Military officer’s reparations claim rejected for post-1947 enlistment; appeal upheld.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea formulată la data de 19 ianuarie 2015 şi înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naţionale, anularea Hotărârii nr. 19 din 05.11.2014 emisă de pârât şi pronunţarea unei hotărâri prin care să-i fie recunoscută calitatea de fost cadru militar activ îndepărtat abuziv din armată în perioada 23 august 1944-31 decembrie 1961 şi acordarea drepturilor prevăzute de lege.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 114 din data de 15 mai 2015 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naţionale.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, reclamantul A. a formulat recurs, criticând soluţia instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi admiterea acţiunii.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurentul a arătat că instanţa a respins cererea de chemare în judecată prin însuşirea punctului de vedere al Comisiei pentru determinarea calităţii de fost cadru militar activ îndepărtat abuziv din armată în perioada 23 august 1944-31 decembrie 1961, reţinându-se că nu este îndeplinită condiţia intrării în armată până cel târziu la 31 decembrie 1947. Se susţine că în privinţa sa nu este aplicabilă cerinţa legii privind încadrarea în forţele armate până cel târziu la 30 decembrie 1947, prevăzută de art. 1 din lege, arătând că situaţia sa se încadrează în excepţiile prevăzute la art. 3 alin. (3) lit. e) din Legea nr. 226/2011, dispoziţii derogatorii de la cerinţele art. 1 din lege.

Se susţine că dispoziţiile privind excepţia prevăzută de lege se referă la ofiţerii politici care au făcut disidenţă politică şi/sau au suferit condamnări din motive politice, iar despre aceste funcţii, la modul instituţionalizat şi generalizat se poate vorbi doar de la 5 octombrie 1948, odată cu formarea Direcţiei Superioară Politică a Armatei, organism ce a fost creat pentru a conduce întreaga activitate politică şi de partid din armată, fiind împuterniciţi atât cu atribuţiile unei instituţii militare de stat, cât şi cu cele ale unui organism superior de partid.

Recurentul susţine că a făcut dovada că a avut funcţia de ofiţer politic, a urmat cursurile Şcolii Militare Politice în perioada 1950-1952 şi a fost cadru militar-ofiţer MFA în cadrul B., judeţul Constanţa.

De asemenea, recurentul a arătat că a făcut dovada că a fost arestat pentru refuzul de a face gardă la portretul lui Stalin, în perioada funerariilor acestuia şi că a fost exclus din armată din motive politice.

II. Procedura de soluţionare a recursului

1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 24.02.2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 14.06.2017 completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

2. Cu privire la fondul recursului

Înalta Curte nu poate primi criticile formulate de recurent şi constatând că sentinţa instanţei de fond a fost dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor legale o va menţine în totalitate şi, pe cale de consecinţă, recursul formulat va fi respins, pentru considerentele ce urmează.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

În conformitate cu prevederile art. 1 Fostele cadre militare active care au intrat în armată sau în comandamentele şi unităţile de grăniceri până cel târziu la 30 decembrie 1947 şi care au fost îndepărtate abuziv în perioada 23 august 1944 - 31 decembrie 1961 din considerente politice, religioase, etnice sau sociale au dreptul la reparaţii morale şi materiale, potrivit dispoziţiilor prezentei legi. din Legea nr. 226/2011 privind reparaţiile morale şi materiale pentru fostele cadre militare active, îndepărtate abuziv din armată în perioada 23 august 1944-31 decembrie 1961 "Fostele cadre militare active care au intrat în armată sau în comandamentele şi unităţile de grăniceri până cel târziu la 30 decembrie 1947 şi care au fost îndepărtate abuziv în perioada 23 august 1944-31 decembrie 1961 din considerente politice, religioase, etnice sau sociale au dreptul la reparaţii morale şi materiale, potrivit dispoziţiilor prezentei legi."Fostele cadre militare active care au intrat în armată sau în comandamentele şi unităţile de grăniceri până cel târziu la 30 decembrie 1947 şi care au fost îndepărtate abuziv în perioada 23 august 1944 - 31 decembrie 1961 din considerente politice, religioase, etnice sau sociale au dreptul la reparaţii morale şi materiale, potrivit dispoziţiilor prezentei legi. Fostele cadre militare active care au intrat în armată sau în comandamentele şi unităţile de grăniceri până cel târziu la 30 decembrie 1947 şi care au fost îndepărtate abuziv în perioada 23 august 1944 - 31 decembrie 1961 din considerente politice, religioase, etnice sau sociale au dreptul la reparaţii morale şi materiale, potrivit dispoziţiilor prezentei legi.

