Validity of Superior Council of Magistracy refusal to transfer prosecutor to judgeship based on institutional staffing and workload balance

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul contestaţiei deduse judecăţii

Prin contestaţia înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 19 iulie 2016, astfel cum a fost precizată ulterior, contestatorul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, anularea Hotărârii nr. 619 din 26 mai 2016 adoptată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii şi obligarea intimatului la emiterea unei noi hotărâri prin care să aprobe cererea sa de numire în funcţia de judecător la Judecătoria Năsăud.

În motivare, contestatorul a învederat, în esenţă, că îndeplineşte toate criteriile prevăzute de lege pentru numirea în funcţia de judecător, susţinând că nu au fost analizate temeinic datele statistice menţionate în cuprinsul hotărârii şi nu au fost oferite explicaţii pentru înlăturarea avizelor favorabile comunicate de instanţele implicate în procedură şi a argumentelor pe care le-a adus în cuprinsul cererii formulate şi a interviului.

Contestatorul a mai arătat că prin hotărârea atacată, intimatul nu a făcut nicio analiză cu privire la impactul pe care îl va avea decizia de numire în funcţia de judecător, pe de o parte, în activitatea unităţii de parchet la care funcţionează, iar pe de altă parte, la fiecare dintre instanţele la care a solicitat numirea în funcţia de judecător. Astfel, deşi face trimitere la dispoziţiile legale incidente în materie, intimatul nu a analizat în mod riguros care dintre criteriile prevăzute de lege a fi avute în vedere pentru soluţionarea cererii, au fost îndeplinite şi care nu, în speţă.

De asemenea, susţinerile intimatului referitoare la existenţa unei fluctuaţii de personal la Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău demonstrează faptul că schema de personal se ocupă suficient de repede, pentru a nu fi perturbată activitatea desfăşurată de această unitate de parchet.

În condiţiile arătate, contestatorul a apreciat că motivarea hotărârii atacate este confuză şi contradictorie, întrucât judecătoriile la care a optat au un volum de activitate peste media naţională, comparativ cu volumul de activitate înregistrat la parchetul la care funcţionează, care se situează cu o treime sub media naţională, în condiţiile unei scheme complete de personal, aspecte care denotă caracterul arbitrar al hotărârii contestate.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi prevederile Legii nr. 554/2004.

2. Apărările formulate de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată, arătând că dispoziţiile art. 61 din Legea nr. 303/2004 şi art. 22 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 193/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, conferă numai o vocaţie pentru numirea procurorilor în funcţia de judecător şi a judecătorilor în funcţia de procuror, rămânând la latitudinea Consiliului Superior al Magistraturii să dispună cu privire la cererile formulate de solicitanţi.

Intimatul a susţinut că la soluţionarea cererii formulate de contestator au fost avute în vedere motivele de ordin profesional invocate, avizele comunicate de unităţile de parchet şi instanţele implicate în procedură, situaţia parchetului la care funcţionează contestatorul, sub aspectul fluctuaţiei constante de personal şi volumul de activitate înregistrat la această unitate de parchet, urmărindu-se asigurarea bunei funcţionări a Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei

Examinând Hotărârea nr. 619 din 26 mai 2016 adoptată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, prin prisma criticilor formulate de contestator, a apărărilor intimatului şi faţă de prevederile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte apreciază că prezenta contestaţie este nefondată.

Înalta Curte constată că a fost învestită în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu o contestaţie ce are ca obiect Hotărârea nr. 619 din 26 mai 2016 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

În fapt, se reţine că prin Hotărârea nr. 425 din 17 mai 2016, secţia pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a dispus sesizarea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii cu solicitarea domnului procuror A., de numire în funcţia de judecător la Judecătoria Zalău, la Judecătoria Jibou, la Judecătoria Bistriţa, la Judecătoria Năsăud sau la Judecătoria Beclean.

