Competence over non-reimbursable national funding contracts under Law 554/2004: Central authority disputes fall to Court of Appeal, not District Court

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, la data de 2 noiembrie 2016, reclamanta Administraţia Fondului pentru Mediu a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comuna Ungheni, obligarea pârâtei la plata sumei de 266.103,82 RON reprezentând daune interese în cuantum egal cu suma trasă din finanţarea nerambursabilă acordată, precum şi la plata dobânzii legale pentru suma acordată, la nivelul dobânzii de referinţă a BNR, calculate la data plăţii.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 2359 din 12.04.2017 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia necompetenţei materiale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că între părţi a fost încheiat un contract administrativ asimilat unui act administrativ, care a dat naştere între părţi unor raporturi juridice de drept administrativ. Instanţa reţinut că AFM a acordat beneficiarului pârât o finanţare nerambursabilă pentru implementarea unui proiect, motiv pentru care a constatat incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi văzând faptul că reclamanta este o autoritate publică centrală a constatat că aparţine Curţii de Apel Bucureşti competenţa de soluţionare a cauzei.

2.2. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 2205 din 9 iunie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia necompetenţei materiale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

Instanţa a constatat ivit un conflict negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că în cauză contractul de finanţare nu are ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, ci finanţare nerambursabilă din sursă internă (fonduri naţionale).

Instanţa a constatat că obiectul litigiului dedus judecăţii vizează sume de bani pe care legea specială le asimilează datoriilor fiscale, făcând parte din acea categorie de cauze pentru soluţionarea cărora dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevăd un criteriu special exclusiv valoric pentru determinarea competenţei materiale de soluţionare a cauzei. Astfel, constatând că suma ce face obiectul litigiului se situează sub pragul valoric de 1.000.000 RON a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea tribunalului.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în regulator de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reţine că reclamanta a învestit instanţa de contencios administrativ a Tribunalului cu o acţiune ce are ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 266.103,82 RON reprezentând daune interese în cuantum egal cu suma trasă din finanţarea nerambursabilă acordată, precum şi la plata dobânzii legale.

Litigiul dedus judecăţii priveşte obligarea pârâtei la plata unei sume ce rezultă din executarea contractului administrativ nr. 657/N din 02.11.2011, contract ce vizează o finanţare nerambursabilă în valoare de 1.000.000 RON, pentru implementarea proiectului intitulat "Înfiinţare parc în comuna Ungheni, judeţul Argeş".

Înalta Curte reţine că litigiul dedus judecăţii nu priveşte taxe, impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora. De asemenea, Înalta Curte reţine că litigiul de faţă nu priveşte o creanţă fiscală, ca atare nu poate fi în niciun caz vorba despre un litigiu fiscal, motiv pentru care în cauza dedusă judecăţii nu este aplicabil criteriul cuntumului sumei ce face obiectul litigiului pentru stabilirea competenţei materiale de soluţionare a cauzei.

În privinţa competenţei materiale de soluţionare a cauzei, sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în conformitate cu care litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel, precum şi dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c) teza a II-a din acelaşi act normativ, conform cărora sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, şi contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achiziţiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute şi alte categorii de contracte administrative supuse competenţei instanţelor de contencios administrativ.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanta Administraţia Fondului pentru Mediu în contradictoriu cu pârâta Comuna Ungheni în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 octombrie 2017.