Judge's challenge to post being permanently filled dismissed as lacking current interest.

Deliberând asupra prezentei contestaţii, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

1. Hotărârea supusă controlului judecătoresc

Direcţia resurse umane şi organizare a înaintat Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, cu nota nr. 15628. DRUO/14654/ST/2016, solicitarea Curţii de Apel Bucureşti privind ocuparea, pe perioada nedeterminată, a două posturi de judecător temporar vacante la nivelul acestei instanţe.

Prin Hotărârea nr. 844 din 14 iulie 2016, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a aprobat ocuparea, pe perioadă nedeterminată a două posturi temporar vacante de judecător la Curtea de Apel Bucureşti, în condiţiile art. 134<SUP>1</SUP> din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Pentru a adopta această hotărâre, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reţinut următoarele:

Potrivit art. 1341 alin. (1)-(4) din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul în care buna funcţionare a instanţelor sau a parchetelor este grav afectată din cauza numărului de posturi vacante temporar, acestea pot fi ocupate pe perioadă nedeterminată, potrivit legii, în cazul în care vacantarea posturilor s-a realizat în urma:

numirii în funcţii de conducere;

b)numirii ca procuror în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism ori al Direcţiei Naţionale Anticorupţie;

detaşării;

alegerii în funcţia de membru al Consiliului Superior al Magistraturii;

suspendării din funcţie, în temeiul art. 62 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

vacantării din alte cauze, pe o perioadă mai mare de un an.

(2) Numărul posturilor vacante temporar care se pot ocupa în cazurile prevăzute la alin. (1) se aprobă pentru fiecare instanţă sau, după caz, parchet de Consiliul Superior al Magistraturii, la propunerea ordonatorilor de credite.

În consecinţă, Plenul a reţinut că aprobarea ocupării pe perioadă nedeterminată a posturilor temporar vacante, în cazurile expres prevăzute la art. 1341 alin. (1) lit. a)-f) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se poate face la propunerea ordonatorilor de credite, cu condiţia ca buna funcţionare a instanţelor sau parchetelor să fie afectată din cauza numărului posturilor vacante temporar.

A mai reţinut autoritatea intimată că prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1251 din 20 noiembrie 2014 s-a apreciat cu valoare de principiu că se impune stabilirea următoarelor criterii de analiză a solicitărilor de ocupare a posturilor temporar vacante, condiţiile art. 1341 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care, ulterior au fost modificate şi completate prin Hotărârea nr. 500 din 26 aprilie 2016, respectiv:

- media încărcăturii/judecător, înregistrată în ultimii 2 ani calendaristici, să fie de "+/-100 cauze faţă de media naţională";

- durata vacanţei posturilor pentru care se cere ocuparea;

- inexistenţa posturilor vacante de execuţie;

- numărul minim de posturi vacante temporar să fie în procent minim de 5 la instanţele cele mai încărcate din punct de vedere al numărului de cauze pe judecător şi minim 10% pentru celelalte instanţe.

