Suspension of judicial revocation for managerial failure based on statutory executive character of CSM decisions

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Inspecţia Judiciară, prin intermediul Raportului nr. 1294/IJ/748/DIJ/2016, având ca obiect verificarea modului de îndeplinire de către judecătorii cu funcţii de conducere a atribuţiilor manageriale de planificare, organizare, coordonare, control-reglare şi comunicare, precum şi respectarea obligaţiilor prevăzute de legi şi regulamente, pentru asigurarea bunei funcţionări a instanţelor şi calitatea corespunzătoare a serviciului public la Curtea de Apel Timişoara şi la instanţele arondate, a adresat secţiei pentru judecători şi propunerea de a aprecia asupra oportunităţii aplicării dispoziţiilor art. 51 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, referitoare la revocarea din funcţia de preşedinte al Tribunalului Caras - Severin a domnului judecător şi revocarea din funcţia de vicepreşedinte a aceluiaşi tribunal a doamnei judecător A.

Prin Hotărârea nr. 855 din 14 iulie 2016, secţia pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a hotărât revocarea din funcţia de vicepreşedinte al Tribunalului Caraş-Severin a doamnei judecător A., în temeiul dispoziţiilor art. 51 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor republicată cu modificările ulterioare.

Pentru a hotărî astfel, secţia de judecători a constatat următoarele:

Prin Ordinul nr. 15 din 17 februarie 2016 al Inspectorului-şef al Inspecţiei Judiciare din cadrul Consiliul Superior al Magistraturii, în temeiul art. 7 alin. (1), lit. g) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Inspecţiei Judiciare şi al art. 61 din Hotărârea nr. 1027/2012 a Consiliului Superior al Magistraturii pentru aprobarea Regulamentului privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecţie de către Inspecţia Judiciară, s-a dispus efectuarea unui control la Curtea de Apel Timişoara şi instanţele arondate.

Din analiza raportului Inspecţiei Judiciare nr. 1294/IJ/748/DIJ/2016, secţia pentru judecători a reţinut că doamna judecător A. îndeplineşte funcţia de vicepreşedinte al Tribunalului Caraş-Severin, începând cu data de 24.12.2011, fiind iniţial delegată în această funcţie prin Hotărârea secţiei pentru judecători nr. 146 din 24 februarie 2011, iar ulterior numită în această funcţie prin Hotărârea nr. 611 din 12 iulie 2011 a secţiei pentru judecători, pentru o perioadă de 3 ani, începând cu data de 15.07.2011 şi reînvestită prin Hotărârea nr. 783 din 03 iulie 2014 a secţiei pentru judecători, pentru o perioadă de 3 ani, începând cu data de 15.07.2014.

Conform constatărilor din Raportul de control nr. 1294/1J/748/DIJ/2016 al Inspecţiei judiciare, aprobat prin Hotărârea nr. a secţiei pentru judecători, referitor la activitatea doamnei preşedinte al Tribunalului Caraş-Severin, reiterate în şedinţa secţiei pentru judecători de către domnii inspectori judiciari şi au fost reţinute disfuncţionalităţi în exercitarea atribuţiilor manageriale privind organizarea eficientă, comportamentul şi comunicarea, asumarea responsabilităţilor şi aptitudinile manageriale, constând în:

- lipsa de implicare a vicepreşedintelui in soluţionarea situaţiei de criză de la Judecătoria Reşiţa, determinată de faptul că funcţiile de preşedinte şi de vicepreşedinte erau vacante, nefiind formulată vreo propunere de delegare a unor judecători pe aceste funcţii:

- preluarea, fără nici un temei legal ori regulamentar, a atribuţiilor preşedintelui/vicepreşedintelui şi ale colegiului de conducere ale Judecătoriei Reşiţa de către colegiul de conducere al Tribunalului Caras Severin;

- neexercitarca atribuţiilor de control de către vicepreşedintele tribunalului, personal sau prin judecători anume desemnaţi, pentru verificarea respectării obligaţiilor legale şi regulamentare de către judecători şi personalul auxiliar de specialitate de la Judecătoria

