Negative jurisdiction conflict resolved: Public procurement insurance award challenge assigned to first-instance tribunal based on local authority classification

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea adresată Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâţii B. S.R.L. şi S.C. C. S.A., a formulat contestaţie împotriva procedurii privind atribuirea, prin cumpărare directă cu etapă de negociere, a contractului de achiziţie publică având ca obiect servicii de răspundere civilă obligatorie pentru un număr de 112 autovehicule din parcul C., solicitând anularea deciziei de desemnare a ofertei câştigătoare şi anularea rezultatului procedurii şi a tuturor actelor subsecvente.

Prin Decizia nr. 866/C4/1094 din 21.04.2017 a Consiliului Naţional de soluţionare a Contestaţiilor a fost declinată competenţa de soluţionare a contestaţiei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 4334 din 5.07.2017 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut faptul că sunt aplicabile în stabilirea competenţei materiale dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

A reţinut instanţa că obiectul acţiunii judiciare vizează procedura de atribuire a contractului de achiziţie publică realizată în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.A., iar instanţa a apreciat că această societate este asimilată unei autorităţi publice de nivel central, faţă de împrejurarea că aceasta are şi sucursale ce pot fi asimilate unor autorităţi publice de nivel local, motiv pentru care a stabilit competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea curţii de apel, ca instanţă de contencios administrativ.

2.2. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 3031/2017 din 17 august 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

Instanţa a constatat ivit un conflict negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut faptul că întotdeauna clasificarea autorităţilor şi instituţiilor publice în autorităţi/instituţii de nivel central, respectiv local, se realizează în funcţie de poziţia ocupată de acestea în cadrul ierarhiei administraţiei publice, această clasificare fiind deci proprie autorităţilor şi instituţiilor publice propriu-zise.

În ceea ce priveşte persoanele juridice de drept privat, asimilate autorităţilor publice, acestea nu fac parte din sistemul administraţiei de stat, astfel încât acestora nu li se poate aplica regula de clasificare de mai sus.

Ca atare, strict în vederea determinarii competenţei materiale a instanţei, acestea vor fi asimilate întotdeauna unor autorităţi locale, dezmembramintele lor (precum filiale, sucursale, agentii, puncte de lucru etc.) neputand fi considerate structuri distincte, subordonate persoanei juridice principale, ci sunt părti componente ale acesteia, această optică fiind adoptată şi de Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie în cadrul activităţii de unificare a practicii judiciare (cu referire la situaţia Academiei de Studii Economice).

Pentru aceste motive, instanţa a stabilit faptul că aparţine competenţa de judecare a cauzei Tribunalului Bucuresti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în regulator de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reţine că reclamanta a învestit instanţa de contencios administrativ a Tribunalului cu o acţiune ce are ca obiect contestaţia împotriva procedurii privind atribuirea, prin cumpărare directă cu etapă de negociere, a contractului de achiziţie publică având ca obiect servicii de răspundere civilă obligatorie pentru un număr de 112 autovehicule din parcul C..

Prin urmare, actul administrativ vătămător pentru reclamantă este reprezentat de răspunsul la notificare nr. 34219.1 din 06 aprilie 2017, prin care s-a comunicat de către C. S.A. faptul că este respinsă ca neîntemeiată cererea A. S.A. de anulare a deciziei prin care a fost desemnată oferta câştigătoare, precum şi cea de anulare a rezultatului procedurii de achiziţie directă de "Servicii de răspundere civilă auto obligatorie".

În cadrul unui litigiu de contencios administrativ, calitate procesuală pasivă o are autoritatea sau instituţia publică emitentă a actului administrativ contestat, în speţă C. S.A., care este o societate ce este asimilată unei autorităţi de nivel local, aşa cum corect a reţinut curtea de apel, pentru motivele arătate în sentinţa de declinare a competenţei.

În aceste condiţii, sunt incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, conform cărora litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.

Pe de altă parte, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că potrivit art. 49 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 "Pentru soluţionarea contestaţiei pe cale judiciară, persoana care se consideră vătămată de răspunsul primit la notificarea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut de art. 6 alin. (4), precum şi orice persoană care se consideră vătămată de măsurile de remediere adoptate de autoritatea contractantă, în sensul art. 6 alin. (11), se poate adresa instanţei de judecată competente, potrivit prevederilor prezentei legi", această instanţă fiind tribunalul, potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol. Se reţine că acest text legal nu condiţionează competenţa tribunalului de existenţa unor proceduri de atribuire în sensul art. 82 alin. (1) din Legea nr. 99/2016.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanta S.C. "A. "S.A. în contradictoriu cu pârâţii S.C. "C. "S.A. şi B. S.R.L în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 octombrie 2017.