Access to Securitate archives and moral damages: procedural nullity for failure to define object of proceedings and modify claim after first hearing

Deliberând, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 08.10.2013 sub nr. x/2/2013, aşa cum a fost precizată pe parcursul judecăţii, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi Preşedintele Colegiului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii - dl. B.:

- obligarea pârâţilor de acordare a permisiunii de studiere a dosar nr. x/3672 vol. 2 referitor la C.;

- obligarea pârâţilor să îi pună la dispoziţie dosarul de urmărire referitor la persoana sa, a dosarelor de securitate referitoare la persoanelor implicate în surprimarea fizică a tatălui său C., precum şi a dosarului de identificare a gen. D. şeful Misiunii Orient ’89;

- obligarea pârâţilor la plata de daune morale de 200.000 euro.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 809 din 20 martie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, în parte, a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâtul CNSAS să pună la dispoziţia reclamantei dosarele solicitate pentru studiu, precum şi să plătească 10.000 euro cu titlu de daune morale.

2. Recursurile exercitate în cauză

Împotriva sentinţei nr. 809 din 20 martie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs reclamanta A. şi pârâţii Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi Preşedintele Colegiului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii - dl. B., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

2.1 Recursul exercitat de reclamanta A.

Invocând motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. reclamanta susţine că sentinţa este nelegală exclusiv în ce priveşte daunele morale, arătând că prima instanţă nu a ţinut cont la stabilirea cuantumului acestora de multiplele suferinţe, frustrări şi limitări produse de pârâţi şi nici de teama pe care a trăit-o începând cu anul 1965. În consecinţă, solicită casarea în parte a sentinţei şi admiterea în totalitate a cererii privind daunele morale (200.000 euro).

2.2 Recursul exercitat de pârâţii Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) şi Preşedintele Colegiului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii - dl. B.

Pârâţii au criticat sentinţa pentru următoarele considerente:

În primul rând, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ. ( C. proc. civ.), pârâţii pretind că prima instanţă a încălcat regulile de procedură care reglementează termenul până la care poate fi modificată cererea de chemare în judecată. Astfel, se arată că reclamanta şi-a modificat de trei ori cererea de chemare în judecată şi numai în final a cerut daune morale de 200.000 euro. Au fost astfel încălcate dispoziţiile art. 204 C. proc. civ.

Având în vedere că nici reclamanta şi nici prima instanţă nu au justificat acordarea de daune morale, au fost încălcate şi dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., ceea ce atrage incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., referitor la nemotivarea hotărârii. De altfel, susţin pârâţii recurenţi, sentinţa este nemotivată şi sub celelalte aspecte deoarece nu arată ce anume este imputat CNSAS.

În sfârşit, pentru acelaşi considerent legat de nemotivarea hotărârii, pârâţii pretind că prima instanţă a încălcat şi normele de drept material aplicabile cauzei (O.U.G. nr. 24/2008) deoarece nu arată ce dispoziţii legale au fost încălcate de CNSAS. Se susţine că în contextul în care legea nu este luată în discuţie, unele obligaţii puse în sarcina autorităţii nu sunt prevăzute de lege; de asemenea, iar în cazul celor prevăzute, nu s-a ţinut cont că ele au fost respectate.

Astfel, se arată că potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 24/2008 accesul la dosarul întocmit de fosta Securitate este nemijlocit, şi nu există obligaţia CNSAS de întocmire a unui raport, dare de seamă sau prezentare. De asemenea, nu există obligaţia autorităţii de a da publicităţii şi de a sesiza organele de cercetare penală în legătură cu cauzele neelucidate de deces sau dispariţie decât dacă astfel de date rezultă din dosar, ceea ce nu este cazul în speţă. În esenţă, pârâţii susţin că au pus la dispoziţia reclamantei toate documentele de care dispun din arhiva fostei Securităţii; în aceste condiţii, potrivit practicii judiciare în materie, nu pot să comunice părţii adverse informaţii de care nu dispun.

3. Procedura de soluţionare a recursului

3.1 Examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 3 noiembrie 2015, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

Prin încheierea din 10 mai 2016 completul filtru, a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi pe cale de consecinţă a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) noul C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

3.2 Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând actele şi lucrările dosarului precum şi susţinerile părţilor, judecând în limitele motivelor de casare invocate, Înalta Curte constată următoarele:

Prima instanţă a fost sesizată la data de 08.10.2013 cu o cerere de chemare în judecată formulată de reclamanta A. îndreptată împotriva pârâţilor Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) şi Preşedintele Colegiului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii - dl. B. (Preşedintele CNSAS).

Potrivit rezoluţiei din 10.10.2013 cererea a fost considerată informă, în sensul art. 200 C. proc. civ., deoarece, printre altele, nu indica obiectul acţiunii şi nici motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază, motiv pentru care reclamanta a fost solicitată în scris să remedieze aceste omisiuni.

În urma precizărilor făcute de parte, prin rezoluţia din 31.10.2013 cerea a fost pusă pe rol, stabilindu-se primul termen de judecată la data de 29.11.2013 .

