Claim for forest compensation state aid: unjustified refusal to process request established, judgment quashed and remanded

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice prin Departamentul Ape, Păduri şi Piscicultură, solicitând:

- anularea Adresei nr. 15487/EGE din 01.04.2014 emisă de Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice prin Departamentul Ape, Păduri şi Piscicultură;

- obligarea pârâtului la plata sumei de 115.661,66 RON, reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care reclamanta nu le-a putut recolta în calitate de proprietară pentru suprafaţa de pădure de 188,20 ha, situată în zona de conservare totala a Parcului Naţional Călimani în zona/tipul funcţional TI şi T2, terenuri forestiere administrate în totalitate de Ocolul Silvic Dorna, cu titlu de compensaţii/despăgubiri datorită funcţiilor de protecţie stabilite de amenajamentele silvice care au determinat restricţii în recoltarea de masă lemnoasă, aferente anului 2007;

- obligarea pârâtului la plata dobânzilor calculate asupra debitului principal în cuantum de 115.661,66 RON, începând cel puţin cu data de 01.04.2014, dată la care creanţa a devenit exigibilă, respectiv data la care MMSC, prin Departamentul pentru Ape, Păduri şi Piscicultură a refuzat nejustificat, cu exces de putere, să dispună plata compensaţiilor cuvenite, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive raportat la prevederile art. 3 alin. (2) din O.U.G. nr. 96/2012 modificat prin pct. 3) din Legea nr. 71/2013 şi art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 428/2013.

Prin precizările depuse la dosar, reclamanta A. a arătat că renunţă la judecarea petitului nr. 1 din acţiune, privind anularea adresei nr. x/EGE din 01.01.2014 raportat la anul 2007, menţinând celelalte petite ale cererii de chemare în judecată.

Prin notele scrise, pârâtul Departamentul pentru Ape, Păduri şi Piscicultură din cadrul Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice a invocat o serie de excepţii, printre care, excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Suceava, excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată în ceea ce priveşte anularea Adresei nr. 15487/EGE din 01.01.2014. Pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

2. Hotărârea Curţii de apel

Prin sentinţa nr. 8 din 15 octombrie 2014, Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal:

- a constatat că reclamanta a renunţat la cererea de anulare a Adresei nr. x/EGE din 01.04.2014, raportat la anul 2007;

- a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii în despăgubiri;

- a respins acţiunea în despăgubiri formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice prin Departamentul Ape, Păduri şi Piscicultură, ca inadmisibilă.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei menţionate a declarat recurs reclamanta A., solicitând casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, pentru motive pe care le-a încadrat în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În mod nelegal instanţa de fond a respins acţiunea ca inadmisibilă, prin raportare la cererea de renunţare la petitul acţiunii privind anularea adresei nr. x/EGE/2014, deşi acţiunea a fost precizată la termenul de judecată din 17.09.2014, în sensul obligării pârâţilor, în solidar, la plata ajutorului de stat pentru anul 2007, urmare a refuzului exprimat prin adresa sus-menţionată.

Raportat la obiectul cererii, astfel cum a fost precizat, instanţa a dat o interpretare greşită dispoziţiilor art. 2 alin. (2) şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008, art. 6 alin. (1)-(3) şi Anexa 2 din H.G. nr. 861/2009 şi ale Deciziei C5166/2012.

4. Apărările intimatului

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul-pârât Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei recurate.

În esenţă, a arătat că în condiţiile în care recurenta-reclamanta a înţeles să îşi modifice cererea de chemare în judecată, respectiv să renunţe la anularea adresei nr. x/EGE/01.04.2014, nu mai poate susţine în mod rezonabil că ar fi lezată de un act adminstrativ al autorităţii publice, raţionamentul instanţei de fond de a respinge ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată fiind unul judicios.

În privinţa aspectelor ce vizează temeinicia pretenţiilor, intimatul a susţinut că acestea nu pot face obiectul analizei instanţei de recurs atât timp cât antamează fondul litigiului, care nu a fost supus cenzurii primei instanţe.

5. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul asupra admisibilităţii recursului, întocmit în cauză potrivit art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost comunicat părţilor în baza încheierii din data de 12 mai 2016, în temeiul alin. (4) al aceluiaşi articol.

Prin încheierea din data de 20 iulie 2016, recursul a fost admis în principiu şi s-a stabilit termen pentru a fi soluţionat în şedinţă publică, după dezbateri contradictorii, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Înalta Curte, analizând recursul formulat reţine că acesta este fondat pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Argumente de fapt şi de drept relevante

Prin acţiunea introductivă, recurenta-reclamantă a solicitat anularea Adresei nr. 15487/EGE din 01.04.2014 emisă de Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice - Departamentul pentru Ape, Păduri ş Piscicultură (în prezent Ministerul Apelor şi Pădurilor), prin care autoritatea competentă a comunicat faptul că a fost primit avizul favorabil pentru acordarea ajutoarelor de stat persoanelor fizice şi juridice care deţin păduri incluse în T1 şi T2 din cadrul Siturilor Natura 2000, dar ajutorul se poate acorda numai după publicarea în Monitorul Oficial a hotărârii guvernului pentru aprobarea normelor metodologice de acordare, utilizare şi control a ajutorului de stat pentru compensaţii reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice, necesare acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor situate în siturile de importanţă comunitară Natura 2000.

