Judicial delay complaint under Art. 522 CPC: non-applicability where filtering procedure and initial hearing scheduling are pending.

Asupra plângerii de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal şi Biroul de Credit S.A., suspendarea prelucrării datelor sale negative până la soluţionarea plângerii administrative înregistrate la sediul pârâtei ANSPDCP cu nr. 9450 din 24 aprilie 2017.

La data de 13.09.2017 reclamanta a formulat contestaţie privind tergiversarea procesului, în temeiul art. 522 din C. proc. civ.

Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin încheierea din data de 15 septembrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a respins contestaţia formulată, ca neîntemeiată.

Plângerea formulată

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, reclamanta a formulat plângere, în temeiul art. 524 alin. (5) din C. proc. civ., criticând încheierea pronunţată de instanţa de fond ca fiind dată cu încălcarea dispoziţiilor dreptului comunitar.

A arătat faptul că a învestit instanţa cu soluţionarea unei cereri întemeiate pe dispoziţiile art. 25 alin. (9) din Legea nr. 677/2001, cerere care întruneşte, în opinia recurentei, toate condiţiile de admisibilitate pentru aplicarea art. 201 din C. proc. civ.. Se arată că instanţa de fond, la data de 29 august 2017, a emis o rezoluţie prin care face trimitere la dispoziţiile art. 962 din Regulamentul de ordine interioară a instanţelor de judecată, recurenta apreciind că s-au solicitat informaţii care exced celor stabilite de legiuitor prin dispoziţiile C. proc. civ.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Examinând plângerea formulată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, Înalta Curte urmează a o respinge, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 522 C. proc. civ.:

"Art. 522. - (1) Oricare dintre părţi, precum şi procurorul care participă la judecată pot face contestaţie prin care, invocând încălcarea dreptului la soluţionarea procesului într-un termen optim şi previzibil, să solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situaţie să fie înlăturată.

(2) Contestaţia menţionată la alin. (1) se poate face în următoarele cazuri:

1. când legea stabileşte un termen de finalizare a unei proceduri, de pronunţare ori de motivare a unei hotărâri, însă acest termen s-a împlinit fără rezultat;

2. când instanţa a stabilit un termen în care un participant la proces trebuia sa îndeplinească un act de procedură, iar acest termen s-a împlinit, însă instanţa nu a luat, faţă de cel care nu şi-a îndeplinit obligaţia, măsurile prevăzute de lege;

3. când o persoană ori o autoritate care nu are calitatea de parte a fost obligată să comunice instanţei, într-un anumit termen, un înscris sau date ori alte informaţii rezultate din evidenţele ei şi care erau necesare soluţionării procesului, iar acest termen s-a împlinit, însă instanţa nu a luat, faţă de cel care nu şi-a îndeplinit obligaţia, măsurile prevăzute de lege;

4. când instanţa şi-a nesocotit obligaţia de a soluţiona cauza într-un termen optim şi previzibil prin neluarea măsurilor stabilite de lege sau prin neîndeplinirea din oficiu, atunci când legea o impune, a unui act de procedură necesar soluţionării cauzei, deşi timpul scurs de la ultimul său act de procedură ar fi fost suficient pentru luarea măsurii sau îndeplinirea actului."

Înalta Curte reţine că, în mod corect, instanţa de fond a respins contestaţia privind tergiversarea procesului, având în vedere dispoziţiile art. 522 din C. proc. civ., în conformitate cu care sunt prevăzute în mod expres situaţiile în care părţile pot formula această cale de atac.

Totodată, Înalta Curte constată că, faţă de etapele procedurale imperios necesar a fi urmate în cadrul procedurii de filtru a dosarelor, precum şi faţă de elementele obiective care ţin de încărcătura instanţei de judecată, nu se poate reţine în speţă incidenţa vreunuia dintre cazurile prevăzute de art. 522 alin. (2) C. proc. civ.

Din economia dispoziţiilor art. 522 din C. proc. civ. rezultă că ceea ce caracterizează această instituţie juridică este pasivitatea instanţei de judecată, care are mijloacele necesare la dispoziţie pentru corijarea conduitelor necorespunzătoare şi nu le foloseşte, sau, mai grav, nesocoteşte ea însăşi dispoziţiile legale care-i impun o anumită conduită.

În speţă, însă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, astfel cum rezultă din rezoluţia judecătorului, primul termen de judecată a fost stabilit pentru data de 10 octombrie 2017.

Prin urmare, pentru considerentele arătate, Înalta Curte va respinge plângerea formulată.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 525 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge plângerea, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge plângerea formulată de A. împotriva încheierii din 15 septembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca neîntemeiată.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 octombrie 2017.