Prin Hotărârea nr. 619 din 26 mai 2016 adoptată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, a fost respinsă cererea formulată de domnul procuror A., de eliberare din funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău şi numire în funcţia de judecător la Judecătoria Zalău, la Judecătoria Jibou, la Judecătoria Bistriţa, la Judecătoria Năsăud sau la Judecătoria Beclean.

Înalta Curte reţine că potrivit art. 61 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare:

"(1) La cererea motivată, judecătorii pot fi numiţi în funcţia de procuror, iar procurorii, în funcţia de judecător, prin decret al Preşedintelui României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, cu respectarea condiţiilor prevăzute în prezenta lege. (2) Pentru numirea în funcţiile prevăzute la alin. (1), candidaţii vor susţine un interviu în faţa secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii în cazul procurorilor care solicită numirea ca judecători şi, respectiv, a secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii în cazul judecătorilor care solicită numirea ca procuror. (3) Preşedintele României nu poate refuza numirea în funcţiile prevăzute la alin. (1) decât motivat, aducând la cunoştinţă Consiliului Superior al Magistraturii motivele refuzului."

În acest sens, procedura care trebuie urmată conform dispoziţiilor legale redate anterior, este prevăzută în Regulamentul privind transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor şi procurorilor în alte funcţii de conducere, precum şi numirea judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător, aprobat prin Hotărârea nr. 193/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii (denumit în continuare Regulament).

În cauză, în temeiul art. 23 alin. (2) din Regulamentul menţionat, în urma verificării condiţiilor legale pentru numirea în funcţia de judecător, secţia pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a sesizat Plenul Consiliului Superior al Magistraturii cu solicitarea domnului procuror A., de numire în funcţia de judecător la Judecătoria Zalău, la Judecătoria Jibou, la Judecătoria Bistriţa, la Judecătoria Năsăud sau la Judecătoria Beclean.

Înalta Curte, în acord cu jurisprudenţa sa constantă, aminteşte că analizarea cererilor de numire din funcţia de judecător în funcţia de procuror şi din funcţia de procuror în funcţia de judecător, prin prisma criteriilor prevăzute în Regulamentul menţionat, nu trebuie să fie formală ci trebuie să asigure luarea unei decizii obiective, în condiţii de legalitate şi oportunitate, în raport de circumstanţele concrete ale fiecărei cereri, cu menţinerea unui echilibru între interesul public pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligaţia să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenţei justiţiei şi interesul legitim privat al persoanei care a formulat solicitarea respectivă.

Pe de altă parte, din interpretarea tuturor dispoziţiilor legale şi regulamentare privitoare la cariera judecătorilor şi procurorilor, rezultă cu evidenţă, că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar, prin ocuparea posturilor vacante, raportat la raţiunile şi necesităţile sistemului judiciar, reprezintă atributul exclusiv al intimatului Consiliul Superior al Magistraturii.

În speţă, analizarea cererii contestatorului de eliberare din funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău şi numire în funcţia de judecător, s-a realizat prin prisma criteriilor prevăzute de art. 23 alin. (11) din Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 193/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, care au vizat numărul posturilor vacante la parchetul la care funcţionează contestatorul şi la instanţele la care a solicitat numirea în funcţia de judecător, dificultăţile de ocupare a posturilor vacante la aceste instanţe şi numărul cererilor de transfer formulate pentru instanţele respective, volumul de activitate şi încărcătura pe procuror la parchetul de la care provine contestatorul, precum şi aspecte legate de volumul de activitate şi încărcătura pe judecător, înregistrate la instanţele la care a solicitat numirea în funcţia de judecător, vechimea în funcţia de procuror a contestatorului, motivele de ordin profesional invocate de acesta şi avizele comunicate de parchetele şi instanţele implicate în procedura de ocupare a funcţiei.

