Suspension of execution inadmissible where annulment action already finally resolved; appeal rejected

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi sub nr. x/45/2015 reclamanta Întreprindere Individuală A. a solicitat, în contradictoriu Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale din cadru M.A.D.R. suspendarea executării titlului executoriu reprezentat de procesul-verbal de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 30 septembrie 2014.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 110 din 16 iunie 2015, Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins ca inadmisibilă cererea de suspendare a executării actului administrativ formulată de Întreprinderea Individuală A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale din cadrul M.A.D.R.

3. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta Întreprindere Individuală A., în temeiul prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

4. Apărările intimatei

Prin întâmpinarea depusă la dosar, Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a solicitat respingerea recursului formulat de reclamantă, cu consecinţa menţinerii hotărârii atacate ca fiind legală, având în vedere faptul că instanţa de fond a dat o dezlegare corectă cauzei deduse judecăţii.

5. Răspunsul la întâmpinare

Recurenta-reclamantă a formulat răspuns la întâmpinarea intimatei, arătând că cererea de chemare în judecată aferentă dosar nr. x/2015 este legată de soluţionarea dosar nr. x/2015, care este în recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Arată că instanţa de fond nu a aplicat prevederile art. 15 din Legea nr. 554/2004 în conformitate cu care instanţa poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la rămânerea definitivă şi irevocabilă a sentinţei.

II. Procedura de soluţionare a recursului

1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 10.03.2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 15.06.2017 completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

Cu privire la fondul recursului

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte nu poate primi apărările formulate de recurentă şi constatând că instanţa de fond a dat o interpretare corectă dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, va menţine hotărârea instanţei de fond şi, pe cale de consecinţă, recursul formulat va fi respins, ca nefondat.

În cauza dedusă judecăţii, reclamanta Întreprinderea Individuală A. a solicitat instanţei, la data de 5.05.2015, suspendarea executării titlului executoriu reprezentat de procesul-verbal de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 30 septembrie 2014, emis de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, în temeiul dispoziţiilor art. 14 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004.

Dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevăd următoarele:

"În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acţiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept şi fără nicio formalitate."

Înalta Curte reţine că, deşi reclamanta a făcut dovada sesizării instanţei de fond cu acţiunea ce vizează anularea actului administrativ, obiect al cererii de suspendare de faţă, instanţa s-a pronunţat cu privire la fondul cauzei mai înainte de formularea acţiunii ce vizează suspendarea actului, acţiune înregistrată la data de 5.05.2015.

Astfel, prin sentinţa civilă nr. 79 din 16.04.2015 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosar nr. x/2015, a fost respinsă acţiunea reclamantei, ce viza anularea actului administrativ atacat în cauza de faţă.

Ca atare, reclamanta sesizând instanţa în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu cererea de suspendare a unui act administrativ, ulterior finalizării acţiunii în anularea aceluiaşi act, în mod corect s-a reţinut de către instanţa de fond ca fiind inadmisibilă cererea de suspendare formulată, nefiind întrunite cerinţele de admisibilitate a unei cereri de suspendare întemeiate pe dispoziţiile legale indicate.

Nu poate fi primită nici apărarea formulată în stadiul procesual al recursului cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 15 din Legea contenciosului administrativ, având în vedere principiul disponibilităţii ce guvernează procesul civil şi pe care instanţa de judecată este ţinută să-l respecte.

Astfel, dispoziţiile art. 9 alin. (2) din C. proc. civ. prevăd faptul că "Obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor." De asemenea, nici din oficiu, instanţa nu poate modifica temeiul cererii introductive, având în vedere dispoziţiile art. 22 alin. (6) din C. proc. civ. în conformitate cu care "Judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel."

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinţei, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 ori potrivit art. 488 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Întreprinderea Individuală A. împotriva sentinţei nr. 110/2015 din 16 iunie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 octombrie 2017.