificării poartă întreaga răspundere pentru acţiunile lor şi nu pot fi absolvite de această răspundere prin invocarea rapoartelor emise de Autoritatea de Audit."

Al doilea argument pe care s-a întemeiat motivul de nelegalitate reţinut de instanţa de fond în soluţia de anulare a actelor administrative atacate şi care a fost criticat de recurentul pârât se referă la faptul că, în cauză, nu interveniseră date suplimentare, necunoscute la data efectuării primei verificări, care să justifice reluarea activităţii de control.

Într-adevăr, art. 31 din O.U.G. nr. 66/2011 prevede că "Activitatea de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare poate fi reluată de aceeaşi sau altă structură de control prevăzută la art. 20 dacă, până la data împlinirii termenului de prescripţie, apar alte date suplimentare necunoscute la data efectuării verificărilor sau apar erori de calcul care influenţează rezultatele acestora."

De asemenea, art. 14 din H.G. nr. 875/2011, invocat de recurent, stipulează că: "Datele suplimentare necunoscute la data efectuării verificărilor, prevăzute la art. 31 alin. (1) din Ordonanţă, sunt cuprinse, fără a se limita la acestea: în sesizări, în rapoarte de control/audit interne sau externe ori în hotărâri definitive şi irevocabile pronunţate de instanţele judecătoreşti, primite de către autoritatea cu competenţe în gestionarea fondurilor europene după data emiterii procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare iniţial."

În fapt, însă, nu a avut loc o reverificare reală, nu au fost dovedite demersurile autorităţii recurente de control/investigaţii din care să rezulte elemente noi în vederea stabilirii existenţei neregulii, în condiţiile în care o primă verificare s-a soldat cu constatarea că nu există nereguli care să atragă aplicarea de corecţii financiare şi nu s-au indicat nici care ar fi acele elemente noi care ar rezulta din al doilea raport de audit al Curţii de Conturi.

Prin urmare, criticile formulate de recurentul pârât sunt nefondate şi nu pot fi primite.

Nu poate fi reţinută însă nici principala apărare a intimatului reclamant, referitoare la încălcarea principiului neretroactivităţii lege civile.

În acest sens, Înalta Curte are în vedere Hotărârea din 26 mai 2016, prin care Curtea de Justiţie a Uniunii Europene s-a pronunţat în cauzele conexate C-260/14 şi C-261/14, astfel:

"Articolul 1 alin. (2) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor Europene şi articolul 2 punctul 7 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a anumitor dispoziţii generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european şi Fondul de coeziune şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1260/1999 trebuie interpretate în sensul că nerespectarea dispoziţiilor naţionale de către o autoritate contractantă care beneficiază de fonduri structurale în cadrul atribuirii unui contract de achiziţii publice având o valoare estimată inferioară pragului prevăzut la articolul 7 litera (a) din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţii publice de lucrări, de bunuri şi de servicii, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul (CE) nr. 1422/2007 al Comisiei din 4 decembrie 2007, poate constitui, cu ocazia atribuirii acestui contract, o "abatere" în sensul articolului 1 alin. (2) menţionat, respectiv o "neregularitate" în sensul articolului 2 punctul 7 amintit, în măsura în care această nerespectare are sau ar putea avea ca efect prejudicierea bugetului general al Uniunii prin imputarea unei cheltuieli nejustificate.

Articolul 98 alin. (2) primul paragraf a doua teză din Regulamentul nr. 1083/2006 trebuie interpretat în sensul că corecţiile financiare efectuate de statele membre, în cazul în care acestea au fost aplicate unor cheltuieli cofinanţate din fondurile structurale pentru nerespectarea dispoziţiilor în materia atribuirii unor contracte de achiziţii publice, sunt măsuri administrative în sensul articolului 4 din Regulamentul nr. 2988/95.

Principiile securităţii juridice şi protecţiei încrederii legitime trebuie interpretate în sensul că nu se opun aplicării de către un stat membru a unor corecţii financiare reglementate printr-un act normativ intern intrat în vigoare după ce a avut loc o pretinsă încălcare a unor dispoziţii în materia atribuirii unor contracte de achiziţii publice, cu condiţia să fie vorba despre aplicarea unei reglementări noi la efectele viitoare ale unor situaţii apărute sub imperiul reglementării anterioare, aspect a cărui verificare este de competenţa instanţei de trimitere, care trebuie să ţină seama de ansamblul împrejurărilor relevante din litigiile principale".

Astfel, chiar dacă în principiu, conform hotărîrii CJUE, este posibilă aplicarea procedurii reglementate de noul act normativ (O.U.G. nr. 66/2011), atunci când este vorba de efectele viitoare ale unei situaţii apărute sub imperiul reglementarii anterioare, în speţă motivul de nelegalitate a actelor administrative contestate îl constituie exclusiv acela că a doua notă de constatare nu a avut la bază vreo reverificare a situaţiei şi, cu atât mai puţin, relevarea unor elemente noi care să justifice aplicarea unei corecţii, într-o situaţie pentru care s-a stabilit anterior că o asemenea măsură nu se impune.

IV. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

În baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va menţine ca legală şi temeinică sentinţa instanţei de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice împotriva sentinţei civile nr. 2062 din 19 iunie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 noiembrie 2016.