Unjustified refusal to issue professional competency attestations for teaching staff under national education law

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea formulată, reclamantele A., B. şi C. au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtului Ministerul Educaţiei Naţionale la eliberarea atestatului de competenţe profesionale, iar pârâţii Şcoala Gimnaziala nr. 1 Dragalina şi Primăria Comunei Dragalina, reprezentată de primar să fie obligaţi la calcularea şi plata diferenţelor salariale ca urmare a obţinerii Atestatelor de echivalare a competenţelor, începând cu data de 01.11.2012 şi până în prezent.

Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 1935 din 18 iunie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamantele A., B. şi C., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale, şi a obligat pârâtul să elibereze în favoarea reclamantelor atestatele de competenţă profesională pentru titulatura de profesor în învăţământul preşcolar (reclamanta C.) şi de profesor în învăţământul primar (reclamantele A. şi B.).

Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond a declarat recurs Ministerul Educaţiei Naţionale, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Recurentul susţine că în conformitate cu prevederile art. 248 alin. (3) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare:

"cadrele didactice care ocupă funcţii de educatori/educatoare, institutori/institutoare, învăţători/învăţătoare, maistru-instructor, antrenor şi care au dobândit formal, nonformal sau informal competenţe profesionale până la intrarea în vigoare a prezentei legi îndeplinesc condiţia pentru ocuparea funcţiei didactice de profesor pentru învăţământul preşcolar, profesor pentru învăţământul primar, respectiv, profesor antrenor, în baza unei metodologii de recunoaştere şi echivalare elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

Recurentul mai arată că în baza legii educaţiei naţionale, precum şi în temeiul H.G. nr. 536/2011 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului (act normativ în vigoare la acea dată), au fost emise:

- Ordinul nr. 5484 din 29 septembrie 2011, prin care s-a aprobat Metodologia privind recunoaşterea şi echivalarea competenţelor profesionale dobândite formal, nonformal sau informal de către cadrele didactice care ocupă funcţii de educatori/educatoare, institutori/institutoare, învăţători/învăţătoare, maistru-instructor, antrenor, în vederea ocupării funcţiei didactice de profesor pentru învăţământul preşcolar, profesor pentru învăţământul primar, profesor de instruire practică, respectiv profesor-antrenor în cluburile sportive şcolare, palatele şi cluburile copiilor.

- Ordinul nr. 6563/2011, prin care s-a aprobat Calendarul activităţilor prevăzute în metodologia privind recunoaşterea şi echivalarea competenţelor profesionale dobândite formal, nonformal sau informai de către cadrele didactice care ocupa funcţii de educatori/educatoare, institutori/institutoare, învăţători/învăţătoare, maistru-instructor, antrenor, în vederea ocupării funcţiei didactice de profesor pentru învăţământul preşcolar, profesor pentru învăţământul primar, profesor de instruire practică, respectiv profesor-antrenor în cluburile sportive şcolare, palatele şi cluburile copiilor, în care au fost prevăzute etapele premergătoare emiterii ordinului care face obiectul prezentei acţiuni.

Etapele prevăzute în Calendarul activităţilor prevăzute în metodologie au fost parcurse până la etapa emiterii ordinului de ministru pentru aprobarea listelor cuprinzând personalul didactic nominalizat, aproximativ 22500 de cadre didactice. S-a constatat că un număr de aproximativ 27.000 cadre didactice nu mai îndeplineau condiţiile pentru a fi menţinute în sistem.

Prin O.U.G. nr. 92/2012 privind luarea unor măsuri în domeniul învăţământului şi cercetării, precum şi în ceea ce priveşte plata sumelor prevăzute în hotărâri judecătoreşti devenite executorii în perioada 1 ianuarie -31 decembrie 2013, au fost reintroduse ca funcţii didactice, în cadrul art. 247, funcţia de educator/educatoare, în învăţământul preşcolar şi funcţia de învăţător/învăţătoare în învăţământul primar, valabile până în anul 2018.

