Negative jurisdictional conflict resolved: Topoloveni Court assigned contravention appeal over unlicensed gambling, rejecting Găești declinature.

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată. Prima instanţă investită.

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Topoloveni, sub nr. x/828/2015, petentul A. în contradictoriu cu intimatul Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc a solicitat anularea procesului-verbal de constatare a contravenţiei seria x din 27 octombrie 2015 ca nelegal şi netemeinic.

În motivarea plângerii, petentul menţionează că organul constatator a precizat că în perioada 11.09-30.09.2015 a participat de la adresa de domiciliu la activităţi de jocuri de noroc la distanţă, de tip pariuri în cotă fixă, găzduite de B. din Gibraltar, prin reprezentantul autorizat pe teritoriul României C. SPRL care deţine şi exploatează platforma de jocuri de noroc la distanţă www bwin.com nelicenţiată şi neautorizată pe teritoriul României începând cu data de 10.09.2015.

Prin sentinţa civilă nr. 314 din 28 martie 2016, Judecătoria Topoloveni a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect "plângere contravenţională" formulată de petentul A., în contradictoriu cu intimatul Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc, în favoarea Judecătoriei Găeşti, judeţul Dâmboviţa.

Pentru a pronunţa această sentinţă s-a reţinut că, prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei seria x din 27 octombrie 2015 s-a dispus sancţionarea petentului A. pentru săvârşirea contravenţiei prev. de art. 22 alin. (6) din O.U.G. nr. 77/2009, iar prin răspunsul la întâmpinare s-a solicitat a se avea în vedere necesitatea declinării competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea altei instanţe de acelaşi grad.

Potrivit disp.art. 127 alin. (1)C. proc. civ., ce reglementează competenţa facultativă, dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa a instanţei la care îşi desfăşoară activitate, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

Aşadar în analiza competenţei instanţei judecătoreşti la care trebuie introdusă cererea în cazul în care calitatea de reclamant o are una dintre persoanele menţionate de textul legal indicat anterior, trebuie să ne raportăm nu la dispoziţiile de drept comun, ci la disp.art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

Cu toate că acest articol are titlul sub denumirea marginală "competenţa facultativă" în realitate dispoziţiile acestui articol sunt imperative, textul de lege utilizând expresia "va sesiza".

Sub un alt aspect, se impune a se evidenţia că legiuitorul nu a avut în vedere doar instanţa de acelaşi grad cu cea la care funcţionează reclamantul, ci a avut în vedere şi posibilitatea exercitării căilor de atac, aceasta fiind raţiunea pentru care a făcut trimitere la circumscripţia curţii de apel în care se află instanţa unde se introduce cererea (în acelaşi sens Decizia nr. x din 29.01.2015 pronunţată de secţia a II-a civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie având ca obiect " conflict negativ de competenţă").

Astfel, aplicarea dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ. presupune îndeplinirea următoarelor condiţii cumulative: a) existenţa unui proces pendinte, a unei cauze în curs de soluţionare pe rolul unei instanţe; b) una dintre părţile în litigiu, reclamant/pârât să îşi desfăşoare activitatea profesională la instanţa competentă să judeca cauza; c) partea reclamant/pârât să îşi manifeste opţiunea de a sesiza o altă instanţă competentă material şi teritorial, în condiţiile prevăzute de lege; d) partea să solicite declinarea competenţei până la primul termen care este legal citată.

În speţă, faţă de normele legale enunţate, s-a reţinut ca fiind îndeplinite cumulativ condiţiile anterior precizate, întrucât petentul care a declanşat prezenta procedură judiciară are calitatea de magistrat în cadrul Tribunalului Argeş, (conform înscrisului anexat în susţinerea solicitării fila 61) în a cărei circumscripţie teritorială se află şi Judecătoria Topoloveni căreia, în contextul dispoziţiilor legale reglementate de art. 28 alin. (2) din O.G. nr. 77/2009, i-ar reveni competenţa de teritorială şi materială să soluţioneze cauza, iar solicitarea a fost formulată înainte de primul termen de judecată, prin răspunsul la întâmpinare.

Astfel, prin prisma dispoziţiilor legale ce reglementează în materie, aşa cum s-a argumentat anterior, apreciindu-se că intervine o prorogare legală a competenţei teritoriale de soluţionare a plângerii contravenţionale formulate de petent - care are alegerea între instanţe deopotrivă competente - în temeiul disp. art. 127 alin. (1) C. proc. civ., s-a declinat competenţa de soluţionare a plângerii contravenţionale în favoarea Judecătoriei Găeşti, judeţul Dîmboviţa.

2. A doua instanţă investită.

După declinare, la data de 17.05.2016, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Găeşti.

Prin sentinţa civilă nr. 1090 din 13 iulie 2016, pronunţată de Judecătoria Găeşti s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Găeşti, invocată de petent şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul A., în contradictoriu cu intimatul Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc, în favoarea Judecătoriei Topoloveni.

Pentru a pronunţa această sentinţă s-a reţinut că, prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei nr. x din 27 octombrie 2015 întocmit de agent constatator din cadrul ONJN, în temeiul art. 22 alin. (6) din O.U.G. nr. 77/2009, petentul a fost sancţionat contravenţional cu amendă de 5.000 RON, reţinându-se că în perioada 11.09-30.09.2015 a participat de la adresa de domiciliu, la activităţi de jocuri de noroc la distanţă, de tip pariuri în cotă fixă, găzduite de B. din Gibraltar, prin reprezentantul autorizat pe teritoriul României - C. SPRL care deţine şi exploatează platforma de jocuri de noroc la distanţă www.bwin.com nelicenţiată şi neautorizată pe teritoriul României după data de 10.09.2015.

Potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, plângerea formulată împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei se judecă de judecătoria în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.

Dispoziţiile art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. stabilesc că necompetenţa este de ordine publică în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura. Cum norma de drept care stabileşte competenţa materială şi teritorială a instanţelor de judecată, în materia contravenţională reglementată de O.G. nr. 2/2001 este imperativă, excepţia necompetenţei teritoriale este de ordine publică.

Faţă de acestea şi având în vedere că fapta pentru care a fost sancţionat petentul, a fost săvârşită pe raza oraşului Topoloveni, jud. Argeş, instanţa apreciază ca întemeiată excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Găeşti invocată de petent şi în consecinţă, în temeiul art. 132 C. proc. civ., coroborat cu art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, a admis-o şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Topoloveni, ca fiind judecătoria în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.

În cauză, aşa cum s-a stabilit prin decizia nr. 7/2016 a ICCJ de soluţionare a recursului în interesul legii, nu sunt incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., deoarece petentul este judecător în cadrul Tribunalului Argeş, nu în cadrul Judecătoriei Topoloveni, această din urmă instanţă fiind competentă să soluţioneze fondul plângerii contravenţionale.

Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea acestuia.

3. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul negativ de competenţă, conform art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Topoloveni.

Pentru a hotărî astfel, se au în vedere considerentele arătate în continuare.

În ceea ce priveşte cadrul procesual se constată că, prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei nr. x din 27 octombrie 2015 întocmit de agent constatator din cadrul ONJN, în temeiul art. 22 alin. (6) din O.U.G. nr. 77/2009, petentul a fost sancţionat contravenţional cu amendă de 5.000 RON, reţinându-se că în perioada 11.09-30.09.2015 a participat de la adresa de domiciliu, la activităţi de jocuri de noroc la distanţă, de tip pariuri în cotă fixă, găzduite de B. din Gibraltar, prin reprezentantul autorizat pe teritoriul României - C. SPRL care deţine şi exploatează platforma de jocuri de noroc la distanţă x, nelicenţiată şi neautorizată pe teritoriul României după data de 10.09.2015.

În cauză, aşa cum s-a stabilit prin decizia nr. 7/2016 a ICCJ de soluţionare a recursului în interesul legii, nu sunt incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., deoarece petentul este judecător în cadrul Tribunalului Argeş, nu în cadrul Judecătoriei Topoloveni, această din urmă instanţă fiind competentă să soluţioneze fondul plângerii contravenţionale.

Dispoziţiile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. statuează că: "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea".

Din interpretarea acestor prevederi rezultă că, condiţia-premisă de aplicare a dispoziţiilor art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. este aceea ca judecătorul să funcţioneze la instanţa competentă să soluţioneze cauza în primă instanţă.

Cu alte cuvinte, condiţia nu este îndeplinită dacă partea este judecător la o altă instanţă decât cea competentă, de acelaşi grad, chiar situată în raza aceleiaşi curţi de apel, ci numai atunci când cererea care urmează să fie formulată de un judecător sau împotriva unui judecător ar fi, potrivit legii, de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea.

Fiind dispoziţii de strictă interpretare, prevederile art. 127 din C. proc. civ. au în vedere sesizarea primei instanţe, nu şi exercitarea căilor de atac, pentru că în cazul în care pricina ar ajunge în calea de atac pe rolul tribunalului la care petentul este judecător, partea interesată este cea care apreciază dacă este necesar să solicite strămutarea cauzei pentru bănuială legitimă. Aşadar, în situaţia în care reclamantul funcţionează la o instanţă superioară, iar calea de atac exercitată urmează să fie soluţionată de instanţa la care funcţionează, remediul procesual este strămutarea reglementată de art. 140 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ.

În acest context nu este lipsit de interes a sublinia că, dispoziţiile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. nu pot fi aplicate decât strict şi limitativ, având în vedere caracterul special al normei care face trimitere în mod expres la instanţa la care reclamantul îşi desfăşoară activitatea.

În ceea ce priveşte temeiul de drept incident cauzei deduse judecăţii, Înalta Curte constată că, potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, plângerea formulată împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei se judecă de judecătoria în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.

De asemenea, dispoziţiile art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. stabilesc că necompetenţa este de ordine publică în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura. Cum norma de drept care stabileşte competenţa materială şi teritorială a instanţelor de judecată, în materia contravenţională reglementată de O.G. nr. 2/2001 este imperativă, excepţia necompetenţei teritoriale este de ordine publică.

Faţă de acestea aspecte şi având în vedere că fapta pentru care a fost sancţionat petentul, a fost săvârşită pe raza oraşului Topoloveni, jud. Argeş, iar acesta nu funcţionează în cadrul Judecătoriei Topoloveni, Înalta Curte stabileşte că aceasta este instanţa competentă să soluţioneze prezenta cauză.

4. Soluţia Înaltei Curţi

Pentru toate considerentele arătate, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Topoloveni.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei, privind pe petentul A. şi intimatul Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc, în favoarea Judecătoriei Topoloveni.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 04 noiembrie 2016.