Situaţia de fapt a cauzei a fost corect reţinută de instanţa de primă jurisdicţie, care a constatat că recurentul-reclamant s-a adresat Comisiei pentru determinarea calităţii de fost cadru militar activ îndepărtat din armată în perioada 23 august 1944-31 decembrie 1961, în vederea determinării calităţii de fost cadru militar activ, îndepărtat din armată, iar prin Hotărârea nr. 19 din 5 noiembrie 2014 cererea petentului a fost respinsă, întrucât nu întrunea condiţiile prevăzute de Legea nr. 226/2011, respectiv nu a intrat în armată până cel târziu la data de 30 decembrie 1947.

Prin Legea nr. 27/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 226/2011 a fost lărgită sfera subiecţilor beneficiari ai normei juridice şi au fost instituite condiţiile ca fostele cadre militare active să fi intrat în armată sau în comandamentele şi unităţile de grăniceri până cel târziu la 30 decembrie 1947 şi să fi fost îndepărtate abuziv din armată în perioada 23 august 1944-31 decembrie 1961.

Prin Decizia nr. 868 din 10 decembrie 2015 pronunţată de Curtea Constituţională în soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 226/2011 s-a reţinut faptul că "legiuitorul este liber să opteze, atât în privinţa măsurilor reparatorii, cât şi a întinderii şi a modalităţii de acordare a acestora, în funcţie de situaţia concretă a persoanelor îndreptăţite de a beneficia de aceste reparaţii materiale şi morale. Ca atare, criteriul datei intrării în armată nu este arbitrar, cadrele militare care au intrat în armată sau în comandamentele şi unităţile de grăniceri anterior datei de 30 decembrie 1947 au fost supuse unor mari şi sporite umilinţe şi nedreptăţi, întrucât au reprezentat un obstacol major în realizarea obiectivelor social-politice dorite de autorităţile comuniste."

Or, Înalta Curte reţine că în mod corect instanţa de fond a reţinut că reclamantul a intrat în armată în anul 1950, nefiind întrunită condiţia prevăzută de art. 1 din lege, de a fi fost intrat în armată până cel târziu 30 decembrie 1947, astfel încât în mod corect s-a reţinut ca fiind legală hotărârea Comisiei pentru determinarea calităţii de fost cadru militar activ, îndepărtat abuziv din armată, obiect al cererii introductive a recurentului-reclamant.

Nici apărarea în conformitate cu care situaţia sa este una de excepţie ce nu se încadrează în prevederile art. 1 din lege nu poate fi primită de Înalta Curte, având în vedere că, deşi recurentului i s-a recunoscut printr-o hotărâre judecătorească "caracterul politic al măsurii administrative de arestare şi internare într-o unitate de muncă, pe timp de 12 luni", această recunoaştere nu este suficientă pentru a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de lege, întrucât pentru a beneficia de dispoziţiile Legii nr. 266/2011 fostele cadre militare trebuie să îndeplinească cumulativ condiţiile: să fi intrat în armata română până cel târziu la 30 decembrie 1947 şi să fi fost îndepărtate abuziv în perioada 23 august 1944-31 decembrie 1961.

Contrar susţinerilor recurentului, dispoziţiile art. 3 alin. (3) lit. c) teza a II-a din Legea nr. 226/2011 nu derogă de la prevederile art. 1 din acelaşi act normativ, neexistând în textul legal o stipulaţie în acest sens.

Nefiind identificate motive de casare a hotărârii atacate, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul formulat.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinţei, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 ori potrivit art. 488 din Noul C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei nr. 114 din data de 15 mai 2015 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 octombrie 2017.