Reşiţa, situaţie în care conducerea tribunalului nu a cunoscut modul în care se desfăşura activitatea la această instanţă, cu consecinţe grave, constatate şi expuse în anexa dedicată Judecătoriei Reşiţa din raportul Inspecţiei judiciare;

- lipsa de comunicare a vicepreşedintelui Tribunalului Caraş-Severin cu conducerile Judecătoriilor Moldova Nouă, Oraviţa şi Caransebeş;

- o deficitară comunicare a vicepreşedintelui Tribunalului Caras Severin cu conducerea Curţii de Apel Timişoara, ceea ce a condus la dificultăţi majore în identificarea unor soluţii comune pentru rezolvarea situaţiilor de criză apărute la instanţele din raza de activitate a tribunalului, situaţie ce nu se regăseşte în relaţia conducerii curţii cu celelalte două tribunale;

- menţinerea unei stări tensionate în relaţia cu conducerea Baroului Caras Severin, ca urmare a neimplicării conducerii tribunalului în găsirea unor soluţii adecvate care să conducă la stingerea conflictului;

- refuzul de a dispune măsurile organizatorice necesare pentru paza şi siguranţa sediului instanţei, în ciuda demersurilor repetate formulate de către Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Caraş-Severin (formulate încă din anul 2012, până în prezent);

- existenţa unor disfuncţionalităţi din perspectiva modului de organizare a pregătirii şi perfecţionării profesionale la Tribunalul Caraş-Severin, concretizată într-o lipsă de implicare a acestuia în organizarea şi realizarea studiului profesional al judecătorilor, precum şi în coordonarea activităţii de unificare a practicii judiciare.

Doamna judecător A. a formulat obiecţiuni faţă de raportul Inspecţiei Judiciare, arătând, în esenţă, că Inspecţia judiciară a formulat fie concluzii bazate pe o argumentaţie generală, vagi şi nesusţinută de probe, fie susţineri contradictorii sau concluzii unilaterale insuficient documentate.

Faţă de situaţia de fapt expusă prin raportul de control, circumscrisă normelor legale şi regulamentare evidenţiate, secţia pentru judecători a reţinut că doamna judecător nu a luat măsuri optime şi legale pentru organizarea eficientă a activităţii Tribunalului Caraş-Severin şi a judecătoriilor din circumscripţia tribunalului, manifestând o lipsă de preocupare pentru realităţile existente, a soluţionării problemelor privind paza instanţei, neimplicându-se personal în activitatea de învăţământ profesional.

Potrivit dispoziţiilor art. 51 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, revocarea din funcţia de conducere a judecătorilor se dispune de Consiliul Superior al Magistraturii, din oficiu sau la propunerea adunării generale ori a preşedintelui instanţei, în cazul exercitării necorespunzătoare a atribuţiilor manageriale privind organizarea eficientă, comportamentul şi comunicarea, asumarea responsabilităţilor şi aptitudinile manageriale.

Secţia de judecători, verificând indicatorii de la aliniatele 3-6 ale art. 51 din Legea nr. 303/2004 republicată, a reţinut, în esenţă, că în activitatea de vicepreşedinte al Tribunalului Caras - Severin s-au constatat carenţe în:

- organizarea eficientă a activităţii (alin. (3) al art. 51). Aceste carenţe au constat în nesocotirea dispoziţiilor legale şi regulamentare care dau ca atribut specific vicepreşedintelui instanţei organizarea pregătirii şi perfecţionării profesionale, atribuţie neîndeplinită corespunzător de doamna judecător. De asemenea, nu a reuşit să gestioneze, împreună cu preşedintele instanţei, domnul judecător B., situaţii de criză, cum au fost cele de la judecătoriile Reşiţa şi Oraviţa, dimpotrivă, prin defectuoasă gestiune, această criză a fost amplificată;