Totodată, Plenul a stabilit că îndeplinirea unuia dintre criterii devine suficientă pentru alocarea unui post de judecător, în condiţiile art. 1341 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Plenul CSM a avut în vedere că există 107 posturi de judecător pentru care s-a aprobat de către Consiliul Superior al Magistraturii, ocuparea pe perioadă nedeterminată, în condiţiile art. 1341 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, dar şi faptul că prin H.G. nr. 324 din 27 aprilie 2016 s-a majorat numărul maxim de posturi din fondul de rezervă la 150 posturi de judecător. Analizând datele direcţiei de specialitate, Plenul C.S.M. a reţinut că la nivelul Curţii de Apel Bucureşti există următoarele posturi vacante temporar: postul doamnei judecător A., aflată în concediu de creştere a copilului de până la doi ani, postul doamnei judecător B., postul doamnei judecător C., delegată la Curtea de Apel Timişoara pe o perioadă de 6 luni, începând cu data de 01.05.2016. La acestea se adăuga postul domnului judecător D. căruia i s-a aprobat efectuarea unui stagiu la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în cadrul programului de schimb între autorităţile judiciare, organizat de Reţeaua Europeană de Formare Judiciară împreună cu Institutul Naţional al Magistraturii. În aceste condiţii, a conchis Plenul C.S.M., la Curtea de Apel Bucureşti există 2 posturi temporar vacante, susceptibile a fi ocupate în temeiul art. 1341 din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv cel al doamnei judecător A., şi postul domnului judecător D. căruia i s-a aprobat efectuarea unui stagiu la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, în cadrul programului de schimb între autorităţile judiciare, organizat de Reţeaua Europeană de Formare Judiciară împreună cu Institutul Naţional al Magistraturii. De asemenea, a mai reţinut Plenul C.S.M. din datele direcţiei de specialitate se reţine că la Curtea de Apel Bucureşti în anul 2014 încărcătura/judecător a fost de 399 cauze, cu 21 cauze de judecător peste nivelul mediei naţionale de 378 cauze, iar în anul 2015 încărcătura/judecător a fost de 373 cauze, cu 71 cauze peste nivelul mediei naţionale de 302 cauze.

S-a constatat astfel, că media încărcăturii/judecător înregistrată în perioada anilor 2014 - 2015 a fost de 386 cauze, peste nivelul mediei naţionale de 340 cauze.

Raportat la datele statistice anterior prezentate, Plenul CSM a constatat că solicitarea Curţii de Apel Bucureşti se încadrează în criteriile stabilite prin Hotărârea nr. 1251/2014 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii privind media încărcăturii, judecător, înregistrată în ultimii 2 ani calendaristici cel puţin la nivelul mediei naţionale.

2. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 3.08.2016, contestatoarea A., judecător în cadrul Curţii de Apel Bucureşti, a formulat în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, o contestaţie împotriva Hotărârii Plenului CSM nr. 844 din 14 iulie 2016, o contestaţie împotriva Hotărârii Plenului CSM nr. 844 din 14 iulie 2016, solicitând anularea în parte a acestei hotărâri referitor la aprobarea ocupării pe perioadă nedeterminată, în condiţiile art. 1341 din Legea nr. 304/2004, a postului pe care-l ocupa, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

În susţinerea cererii sale, contestatoarea a arătat că hotărârea în cauză nu prezintă suficiente garanţii de autenticitate atâta timp cât modificările efectuate cu pastă corectoare nu au fost conformate prin semnare.

A mai arătat contestatoarea că pentru a se putea dispune ocuparea unui post pe perioadă nedeterminată în condiţiile art. 1341 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 trebuie îndeplinite cumulativ două condiţii:

- vacantarea posturilor să se realizeze într-una din situaţiile expres şi limitativ prevăzute la lit. a)-f) din alin. (1) al art. 134<SUP>1</SUP> din Legea nr. 304/2004;

- buna funcţionare a instanţei sau parchetului să fie grav afectată din cauza numărului de posturi vacante temporar.

Mai susţine contestatoarea că raportând situaţia postului său la dispoziţiile art. 1341 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, şi anume suspendarea raporturilor de muncă în temeiul art. 51 alin. (1) lit. a) din Codul muncii pe o perioadă mai mică de 1 an, rezultă că nu se încadra în niciuna dintre situaţiile expres şi limitativ prevăzute de actul normativ pentru a se dispune ocuparea acestui post pe perioadă nedeterminată.

De altfel, arată contestatoarea, asupra situaţiei postului său, Plenul CSM a mai avut oportunitatea de a se pronunţa prin Hotărârea nr. 18 din 12 ianuarie 2016, când a apreciat că perioada de vacantare a acestui post este mai mică de 1 an, nefiind astfel îndeplinită condiţia stabilită la art. 1341 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 304/2004.

