Recidivism in drug trafficking and adequacy of appellate penalty under Law 143/2000 and Criminal Code Art. 37
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the defendant's appeal as unfounded, upholding the Court of Appeal’s decision to increase the sentence to seven years of imprisonment for the crime of drug trafficking, with the deduction of pretrial detention from 28 November 2003 to 27 August 2004 and the imposition of court costs. The dispute concerned a criminal conviction for selling two doses of heroin while in a state of post-execution recidivism, where the defendant challenged the severity of the penalty imposed by the appellate court; the prosecution had previously appealed to increase the sentence from four and a half years to seven years. The court affirmed the legal qualification under Article 2(1) and (2) of Law No. 143/2000, applying the recidivism aggravation under Article 37(b) of the Criminal Code, and determined that the seven-year sentence was appropriate given the increased social danger of the offense, statutory limits, and the defendant’s criminal history, despite his cooperative behavior during the proceedings.
Legislator headnote
AI generatedart. 37 lit. a) C. pen, art. 37 lit. b) C. pen, art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, art. 118 lit. d) C. pen, art. 3859 pct. 14 C. proc. pen, art. 72 C. pen; Recidivism in drug trafficking and adequacy of appellate penalty under Law 143/2000 and Criminal Code Art. 37: Împotriva menționatei decizii, inculpatul C.V. a declarat recurs, în temeiul art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând reducerea pedepsei, pe care o consideră prea severă în raport de faptele comise.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 647 din 14 mai 2004, Tribunalul București a condamnat pe inculpatul C.V. la 4 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.
S-a menținut starea de arest și s-a dedus, din pedeapsa aplicată, perioada cât inculpatul a fost arestat preventiv, respectiv de la 28 noiembrie 2003 la zi.
În temeiul art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 2.550.000 lei, provenind din infracțiune.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 3.000.000 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că la data de 25 mai 2003, inculpatul a vândut martorului P.I. două doze de heroină, fiind prins, în flagrant, de organele de poliție.
Curtea de Apel București, prin decizia penală nr. 552/ A din 9 septembrie 2002, admițând apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul București, a majorat pedeapsa principală aplicată inculpatului de la 4 ani și 6 luni închisoare, la 7 ani închisoare.
Totodată s-a luat act de retragerea recursului declarat de inculpat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva menționatei decizii, inculpatul C.V. a declarat recurs, în temeiul art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând reducerea pedepsei, pe care o consideră prea severă în raport de faptele comise.
Examinând decizia atacată, în raport de motivele de casare invocate, cât și din oficiu, se constată că instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, încadrarea juridică în prevederile art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., fiind corespunzătoare.
Din probele administrate (care au fost analizate în considerentele deciziei) rezultă, fără dubiu că la data de 25 noiembrie 2003, inculpatul a vândut martorului P.I. două doze de heroină, fiind prins în flagrant de poliție.
Referitor la pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată inculpatului în apelul parchetului, în condițiile în care faptele au fost comise în stare de recidivă postexecutorie, se constată că la stabilirea acesteia instanța a ținut seama de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv de gradul sporit de pericol social al infracțiunii comise, de limitele de pedeapsă prevăzute de lege cât și persoana inculpatului, care deși este cunoscut cu antecedente penale, a avut un comportament cooperant în cursul procesului penal.
Întrucât din actele dosarului nu rezultă nici existența unor motive de casare, prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul declarat de inculpatul C.V. să fie respins, ca nefondat, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Potrivit art. 88 C. pen., se va deduce, din pedeapsa aplicată, perioada cât inculpatul a fost arestat preventiv, respectiv de la 28 noiembrie 2003, la zi.
Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.V. împotriva deciziei penale nr. 522/ A din 9 iulie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 28 noiembrie 2003, la 27 august 2004.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 august 2004.