Tax authority prevails; cassation quashes annulment of customs duties and remands for retrial on hearing-breach issue.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the tax authority's appeal, cassated the appellate court's judgment in full, and remanded the case to the same court for retrial, thereby setting aside the prior ruling that had annulled the customs control decision, the related assessment notice, and the tax authority's response to the administrative challenge, and that had ordered refunds of RON 1,558,157 in anti-dumping duty and RON 92,074 in customs duty. The dispute concerned a company's challenge to administrative fiscal acts imposing supplementary customs and anti-dumping duties based on an OLAF report, and the Court held that the lower court erred in treating a breach of the taxpayer's right to be heard under Article 9 of the Fiscal Procedure Code as an absolute nullity, because Article 46 of that code exhaustively lists the grounds for absolute nullity and the company had failed to show any specific harm, having had the opportunity to present its views through its administrative challenge.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 493 alin. (4) C. proc. civ, art. 493 alin. (7) din C. proc. civ; Tax authority prevails; cassation quashes annulment of customs duties and remands for retrial on hearing-breach issue: Totodată, completul de filtru, prin încheierea de şedinţă din 21 aprilie 2016, a admis în principiu recursul formulat şi, potrivit prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., a fixat termen de judecată în şedinţa din data de 20 octombrie 2016, dispunând citarea părţilor.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca, în principal, anularea deciziei pentru regularizarea situaţiei privind obligaţiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 12802/SSFCEM din 17.07.2013 şi a Procesului-verbal de control nr. x/SSFCEM din 17.07.2013 şi, în parte, a Raportului OLAF nr. OF/2011/0969 care a stat la baza acestora, anularea Deciziei autorităţii pârâte privind soluţionarea contestaţiei nr. 107 din 11.11.2013, a obligaţiilor de plată stabilite în sarcina reclamantei, precum şi restituirea sumei de 1.558.157 RON achitată la data de 29.07.2013, reprezentând taxă antidumping, şi a sumei de 92.074 RON, taxă vamală achitată conform aceleiaşi decizii.
Totodată, a solicitat suspendarea aplicării actelor atacate până la soluţionarea irevocabilă a cauzei şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
1.2. Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 472 din 20 octombrie 2014, a respins excepţia netimbrării capătului de cerere privind suspendarea actelor contestate şi capătul de cerere privind suspendarea actelor contestate
Prin aceeaşi sentinţă, a admis acţiunea formulată de reclamantă, dispunând anularea deciziei pentru regularizarea situaţiei privind obligaţiile suplimentare, a Procesului-verbal de control nr. x/SSFCEM din 17.07.2013, a Deciziei autorităţii pârâte privind soluţionarea contestaţiei nr. 107 din 11 noiembrie 2013.
Totodată, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 300 RON, cheltuieli de judecată, dispunând şi restituirea sumei de 1.558.157 RON şi a sumei de 92.074 RON, reprezentând taxă vamală.
2. Calea de atac exercitată
2.1. Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat şi susţinând că hotărârea atacată este dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a legii, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi pe fond respingerea acţiunii.
2.2. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru
Raportul întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru şi comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 29 februarie 2016, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Totodată, completul de filtru, prin încheierea de şedinţă din 21 aprilie 2016, a admis în principiu recursul formulat şi, potrivit prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., a fixat termen de judecată în şedinţa din data de 20 octombrie 2016, dispunând citarea părţilor.
3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.
3.1. Recursul este întemeiat, fiind admis în limitele şi pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
3.2. Aşa cum s-a menţionat la pct. 1.2 al prezentei decizii, instanţa de fond a admis acţiunea formulată şi a anulat actele administrative fiscale atacate în cauză: decizia pentru regularizarea situaţiei privind obligaţiile suplimentare nr. 12802/SSFCEM din 17.07.2013, Procesul-verbal de control nr. x/SSFCEM din 17.07.2013 şi Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 107 din 11.11.2013, dispunându-se şi restituirea de către autoritatea fiscală a sumelor de 1.558.157,00 RON şi, respectiv, 92.074,00 RON.
3.3. În considerentele sentinţei pronunţate, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că actele fiscale atacate sunt lovite de nulitate absolută ca urmare a faptului că organele fiscale au încălcat prevederile art. 9 din C. proc. fisc., care reglementează dreptul contribuabilului de a fi ascultat şi de a-şi exprima punctul de vedere cu privire la faptele şi împrejurările relevante în luarea deciziei.
3.4. În recursul formulat, autoritatea fiscală a invocat ca temei legal prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. fisc. şi a susţinut, în esenţă, următoarele critici:
- instanţa de fond a reţinut în mod greşit existenţa unei nulităţi absolute în cazul nerespectării/încălcării prevederilor art. 9 Cod procedură fiscală, ignorând dispoziţiile art. 46 din C. proc. fisc. care enumeră limitativ cazurile de nulitate absolută a actului administrativ fiscal;
- în ceea ce priveşte incidenţa prevederilor art. 9 alin. (2) lit. d) din C. proc. fisc., instanţa de fond a ignorat faptul că autoritatea vamală a luat măsuri asiguratorii prin DRAOV Cluj, măsuri care au fost menţinute definitiv şi executoriu de Tribunalul Cluj prin decizia civilă nr. 494 din 9.07.2014;
- instanţa de fond a ignorat şi faptul că, în cauză, este vorba de un control vamal care are specificitatea lui în raport cu inspecţia fiscală reglementată de C. proc. fisc., astfel încât, prin Ordinul nr. 7521/2006 la art. 25, 28, 30 şi 63 alin. (1), instituie reguli potrivit cărora activitatea de control trebuie să-şi prezerve caracterul inopinat.