- comportament şi comunicare (alin. (4) al art. 51) contribuind la situaţia tensionată cu Curtea de Apel Timişoara în urma deciziei preşedintelui Curţii şi a colegiului acestei instanţe de a proceda la o verificare a activităţii administrative a Tribunalului Caraş-Severin, instanţă confruntată cu multiple abateri disciplinare ale judecătorilor, cu dificultăţi majore în activitatea unor judecătorii din raza de activitate a tribunalului;

- asumarea responsabilităţii (alin. (5) al art. 51) prin necoordonarea pregătirii profesionale a judecătorilor de la Tribunalul Caras Severin şi instanţele arendate, deşi aceasta era un a dintre atribuţiile esenţiale ale vicepreşedintelui.

Pentru considerentele reţinute mai sus, secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a dispus revocarea din funcţia de vicepreşedinte a tribunalului Caraş-Severin a doamnei judecător A..

Împotriva acestei hotărâri doamna judecător A. a formulat cererea de suspendare a executării, până la pronunţarea instanţei de fond, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În cursul desfăşurării procedurii în prezenta cauză, Plenul CSM emite Hotărârea nr. 1082 din 19 septembrie 2016 prin care se admite contestaţia formulată de judecătoarea A. împotriva Hotărârii nr. 855 din 14 iunie 2016 a secţiei pentru judecători din cadrul CSM şi, în consecinţă, dispune repunerea sa în funcţia de vicepreşedinte al Tribunalului Caraş-Severin începând cu data de 20.09.2016.

Chiar în raport de această hotărâre contestatoarea a precizat faptul că insistă în soluţionarea cererii de suspendare "date fiind interpretările adoptate de Plenul CSM prin Hotărârea nr. 1000 din 23 august 2016.

Prin întâmpinare, CSM în calitate de intimat a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată arătând că nu sunt întrunite cele două condiţii prevăzute cumulativ de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat şi paguba iminentă.

În acest sens. cu privire la prima cerinţă, a arătat că art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 defineşte cazul bine justificat ca fiind ..împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care simt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ".

Contrar susţinerilor reclamantei, în cauză nu există împrejurări care să creeze o îndoială asupra legalităţii actului administrativ a cărui suspendare se solicită.

Astfel, singurul argument al reclamantei în susţinerea cazului bine justificat este reprezentat de neanalizarea prin hotărârea atacată a obiecţiunilor formulate de parte cu privire la raportul Inspecţiei Judiciare, a înscrisurilor prezentate în apărare şi a punctelor de vedere formulate de conducerea instanţei.

Însă, din considerentele Hotărârii nr. 855 din 14 iulie 2016 a secţiei pentru judecători, se poate observa, că au fost analizate apărările reclamantei şi probele solicitate de aceasta secţia arătând motivat, de ce le-a înlăturat.

Motivarea unui act administrativ reprezintă o obligaţie generală aplicabilă oricărui act administrativ, reprezintă o condiţie de legalitate externă a actului care face obiectul unei aprecieri in concreto după natura acestuia şi contextul adoptării sale iar obiectivul său este prezentarea într-un mod clar şi neechivoc a raţionamentului instituţiei emitente a actului.

Astfel, motivarea urmăreşte o dublă finalitate: îndeplineşte în primul rând o funcţie de transparenţă în profitul beneficiarilor actului, care vor putea, astfel, să verifice dacă actul este sau nu întemeiat, iar în al doilea rând permite, de asemenea, instanţei de judecată să realizeze controlul său jurisdicţional.

De altfel, şi în jurisprudenţa comunitară s-a reţinut că motivarea trebuie să fie adecvată actului emis şi trebuie să prezinte de o manieră clară şi neechivocă algoritmul urmat de instituţia care a adoptat măsura atacată, astfel încât să li se permită persoanelor vizate să stabilească motivarea măsurilor şi, de asemenea, să permită curţilor comunitare competente să efectueze revizuirea actului (cauza C - 367/1995).

Actul administrativ a cărui suspendare se solicită în prezentul litigiu este motivat în fapt şi în drept şi cuprinde argumentele avute în vedere de secţia pentru judecători pentru înlăturarea apărărilor şi a probelor reclamantei.