Astfel, soluţia adoptată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a avut în vedere nu numai situaţia posturilor şi încărcătura pe judecător la instanţele la care s-a solicitat numirea în funcţia de judecător, ci şi situaţia posturilor ocupate la parchetul unde funcţionează contestatorul, pe fondul existenţei unei fluctuaţii constante de personal, în condiţiile în care volumul de activitate înregistrat la această unitate de parchet este în creştere, aspecte evidenţiate şi în motivarea punctelor de vedere nefavorabile exprimate de conducătorii parchetelor implicate în această procedură.

În acest sens, potrivit datelor comunicate de către Direcţia Resurse Umane şi Organizare, a rezultat că la Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău toate cele 6 posturi prevăzute în schemă erau ocupate (5 posturi de execuţie şi 1 post de conducere), iar în anul 2015, la această unitate de parchet s-a înregistrat o încărcătură de 1057 de dosare/procuror, comparativ cu media naţională de 1500 de dosare.

Referirea din cuprinsul hotărârii contestate la punctele de vedere exprimate de parchetele şi instanţele implicate în procedura de ocupare a funcţiei de judecător, s-a realizat în condiţiile prevăzute de art. 22 alin. (2) din Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 193/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, pentru a se aprecia asupra oportunităţii cererii formulate de contestator, fără însă ca aceste avize să fie considerate determinante în adoptarea soluţiei.

În condiţiile arătate, prin hotărârea contestată în prezenta cauză, în mod justificat Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea formulată de domnul procuror A., având în vedere la adoptarea soluţiei, în primul rând, aspecte legate de situaţia posturilor la parchetul la care funcţionează contestatorul şi volumul de activitate înregistrat la această unitate de parchet, comparativ cu instanţele la care a solicitat numirea în funcţia de judecător, unde nu existau dificultăţi de ocupare a posturilor vacante, primând astfel interesul public al asigurării bunei funcţionări a Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău.

Afirmaţiile contestatorului potrivit cărora prin Hotărârea nr. 425 din 17 mai 2016, secţia pentru Judecători a constatat îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru a fi numit în funcţia de judecător, nu pot fi reţinute drept critici de natură să afecteze legalitatea hotărârii contestate.

În procedura de numire a procurorilor în funcţia de judecător, secţia pentru judecători constată dacă titularii cererilor îndeplinesc sau nu condiţiile prevăzute de lege pentru numire şi în temeiul art. 23 alin. (2) din Regulament, sesizează Plenul Consiliului Superior al Magistraturii în vederea luării unei decizii cu privire la solicitarea respectivă, motiv pentru care, nu se poate reţine că adoptarea acestei hotărâri de către secţia pentru judecători conduce, automat, la admiterea cererii solicitantului.

Susţinerile contestatorului referitoare la inexistenţa unor dificultăţi de ocupare a postului care ar fi rămas vacant în cadrului Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău, prin prisma opţiunilor care urmau să fie exprimate de către absolvenţii Institutului Naţional al Magistraturii, nu pot fi primite drept argumente în soluţionarea favorabilă a prezentei contestaţii, întrucât la verificarea legalităţii hotărârii contestate se au în vedere numai datele existente la momentul analizării cererii contestatorului de către intimat, care în speţă, au fost examinate în mod riguros.

În aceste circumstanţe, soluţia adoptată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii este motivată cu respectarea criteriilor legale şi nu poate fi apreciată ca fiind discreţionară.

Consiliul Superior al Magistraturii, în calitatea sa constituţională de garant al independenţei justiţiei, are prerogativa de a soluţiona cererile de numire din funcţia de procuror în funcţia de judecător cu respectarea criteriilor prevăzute în Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 193/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii iar în cauză, după cum s-a arătat, motivele invocate de intimat în respingerea cererii formulate de contestator, au o justificare obiectivă, astfel încât, nu se poate reţine existenţa unor elemente de exces de putere, care să conducă la afectarea legalităţii hotărârii ce formează obiectul prezentei contestaţii.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge contestaţia formulată împotriva Hotărârii nr. 619 din 26 mai 2016 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 619 din 26 mai 2016 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 noiembrie 2016.