Apreciază contestatoarea că se încalcă astfel principiul securităţii juridice atâta timp cât Hotărârea Plenului CSM nr. 18 din 12 ianuarie 2016 nu a fost contestată nici sub aspectul dispozitivului, nici sub aspectul considerentelor.

3. Apărarea intimatului

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul a invocat excepţia necompetenţei materiale şi declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea uneia din curţile de apel învecinate Curţii de Apel Bucureşti, precum şi excepţia lipsei de interes. Pe fondul contestaţiei, s-a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată.

Cu privire la excepţia necompetenţei materiale, intimatul susţine că Hotărârea Plenului CSM nr. 844 din 14 iulie 2016, prin care s-a aprobat ocuparea pe perioadă nedeterminată a unui post temporar vacant, nu poate fi încadrată în categoria hotărârilor care vizează cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor, prevăzute de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 317/2004, această măsură priveşte exclusiv gestionarea posturilor vacante la nivelul instanţelor de judecată şi parchetelor.

Cu privire la excepţia lipsei de interes intimatul apreciază că nu există nici un folos material sau moral pe care contestatoarea l-ar putea obţine prin atacarea Hotărârii nr. 844 din 14 iulie 2016, precum şi nici un interes personal al contestatoarei prin recurgerea la acest demers judiciar.

Se mai arată că potrivit dispoziţiilor art. 134<SUP>1</SUP> din Legea nr. 304/2004, în situaţia aprobării pe perioadă nedeterminată a unui post temporar vacant, la revenirea judecătorului sau procurorului la instanţa sau parchetul unde a funcţionat anterior, ordonatorul principal de credite este obligat să-i asigure de îndată un post vacant din fondul de rezervă, în cazul în care nu mai există posturi vacante la acea instanţă sau parchet.

Prin urmare, în situaţia contestatoarei, chiar dacă nu va mai exista un post vacant la Curtea de Apel Bucureşti, la momentul încetării concediului pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani, Ministerul Justiţiei îi va asigura părţii în mod obligatoriu un post vacant din fondul de rezervă, la aceeaşi instanţă.

Pe fond, intimatul a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată, arătând că în ceea ce priveşte criticile vizând existenţa în cuprinsul hotărârii atacate a unor ştersături efectuate cu pastă corectoare, neconformate prin semnare, acestea nu justifică anularea parţială a actului administrativ contestat.

S-a mai susţinut că nici criticile referitoare la motivarea în fapt şi în drept a hotărârii şi la neîntrunirea condiţiilor prevăzute de art. 134<SUP>1</SUP> din Legea nr. 304/2004, nu pot fi reţinute. Se poate observa că hotărârea nr. 844 din 14 iulie 2016 cuprinde motivele de fapt şi de drept care au fundamentat soluţia de aprobare a ocupării pe perioadă nedeterminată a postului vacant temporar al cărui titular este doamna A., judecător la Curtea de Apel Bucureşti.

4. Considerentele Înaltei Curţi

În şedinţa publică din data de 2.11.2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins excepţia necompetenţei materiale invocate prin întâmpinare de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii.

Cu privire la excepţia lipsei de interes în promovarea prezentei contestaţii, invocată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii pe cale de întâmpinare, se constată următoarele:

Prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 844 din 14 iulie 2016 s-a dispus aprobarea ocupării pe perioadă nedeterminată a postului vacant temporar al cărui titular este contestatoarea A., judecător la Curtea de Apel Bucureşti, în condiţiile art. 134<SUP>1</SUP> din Legea nr. 304/2004 cu modificările şi completările ulterioare.