Pentru motivele expuse, apreciază că nu este întrunită, în speţă, condiţia cazului bine justificat, neexistând nicio îndoială asupra legalităţii actului administrativ a cărui suspendare se solicită.

c) În ceea ce priveşte cea de-a doua cerinţă, cu trimitere la art. 2 lit. ş) din Legea nr. 554/2004, ce defineşte pagubă iminentă ca fiind "prejudiciul material viitor şi previzibil sau după caz perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public".

Nici această condiţie nu este îndeplinită în cauză.

Astfel, în ceea ce priveşte prejudiciul material invocat de reclamantă, constând în pierderea drepturilor de natură salarială, nu poate fi reţinut, deoarece în situaţia revocării actului de organul administrativ sau a anulării, prin hotărâre definitivă a instanţei de judecată a hotărârii de revocare din funcţia de conducere a reclamantei, partea va fi repusă în funcţie şi i se vor plăti retroactiv drepturile salariale aferente funcţiei de conducere.

Referitor la prejudiciul moral invocat, chiar dacă s-ar putea reţine afectarea imaginii reclamantei în societatea locală şi în cadrul instituţiei, această afectare este generată de constatarea îndeplinirii defectuoase a atribuţiilor manageriale de către reclamantă.

Astfel, eventualul prejudiciu moral se produce din culpa exclusivă a reclamantei, care, în exercitarea îndatoririlor specifice funcţiei de conducere, a înregistrat carenţe în organizarea eficientă a activităţii, în comportament şi comunicare, precum şi în asumarea responsabilităţii.

În ceea ce priveşte susţinerea reclamantei referitoare la posibila perturbare a activităţii tribunalului şi a judecătoriilor aflate în cricumscripţia Tribunalului Caraş-Severin, prin respingerea prezentei cereri de suspendare, aceasta este nefondată, deoarece, astfel cum s-a reţinut prin Hotărârea nr. 1000 din 23 august 2016, în situaţia revocării din funcţia de conducere a unui magistrat, este posibilă delegarea unui alt judecător sau procuror în respectiva funcţie de conducere.

De altfel, în şedinţa secţiei pentru judecători din data de 06.09.2016, s-a dispus delegarea în funcţiile de preşedinte şi vicepreşedinte în cadrul Tribunalului Caraş-Severin a altor judecători.

Prin urmare, neexercitarea funcţiei de vicepreşedinte de către reclamantă nu afectează activitatea Tribunalului Caraş-Severin şi nici a instanţelor arondate acestuia. în condiţiile în care funcţia de conducere este exercitată de un alt judecător, delegat în condiţiile legii.

În acelaşi timp, exercitarea de către reclamantă a funcţiei de vicepreşedinte ulterior adoptării hotărârii a cărei suspendare se solicită nu justifică admiterea prezentei cereri de chemare în judecată, având în vedere caracterul executoriu al Hotărârii nr. 855 din 14 iulie 2016 şi obligaţia reclamantei de a se conforma hotărârii adoptate de către secţia pentru judecători.

Faptul că reclamanta nu a respectat măsura revocării dispusă de secţia pentru judecători şi a exercitat funcţia de vicepreşedinte, ulterior datei de 14.07.2016, nu îndrituieşte instanţa de judecată să dea un caracter de legalitate unei activităţi desfăşurate în mod nelegal de către parte.

În ceea ce priveşte critica reclamantei referitoare la caracterul executoriu al Hotărârii nr. 855 din 14 iulie 2016, apreciem că o hotărâre a secţiei corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, cum este cea din speţă, prin care se dispune revocarea din funcţia de conducere a unui magistrat are caracter executoriu.

În acest sens, s-a pronunţat şi Plenul Consiliului Superior al Magistraturii prin Hotărârea nr. 1000 din 23 august 2016.

Examinând contestaţia sub raport de argumentele invocate, Înalta Curte reţine următoarele:

Prin Hotărârea nr. 855 din 14 iulie 2016 a secţiei pentru judecători din cadrul CSM, contestatoarea a fost revocată din funcţia de vicepreşedinte al Tribunalului Caraş - Severin.