În concluzie, recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei pronunţate şi reţinerea cauzei pentru rejudecare, cu consecinţa respingerii acţiunii în integralitatea sa.
3.5. Intimata-reclamantă a depus întâmpinare şi a răspuns criticilor din cererea de recurs, solicitând respingerea recursului şi susţinând, în esenţă, că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică.
3.6. Aşa cum s-a menţionat la pct. 3.3. al prezentei decizii, în considerentele sentinţei pronunţate, instanţa de fond a reţinut că actele fiscale atacate sunt lovite de nulitate absolută ca urmare a faptului că organele fiscale au încălcat prevederile art. 9 din C. proc. fisc., care reglementează dreptul contribuabilului de a fi ascultat şi de a-şi exprima punctul de vedere cu privire la faptele şi împrejurările relevante în luarea deciziei.
Altfel spus, instanţa de fond a reţinut că prevederile art. 9 alin. (1) din C. proc. fisc., reglementează o nulitate absolută în cazul actului administrativ fiscal emis, atunci când organul fiscal nu asigură contribuabilului posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere cu privire la faptele şi împrejurările relevante în luarea deciziei/emiterea actului administrativ fiscal.
Conţinutul art. 9 - Dreptul de a fi ascultat, din C. proc. fisc. este următorul:
"(1) Înaintea luării deciziei, organul fiscal este obligat să asigure contribuabilului posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere cu privire la faptele şi împrejurările relevante în luarea deciziei. (2) Organul fiscal nu 3este obligat să aplice prevederile alin. (1) când: a) întârzierea în luarea deciziei determină un pericol pentru constatarea situaţiei fiscale reale privind executarea obligaţiilor contribuabilului sau pentru luarea altor măsuri prevăzute de lege; b) situaţia de fapt prezentată urmează să se modifice nesemnificativ cu privire la cuantumul creanţelor fiscale; c) se acceptă informaţiile prezentate de contribuabil, pe care acesta le-a dat într-o declaraţie sau într-o cerere; d) urmează să se ia măsuri de executare silită".
Nulitatea actului administrativ fiscal este reglementată prin dispoziţiile art. 46 din C. proc. fisc., al cărui conţinut este următorul:
"Lipsa unuia dintre elementele actului administrativ fiscal, referitoare la numele, prenumele şi calitatea persoanei împuternicite a organului fiscal, numele şi prenumele ori denumirea contribuabilului, a obiectului actului administrativ sau a semnăturii persoanei împuternicite a organului fiscal, cu excepţia prevăzută la art. 43 alin. (3), atrage nulitatea acestuia. Nulitatea se poate constata la cerere sau din oficiu".
Deci, cu alte cuvinte, nulitatea absolută a unui act administrativ-fiscal, care se poate constata la cerere sau din oficiu, survine exclusiv în situaţiile strict enumerate la art. 46 din C. proc. fisc., în timp ce o nulitate relativă şi virtuală nu poate fi invocată decât de persoana vătămată şi numai în situaţia probării existenţei unei vătămări.
Or, în cauza de faţă, instanţa de fond nu a reţinut existenţa unei vătămări ca urmare a faptului că societatea nu a avut posibilitatea exprimării/prezentării unui punct de vedere înainte de luarea deciziei/emiterea deciziei pentru regularizarea situaţiei nr. 12802/SSFCEM din 17.07.2013 şi nici societatea nu a nominalizat/denumit în concret vătămarea produsă.
De altfel, societatea a formulat contestaţie fiscală împotriva Deciziei de regularizare a situaţiei nr. 12802/SSFCM din 17.07.2013, ocazie cu care a avut posibilitatea să-şi prezinte propriul punct de vedere şi propriile apărări, lucru pe care l-a şi făcut, contestaţia sa fiind soluţionată prin Decizia nr. 107 din 11.11.2013.
În concluzie, Înalta Curte constată că instanţa de fond a reţinut fără temei legal existenţa unei nulităţi absolute în cazul actelor administrativ-fiscale atacate în cauză, astfel încât soluţia de anulare a acestora este nelegală şi netemeinică.
Pe cale de consecinţă, instanţa de recurs apreciază că analizarea celorlalte critici ale cererii de recurs nu mai este necesară, primirea acestora sau înlăturarea lor nefiind în măsură să ducă la o altă soluţie.
În ceea ce priveşte cererea autorităţii recurente, de reţinere a cauzei pentru rejudecare, instanţa de recurs a apreciat că această soluţie ar priva părţile de un grad de jurisdicţie, din moment ce nici la instanţa de fond şi nici în recurs nu au fost formulate apărări, dezbateri, etc., pe fondul cauzei.
În consecinţă, recursul va fi admis, sentinţa va fi casată în integralitatea ei, iar cauza va fi trimisă aceleiaşi instanţe pentru rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca împotriva sentinţei nr. 472 din 20 octombrie 2014 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza pentru rejudecare aceleiaşi instanţe.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 noiembrie 2016.