Jurisdictional conflict resolved in favor of civil court for communist-era property compensation claim

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată la data de 26 martie 2015 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor - Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună: introducerea în dosar nr. x/5819/C.C., în calitate de unic titular al dreptului de proprietate şi de restituire prin echivalent, dobândit succesoral, asupra imobilului imposibil de restituit în natură, constând din teren 400 mp şi casă construită pe acesta, preluat abuziv în perioada regimului comunist, fără despăgubire, pe care au fost construite blocuri de locuinţe, situat în Municipiul Galaţi, Str. Mioriţei; validarea, cu prioritate, potrivit deciziilor anterioare ale entităţii statale, în tot, a deciziei de acordare de măsuri compensatorii; după caz, emiterea deciziei de compensare/titlului de despăgubire privind imobilul în litigiu; obligarea pârâtei să-i plătească despăgubiri (daune moratorii) pentru repararea prejudiciului suferit urmare a lipsirii de uz şi a nerealizării în termenul legal/rezonabil a obligaţiilor legale ce-i revin acestei autorităţi, în baza Legii nr. 10/2001 şi Legii nr. 165/2013, constând în dobânda legală la preţul de 75.000 euro, de la data scadenţei legale a obligaţiilor ce-i revin potrivit legilor şi până la aplicarea efectivă a măsurilor compensatorii.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin încheierea din 1 octombrie 2015, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei acestei secţii şi a înaintat cauza la Registratura Generală a Tribunalului Bucureşti, spre a fi înaintată unei secţii civile. În esenţă, s-a reţinut că finalitatea acţiunii introduse de reclamantă este de a obţine măsuri reparatorii în condiţiile Legii nr. 165/2013, astfel că obiectul acţiunii se circumscrie dispoziţiilor art. 35 din această lege.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 1560 din 11 decembrie 2015, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a declinat competenţa materială de soluţionare a cauze în primă instanţă în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reţinând, în esenţă, că instanţa civilă nu poate stabili a priori dreptul reclamantei de a solicita şi de a primi despăgubiri înainte de parcurgerea procedurii administrative în faţa Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor şi că refuzul de a fi introdusă ca solicitantă în dosarul administrativ nr. 15819/C.C. intră în sfera contenciosului administrativ, iar nu în sfera de aplicare a art. 35 din Legea nr. 165/2013.

2.3. Prin sentinţa civilă nr. 2180 din 23 iunie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei sale materiale, a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti - secţie civilă, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul. În esenţă, Curtea de apel a reţinut că, în raport cu prevederile art. 33-35 din Legea nr. 165/2013, legiuitorul a stabilit competenţa de soluţionare a cererilor având ca obiect obligarea autorităţilor competente la emiterea deciziilor de acordare a măsurilor reparatorii în favoarea secţiei civile a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul entităţii căreia îi revine obligaţia de a le emite.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

În sensul celor expuse la pct. I.1., reclamanta a învestit instanţa cu o acţiune prin care solicită, în principal, introducerea sa în dosar nr. x/5819/C.C. în calitate de unic titular al dreptului de proprietate şi obligarea pârâţilor la stabilirea, aprobarea şi plata despăgubirilor cuvenite în calitate de unic titular al dreptului de proprietate şi de restituire prin echivalent, dobândit succesoral, asupra imobilului imposibil de restituit în natură, constând din teren în suprafaţă de 400 mp şi casă, situat în Municipiul Galaţi, Str. Mioriţei, preluat abuziv în perioada regimului comunist, fără despăgubire, pe care au fost construite blocuri de locuinţe.

În motivarea acţiunii, reclamanta invocă demersurile efectuate în vederea soluţionării cererii sale, formulată în temeiul Legii nr. 10/2011 şi Legii nr. 165/2013, aşa cum rezultă din corespondenţa adresată Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor - Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, înregistrată la această instituţie sub nr. x din 19 decembrie 2014 .

Înalta Curte constată că în privinţa cererii de chemare în judecată sunt relevante următoarele dispoziţii din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cu modificările şi completările ulterioare:

"Art. 3. - În înţelesul prezentei legi, expresiile şi termenii de mai jos au următoarele semnificaţii:

1. cereri - notificările formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cererile formulate în temeiul prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare, cererile formulate potrivit Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, cu modificările şi completările ulterioare, cererile de retrocedare formulate potrivit O.U.G. nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi O.U.G. nr. 83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România, republicată, aflate în curs de soluţionare la entităţile învestite de lege sau, după caz, la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor;

Art. 33. - (1) Entităţile învestite de lege au obligaţia de a soluţiona cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, înregistrate şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi şi de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, după cum urmează:

a) în termen de 12 luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr de până la 2.500 de cereri;

b) în termen de 24 de luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr cuprins între 2.500 şi 5.000 de cereri;

c) în termen de 36 de luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr de peste 5.000 de cereri.

(2) Termenele prevăzute la alin. (1) curg de la data de 1 ianuarie 2014. […]

Art. 34. - (1) Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluţionate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepţia dosarelor de fond funciar, care vor fi soluţionate în termen de 36 de luni.

(2) Dosarele care vor fi transmise Secretariatului Comisiei Naţionale ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi vor fi soluţionate în termen de 60 de luni de la data înregistrării lor, cu excepţia dosarelor de fond funciar, care vor fi soluţionate în termen de 36 de luni. […]

Art. 35. - (1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

(2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor. […]"

În raport cu obiectul cererii de chemare în judecată, Înalta Curte reţine că demersul judiciar al reclamantei se circumscrie prevederilor art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, iar instanţa competentă să soluţioneze cauza în fond este secţia civilă a tribunalului, conform dispoziţiilor alin. (1) al aceluiaşi articol.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor - Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 octombrie 2016.