Prin Hotărârea Plenului CSM nr. 1082 din 19 septembrie 2016 s-a admis contestaţia formulată de A. împotriva primei hotărâri, fiind repusă în funcţia de vicepreşedinte al Tribunalului Caraş - Severin începând cu data de 20.09.2016, apreciind, în esenţă, ca "disproporţionată" măsura adoptată de secţia pentru judecători.

Cu toate acestea, contestatoarea a insistat în soluţionarea cererii de suspendare, date fiind interpretările adoptate de Hotărârea Plenului CSM nr. 1000 din 23 august 2016.

Prin Hotărârea nr. 1000 s-a stabilit cu caracter de principiu şi nu raportat la speţa analizată, faptul că: Art. 1 hotărârea secţiei corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii prin care se dispune revocarea din funcţia de conducere a unui judecător ori procuror are caracter executoriu.

Art. 2 - Nu există temei pentru suspendarea de drept a executării hotărârii secţiei corespunzătoare a Consiliului prin care se dispune revocarea din funcţia de conducere a unui judecător ori procuror nici pe durata termenului de formulare a contestaţiei la Plen sau a soluţionării acestei contestaţii, şi nici ulterior, după contestarea în instanţă a hotărârii Plenului prin care s-a respins contestaţia împotriva hotărârii secţiei de revocare.

Trebuie însă a se reţine că nu s-a susţinut de către nici una dintre părţi faptul că Hotărârea Plenului CSM nr. 1000/2016 ar fi fost anulată şi modificată ori că s-ar fi cerut acest lucru.

În aceste condiţii, Înalta Curte are a analiza cererea de suspendare a Hotărârii nr. x/2016, dat fiind faptul că lasă neacoperită perioada 14.07.-20-09.2016, în raport de calitatea contestatoarei de vicepreşedinte al Tribunalului Caraş Serverin.

Se cuvine a se menţiona, deşi nu este de esenţa analizei cererii, faptul că repunerea în funcţie a contestatoarei a fost amânată chiar de către aceasta, întrucât, la solicitarea sa, Plenul CSM a acordat un nou termen de analiză a contestaţiei de la 6 septembrie 2016 la 19 septembrie 2016.

Pe fond, analizând cererea contestatoarei în raport de prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 rezultă următoarele.

În ceea ce priveşte cazul bine justificat definirea acestuia este data de art. 2 alin. (1) lit. t) din legea nr. 554/2004 ca fiind împrejurări legate de starea de fapt şi de drept de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalităţii actului.

Or, deşi formal actul atacat a fost desfiinţat, argumentele care au stat la baza Hotărârii Plenului nr. 1082 din 19 septembrie 2016 se referă doar la proporţionalitatea măsurii.

Actul contestat, în speţă Hotărârea nr. 855/2016 cuprinde analiza în concret a susţinerilor şi probelor contestatoarei precum şi argumentele care au condus la soluţia adoptată.

Cât priveşte paguba iminentă motivată pe blocarea activităţii instanţei întrucât a fost revocat din funcţie şi preşedintele instanţei nu se poate reţine doar din perspectiva repunerii contestatoarei în funcţia de vicepreşedinte şi că instanţele pot funcţiona prin delegarea altei persoane în aceste funcţii, în speţă la propunerea Preşedintelui Curţii de Apel, şi prin intermediul Colegiului de Conducere, dispoziţiile art. 41-49 din Legea nr. 304/2004 fiind edificatoare în acest caz.

2. Temeiul de drept al soluţiei adoptate

Cum, din analiza de mai sus nu rezultă îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a cererii de suspendare prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (2), C. proc. civ. raportat la art. 29 alin. (7) şi (9) din Legea nr. 317/2004, se respinge cererea de suspendare ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de suspendare formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii nr. 855 din 14 iulie 2016 a secţiei de judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 noiembrie 2016