Totuşi, la termenul amintit obiectul judecăţii a fost apreciat ca fiind neclar. În consecinţă, s-a solicitat reclamantei să facă noi precizări în scris.

Reclamanta s-a conformat iar la următoarele termene de judecată a fost administrată proba cu înscrisuri.

În mod surprinzător, deşi dispoziţia de punere pe rol a cauzei fusese dată de mai bine de un an şi deşi au fost administrate probe pe fondul pricinii, prin încheierea de şedinţă din 28.11.2014 s-a pus din nou în vedere reclamantei "să precizeze acţiunea", de data asta "în mod clar"; dispoziţia a fost executată în sensul că reclamanta a completat acţiunea cu noi capete de cerere, arătând că înţelege să solicite "daune morale şi materiale" (100.000 euro de la pârâtul CNSAS şi 100.000 euro de la pârâtul Preşedintele CNSAS; fila 440 dos. fond, vol. II); la data de 12.12.2014 reclamanta a adus din nou noi precizări.

Temeiul de drept al acţiunii indicat de reclamantă a oscilat de-a lungul judecăţii între prevederile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 187/1999 (abrogată de art. 38 alin. (2) din O.U.G. nr. 24/2008) şi cele ale Legii 554/2001 (cf. filelor 243 şi 474-476 dos. fond).

Pârâţii s-au apărat în temeiul O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii.

Considerându-se lămurită, instanţa de fond a soluţionat cauza în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, fără nicio referire la temeiurile de drept invocate de părţi, şi a obligat CNSAS să pună la dispoziţia reclamantei "dosarele solicitate" şi să-i plătească daune morale de 10.000 euro.

Înalta Curte constată că, judecând în condiţiile de mai sus, instanţa de fond a încălcat regulile de procedură prevăzute de art. 200 alin. (1) C. proc. civ. raportate la art. 194 alin. (1) lit. c) şi d) C. proc. civ. (referitoare la obiectul judecăţii şi la motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază cererea), precum şi dispoziţiile art. 204 C. proc. civ. (referitoare la termenul până la care poate fi modificată cererea de chemare în judecată), ceea ce atrage sancţiunea nulităţii în condiţiile art. 175 C. proc. civ. drept consecinţă, în cauză este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ. de asemenea, nu a indicat motivele pe care se întemeiază, respectiv nu a menţionat şi analizat probele care susţin admiterea acţiunii şi nici considerentele pentru care au fost înlăturate apărările pârâţilor care au susţinut în mod repetat că, în măsura în care reclamanta urmăreşte accesul la dosare ale fostei Securităţi, au pus la dispoziţia acesteia toate informaţiile de care dispun; aşa fiind, este incident şi motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ.

Astfel, în primul rând, instanţa nu a lămurit obiectul judecăţii, respectiv dreptul sau interesul legitim pretins de reclamantă a fi protejat în baza art. 1 din Legea nr. 554/2004, nici referitor la conţinutul său şi nici în ce priveşte dispoziţia legală care îl instituie.

Procedând astfel, instanţa a încălcat principiul contradictorialităţii care, printre altele, garantează că părţile au dreptul să cunoască în timp util, direct sau prin intermediul instanţei, după caz, motivele de fapt şi de drept pe care celelalte părţi îşi întemeiază pretenţiile şi apărările, astfel încât fiecare să îşi poată organiza apărarea (cf. art. 14 alin. (2) C. proc. civ.).

În acelaşi context şi, în parte ca o urmare a neclarificării obiectului judecăţii, prima instanţă a încălcat şi prevederile art. 204 C. proc. civ. deoarece a permis modificarea cererii de chemare în judecată prin adăugarea unui capăt de cerere în pretenţii după primul termen de judecată la care reclamanta a fost legal citată.

De asemenea, nu a arătat în ce fel pârâţii (împreună şi/sau fiecare în parte) au adus atingere acestui drept sau interes legitim şi nici care sunt considerentele pentru care apărările pârâţilor au fost înlăturate.

În sfârşit, nu a indicat temeiul acordării daunelor morale şi nu a verificat condiţiile în care acestea pot fi acordate, ţinând cont de specificul dreptului administrativ (spre ex., faptă, prejudiciu, legătură de cauzalitate, culpa autorităţii, termen de formulare a cererii în pretenţii, etc.).

Aşa fiind, în temeiul art. 497 noul C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul pârâţilor; de asemenea, drept urmare a considerentelor de natură procedurală legate de obiectul judecăţii, va admite şi recursul reclamantei deoarece atât existenţa dreptului la despăgubiri cât şi întinderea acestuia nu pot fi stabilite decât după clarificarea chestiunilor procedurale.

În consecinţă, va casa sentinţa şi va trimite cauza spre rejudecare primei instanţe.

Instanţa de fond se va conforma celor mai sus arătate şi, în special, va stabili prin încheiere obiectul judecăţii (capetele de cere şi temeiul de drept al acestora) şi probele pe care se întemeiază acţiunea; va ţine cont şi de celelalte apărări invocate de părţi în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de reclamanta A. şi de pârâţii Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, Preşedintele Colegiului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, dl. B. împotriva sentinţei nr. 809 din 20 martie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 octombrie 2016.