Ulterior, în sensul reglementării situaţiei, în data de 21 ianuarie 2013 s-a semnat un Acord asupra poziţiei comune a Ministerului Educaţiei Naţionale şi a federaţiilor sindicale din învăţământul preuniversitar, referitoare la prevederile Legii nr. 1/2011 şi ale O.U.G. nr. 92/2012 privind statutul funcţiilor didactice de învăţător/învăţătoare şi educator/educatoare. Federaţia Sindicatelor Libere din învăţământ, federaţie la care este afiliat şi Sindicatul Liber din învăţământ Călăraşi, la nivel de ramură (sindicat din care fac parte reclamantele din prezenta cauză), fiind una dintre părţile semnatare.

Astfel, punctul 2 al Acordului menţionat prevede că se va modifica şi completa Anexa 2 a OMECTS nr. 6563/2011, aprobată prin OMECTS nr. 5484/2011, sesiunea 2012, prin prelungirea termenelor prevăzute.

În conformitate cu prevederile art. 1 lit. j) din Legea nr. 62 din 10 mai 2011 a dialogului social - republicată, prin acord colectiv se înţelege "convenţia încheiată în formă scrisă între organizaţiile sindicale ale funcţionarilor publici sau ale funcţionarilor publici cu statut special, reprezentanţii acestora şi reprezentanţii autorităţii ori instituţiei publice,"

Se mai precizează că, în conformitate cu art. 41 alin. (2) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social - republicată:

"două sau mai multe sindicate constituite în cadrul aceluiaşi sector de activitate se pot asocia în vederea constituirii unei federaţii sindicale. Federaţiile sindicale reprezintă, susţin şi apară interesele membrilor lor în relaţiile cu autorităţile publice".

Sindicatul din care fac parte reclamantele din prezenta cauză este afiliat, la nivel de ramură, D. din învăţământ, una dintre părţile semnatare ale acordului nr. 8106 din 21 ianuarie 2013.

Deci, sindicatul care este afiliat unei federaţii sindicale, nu poate denunţa un acord pe care aceasta l-a semnat, întrucât prin semnarea acordului de către federaţia sindicală reprezentativă se prezumă faptul că toate sindicatele care o constituie şi-au dat acordul în acest sens.

Prin semnarea Acordului amintit, părţile semnatare (reclamatele din prezenta cauză făcând parte dintre acestea) s-au angajat să conlucreze în susţinerea demersurilor de modificare a Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011, astfel încât norma legislativă să fie predictibilă şi să creeze auspiciile pentru ca sistemul de învăţământ să revină la o stare de normalitate. Astfel, punctul 4 al Acordului nr. 8106 din 21 ianuarie 2013 prevede următoarele:

"Ministerul Educaţiei Naţionale şi federaţiile sindicale au constatat că în Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 sunt norme contradictorii, inaplicabile, discriminatorii şi prevederi care creează o perturbare majoră a sistemului educaţional. În acest context, părţile semnatare s-au angajat să conlucreze în susţinerea demersurilor de modificare a Legii nr. 1/2011, în Parlament".

În opinia recurentului nu se mai justifică emiterea ordinului de ministru privind aprobarea listelor cuprinzând personalul didactic nominalizat pentru recunoaşterea şi echivalarea competenţelor profesionale dobândite formal, nonformal sau informal.

Mai mult, alin. (3) al art. 248 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, a fost abrogat, nemaiexistând astfel temei legal pentru emiterea ordinului de ministru, OMECTS nr. 5484/2011 fiind abrogat implicit.

Apărările formulate în cauză

Intimatele A., B. şi C. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Procedura derulată în recurs

În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea de şedinţă din data de 20 aprilie 2016, recursul a fost admis în principiu.

Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimaţilor, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a constatat că, în cauză, motivul de recurs invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 4 din C. proc. civ. nu este întemeiat.

Potrivit art. 13 alin. (3)-(5) din Ordinul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului nr. 5484 din 29 septembrie 2011 pentru aprobarea Metodologiei privind recunoaşterea şi echivalarea competenţelor profesionale:

"comisia de evaluare numită pentru recunoaşterea şi echivalarea competenţelor profesionale dobândite formal, nonformal şi informal întocmeşte periodic lista cuprinzând cadrele didactice care îndeplinesc condiţiile minimale prevăzute la art. 10 şi care au dobândit cel puţin 100 de credite conform grilei de echivalare şi o transmite Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, Direcţia generală management, resurse umane şi reţea şcolară".