Un al doilea capăt de cerere al acţiunii reclamantei îl constituie plata despăgubirilor şi a dobânzii legale.

După renunţarea reclamantei la judecarea capătului de cerere ce priveşte anularea Adresei nr. 15487/EGE din 01.04.2014, instanţa de fond a considerat că acţiunea astfel restrânsă este inadmisibilă, deoarece nu este precedată de constatarea nelegalităţii unui act administrativ sau a refuzului nejustificat al autorităţii de a soluţiona o cerere ori de a efectua o operaţiune administrativă necesară pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim invocat.

S-a mai reţinut că acţiunea în despăgubiri are un caracter subsidiar acţiunii în anularea în tot sau, în parte, a actului administrativ, a obligării autorităţii publice la emiterea unui act administrativ, la eliberarea unui alt înscris sau efectuării unei anumite operaţiuni administrative.

Prima instanţă a apreciat că Adresa nr. x/EGE din 01.04.2014 nu reprezintă un refuz nejustificat de emitere a unui act administrativ, condiţie ce trebuie îndeplinită cu precădere şi, mai mult, plata despăgubirilor nu este precedată de emiterea unui act administrativ.

Înalta Curte consideră că motivarea primei instanţe este dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 1 şi 8 din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, dar şi a dispoziţiilor actelor normative speciale în domeniu, respectiv a Codului silvic şi a H.G. nr. 861/2009.

Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi pentru nesoluţionarea în termen sau pentru refuzul nejustificat de soluţionare a cererii, conform art. 8 alin. (1) teza finală din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată.

Recurenta-reclamantă s-a adresat autorităţilor-pârâte cu cererea privind plata despăgubirilor ce se cuvin proprietarilor de păduri cu funcţii speciale de protecţie incluse în zona/tipul funcţional T1 pentru anul 2007.

Prin Adresa nr. x/EGE din 01.04.2014, autoritatea pârâtă a refuzat soluţionarea cererii, motivând că nu au fost emise normele metodologice pentru calculul despăgubirilor.

Recurenta-reclamantă a arătat în mod expres în faţa instanţei că renunţă la cererea de anulare a adresei, urmare a soluţiilor date de alte instanţe din ţară, care au considerat că nu este vorba de un act administrativ, ci de un refuz nejustificat.

Dimpotrivă, judecătorul fondului a considerat că adresa sus menţionată nu reprezintă un refuz nejustificat de emitere a unui act administrativ şi că plata despăgubirilor nu este condiţionată de emiterea unui act administrativ.

Dacă plata despăgubirilor nu este condiţionată de emiterea prealabilă a unui act administrativ, înseamnă că, potrivit legislaţiei specifice, recurenta-reclamantă a întocmit documentaţia solicitată, urmând să se aprobe devizul şi să fie acordat ajutorul de stat.

Refuzul autorităţii publice de a soluţiona favorabil cererea se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 8 alin. (1) teza finală din Legea nr. 554/2004, partea considerându-l un refuz nejustificat.

Refuzul nejustificat nu se referă numai la emiterea unui act administrativ, ci la orice altă cerere întemeiată pe vătămarea unui drept recunoscut de lege.

Cererea formulată de recurenta-reclamantă s-a întemeiat pe dispoziţiile Codului silvic care permite acordarea unei despăgubiri cu titlu de ajutor de stat.

Refuzul autorităţii pârâte de a aviza şi plăti despăgubirile reprezintă un refuz de soluţionare a cererii, astfel încât reclamanta a renunţat în mod corect la capătul de cerere privind anularea adresei prin care s-a materializat refuzul, deoarece potrivit Legii nr. 554/2004, numai actul tipic poate fi anulat, nu şi cel asimilat, cum este refuzul.

Instanţa de fond a confundat ipoteza pronunţării asupra despăgubirilor, ca urmare a anulării unui act administrativ, ceea ce nu este cazul în speţă, cu ipoteza în care nu se solicită anularea unui act administrativ, ci direct, în instanţă, plata unor despăgubiri fără a se solicita şi anularea actului administrativ ipoteză care, de asemenea, nu este îndeplinită în speţă,

Ipoteza prezentului litigiu este aceea a pretinderii de către partea interesată a existenţei unui refuz nejustificat de soluţionare a cererii, caz în care, instanţa de fond, dacă consideră că refuzul este nejustificat, va obliga autoritatea să elibereze un înscris sau să efectueze o anumită operaţiune administrativă.

În cauză, cererea vizează plata sumele compensatorii ce sunt calificate ajutoare de stat, dar plata acestora nu trebuie confundată cu plata despăgubirilor, după anularea unui act administrativ.

Faţă de acestea, Înalta Curte reţine că respingerea acţiunii ca inadmisibilă este greşită, sentinţa este nelegală, fiind întrunite motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Instanţa de fond urmează ca, în rejudecare, să se pronunţe asupra fondului pretenţiilor, dacă nu sunt invocate alte excepţii de procedură sau de fond.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

În concluzie, în temeiul art. 497 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, se va admite recursul formulat, se va casa sentinţa recurată şi se va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A. împotriva sentinţei nr. 8 din 15 octombrie 2014 a Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 octombrie 2016.