După cum chiar contestatoarea precizează în perioada 27.11.2014-1.04.2015 a beneficiat de concediul postnatal de 126 zile, în perioada 2.04.2015-26.10.2015 a avut raporturile de muncă suspendate, ca urmare a concediului pentru creşterea copilului în vârstă de până la 1 an. Potrivit Deciziei nr. 505 din 16 octombrie 2015 a Preşedintelui Curţii de Apel Bucureşti, a fost reluată activitatea începând cu 27.10.2015, de la această dată şi până la 31.12.2015 a fost efectuat concediul de odihnă aferent anilor 2014 şi 2015. Începând cu 1.01.2016 şi până la 27.11.2016 contestatoarea s-a aflat în concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani, conform Deciziei nr. 458 din 15 iulie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti.

Aşa fiind, Înalta Curte reţine că atât la momentul formulării prezentei contestaţii-3.08.2016- cât şi la momentul soluţionării cauzei, contestatoarea se afla în concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani.

Potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., orice cerere poate fi formulată şi susţinută numai dacă autorul acesteia justifică un interes, dispoziţie ce se aplică în mod corespunzător şi în cazul apărărilor.

Preluând statuările doctrinei, reglementarea actuală prevede expres cerinţele de validitate pe care trebuie să le îndeplinească această condiţie de exercitare a acţiunii civile: interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual (art. 33 teza I din C. proc. civ.).

Interesul trebuie să fie determinat, adică folosul practic, material sau moral, ce poate fi realizat de parte, în eventualitatea admiterii formei procedurale exercitate, să fie unul concret, iar nu abstract, cerinţa fiind echivalentă cu cerinţa existenţei interesului însuşi.

Interesul trebuie să fie legitim, adică conform cu regulile de convieţuire socială sau cu legea, deci să nu încalce prevederile art. 5 din C. civ. de la 1864, respectiv ale art. 1 din C. proc. civ.

Interesul trebuie să fie personal, în sensul că folosul practic urmărit de titularul cererii trebuie să se răsfrângă asupra acestuia, cu alte cuvinte această cerinţă exprimă ideea că, în principiu, nu este îngăduit unei persoane să apere interesul unei alte persoane şi, pe cale de consecinţă, nici interesul colectiv.

Interesul trebuie să fie născut şi actual, iar nu eventual, adică să existe la momentul exercitării acţiunii civile, în sensul că partea s-ar expune unui prejudiciu dacă ar rămâne în pasivitate şi nu ar recurge în acel moment la acţiune.

Chiar dacă am aprecia îndeplinite primele trei condiţii imperative ale interesului în promovare unei cereri de chemare în judecată, cea de-a patra condiţie prevăzută de lege este în mod evident neîndeplinită.

Astfel, folosul practic urmărit de contestatoare prin promovarea acestei acţiuni constă în conservarea postului său de judecător la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflictele de muncă şi asigurări sociale până la momentul întoarcerii din concediul de îngrijire copil.

Or, este adevărat că prin Hotărârea Plenului CSM nr. 844 din 14 iulie 2016 s-a aprobat ocuparea, pe perioadă nedeterminată a două posturi temporar vacante de judecător la Curtea de Apel Bucureşti, în condiţiile art. 134<SUP>1</SUP> din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, însă potrivit alineatului trei al aceluiaşi articol, la revenirea judecătorului sau procurorului la instanţa sau parchetul unde a funcţionat anterior, ordonatorul principal de credite este obligat să-i asigure de îndată un post vacant din fondul de rezervă, în cazul în care nu mai există posturi vacante la acea instanţă sau parchet.<BR>Cu privire la repartizarea în aceeaşi secţie a instanţei, Înalta Curte constată că repartizarea judecătorilor în cadrul secţiilor unei instanţe este în competenţa Colegiului de Conducere, potrivit dispoziţiilor art. 19 alin. (1) lit. b) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, astfel încât, contestatoarea are la dispoziţie alte căi procedurale.

5. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 şi art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia lipsei de interes invocată de intimat şi va respinge contestaţia formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii nr. 844 din 14 iulie 2016 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca lipsită de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia lipsei de interes invocată de intimat.

Respinge contestaţia formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii nr. 844 din 14 iulie 2016 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca lipsită de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 02 noiembrie 2016.