Unmotivated suspension of proceedings: procedural deficiency and violation of the right to a fair trial

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 13 februarie 2014, sub nr. x/2/2014, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară şi B. - director al Direcţiei juridice Resurse umane din cadrul Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nulitatea parţială a O.D.G. al ANCPI nr. 62/2014, în sensul anulării dispoziţiei strecurate în Anexa 2 ce face parte din acesta şi obligarea în solidar a pârâţilor la repararea pagubei materiale cauzate, obligarea pârâţilor la daune morale, suspendarea aplicării dispoziţiilor vătămătoare şi achitarea cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin încheierea pronunţată în data de 1 octombrie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a suspendat judecata până la soluţionarea definitivă a dosar nr. x/2014 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a declarat recurs reclamantul A., susţinând că instanţa nu trebuia să menţină suspendarea judecării cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 414 C. proc. civ.

Pe rolul Curţii de Apel Bucureşti a mai existat un dosar cu nr. x/2014, care ar fi trebuit conexat la dosar nr. x/2014, încă de la fond, întrucât exista condiţia unei similarităţi de obiect cauză şi părţi. Întrucât unul dintre dosare se afla suspendat, cererea de conexare a fost respinsă. În cauza ce face obiectul dosar nr. x/2014 nu mai există motive de suspendare, astfel că instanţa, în mod eronat a dispus suspendarea.

Nu are relevanţă pentru soluţionarea dosarului faptul că sentinţa civilă nr. 3176 din 20.11.2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti a fost atacată cu recurs, iar opunerea părţii adverse la repunerea pe rol a cauzei are rolul doar de a tergiversa dosarul.

4. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie Justiţie

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 3 noiembrie 2015, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi act normativ.

Prin încheierea de şedinţă din data de 12 aprilie 2016, completul de filtru a constatat, analizând conţinutul raportului întocmit, că recursul îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a admis în principiu recursul, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului, în şedinţă publică, pentru data de 8 noiembrie 2016.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Examinând încheierea recurată, prin prisma criticilor formulate, se constată că acestea se încadrează în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., urmând să fie analizate din această perspectivă.

Susţinerile recurentului sunt întemeiate, întrucât deşi, în numeroase rânduri a solicitat, fie conexarea dosar nr. x/2014, la dosar nr. x/2014, fie repunerea pe rol a dosarelor, instanţa a menţinut măsura suspendării fără să expună motivele ce impuneau această măsură.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

În mod necesar, o hotărâre judecătorească trebuie să cuprindă în motivarea sa argumentele pro şi contra care au format, în fapt şi în drept, convingerea instanţei cu privire la soluţia pronunţată, argumente care, în mod necesar, trebuie sa se raporteze, pe de o parte, la susţinerile şi apărările părţilor, iar, pe de altă parte, la dispoziţiile legale aplicabile incidentelor procesuale ridicate în faţa instanţei, în caz contrar, încheierea fiind lipsita de suport probator şi legal şi pronunţata cu nerespectarea prevederilor C. proc. civ.

Motivarea este, aşadar, un element esenţial al unei hotărâri judecătoreşti, o garanţie a imparţialităţii judecătorului şi a calităţii actului de justiţie, precum şi o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanţa superioară a atribuţiilor de control judiciar de legalitate şi temeinicie. Obligativitatea motivării hotărârilor judecătoreşti constituie o condiţie a procesului echitabil, exigenţă a art. 21 alin. (3) din Constituţia României şi art. 6 alin. (1) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.

Chiar dacă măsura s-a luat prin încheiere, instanţa avea obligaţia s-o motiveze, potrivit dispoziţiilor art. 425 C. proc. civ. şi să analizeze de ce impunea ca judecata în faţa instanţei de fond să fie suspendată, în raport de dosar nr. x/2014 al Curţii de Apel Bucureşti, adică în ce măsură conţinutul acelui dosar ar fi afectat pronunţarea soluţiei în cauza pendinte.

Considerentele nu trebuie să fie ample, întrucât motivarea nu este o chestiune de volum, fiind nevoie de argumente pertinente care să răspundă pe scurt apărărilor şi solicitărilor părţilor, mai ales dacă acestea au cerut în repetate rânduri reluarea judecăţii.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin hotărârea din 28 aprilie 2005 în Cauza Albina împotriva României publicată în Monitorul Oficial nr. 1.049 din 25 noiembrie 2005 a statuat că, dacă, într-adevăr, obligaţia pe care o impune art. 6 parag. (1) instanţelor naţionale de a-şi motiva deciziile nu presupune existenţa unui răspuns detaliat la fiecare argument - noţiunea de proces echitabil impune ca o instanţă internă care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa, să fi examinat totuşi în mod real problemele esenţiale care i-au fost supuse.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 497 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. urmează să admită recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 1 octombrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, să caseze încheierea recurată şi să trimită cauza la aceeaşi instanţă, pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 1 octombrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Casează încheierea recurată şi trimite cauza la aceeaşi instanţă, pentru continuarea judecăţii.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 noiembrie 2016.