Direcţia generală management, resurse umane şi reţeaua şcolară verifică listele transmise şi elaborează ordinul ministrului pentru recunoaşterea competenţelor profesionale dobândite formal, nonformal şi informal de cadrele didactice care îndeplinesc condiţiile minimale prevăzute la art. 10 în vederea emiterii atestatelor de recunoaştere şi echivalare a competenţelor dobândite formal, nonformal şi informal.

Procedura de recunoaştere şi echivalare a competenţelor profesionale dobândite formal, nonformal şi informal se finalizează cu acordarea Atestatului de recunoaştere şi echivalare a competenţelor dobândite formal, nonformal şi informal, al cărui model este prevăzut în anexa nr. 2.

Potrivit art. 1 din H.G. nr. 185/2013, Ministerul Educaţiei Naţionale, înfiinţat prin reorganizarea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi prin preluarea activităţii şi structurilor specializate de la Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică, este organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului şi are rol de sinteză şi coordonare în aplicarea Strategiei şi Programului de guvernare în domeniul educaţiei, învăţământului, cercetării ştiinţifice, tehnologiei, dezvoltării tehnologice şi inovării.

Înalta Curte constată că atâta timp cât recurentu-pârât, din culpa sa, nu a finalizat procedura privind acordarea Atestatului de recunoaştere şi echivalare a competenţelor dobândite formal, nonformal şi informal, al cărui model este prevăzut în anexa nr. 2 se constată refuzul nejustificat al acestuia de soluţionare a unei cereri, ceea ce vatămă interesele legitime ale intimatelor-reclamante.

Astfel fiind, se constată că susţinerile şi criticile recurentului-pârât sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite.

Prin motivele de recurs formulate, recurentul nu face altceva decât să prezinte situaţia de fapt şi de drept a litigiului, necriticând soluţia instanţei de fond.

De altfel, Înalta Curte constată că recurentul şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.:

"când instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti".

Cu alte cuvinte, când instanţa a săvârşit un "exces de putere".

Instanţa săvârşeşte un "exces de putere" când, fie pronunţă o hotărâre judecătorească fără nicio com­petenţă în acea problemă, fie chiar şi numai când ea săvârşeşte orice alt act de procedură în afara prerogativelor recunoscute instanţelor prin lege.

Într-o încercare de definire a sintagmei "depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti", s-a considerat că aceasta semnifică intruziunea autorităţii judecă­toreşti în sfera activităţii autorităţii executive sau legislative, aşa cum a fost consacrată de Constituţie sau de o lege organică, instanţa judecătorească săvârşind acte care intră în atribuţiile unor organe aparţinând altei autorităţi constituite în stat, decât cea judecătorească.

Aceasta s-ar putea produce când instanţa săvârşeşte un act pe care numai un organ al puterii executive sau al puterii legislative îl poate face, când consfinţeşte, cu valoare legală, texte abrogate, când contestă puterea legiuită altor texte, când critică pe legiuitor, când aplică o lege adoptată, înaintea intrării ei în vigoare, când se pronunţă pe cale de dispoziţii generale.

În practica instanţei supreme s-a statuat că prin exces de putere nu se pot înţelege decât acele atingeri aduse de judecători principiilor constituţionale care determină, în interesul general, limitele în care trebuie să se restrângă diferitele puteri, iar nu orice violare de lege sau abateri de la simple reguli de competenţă.

Conform doctrinei, "excesul de putere" derivă din trecerea abuzivă a "barierelor" între funcţiile ce revin autorităţilor publice şi el este un exces faţă de limitele fixate prin norme constituţionale.

"Necompetenţa" derivă din încălcarea sau ignorarea atribuţiilor de jurisdicţie ce revin diferitelor categorii de instanţe, astfel cum aceste atribuţii au fost stabilite prin normele de procedură, în interiorul sistemului instanţelor judecătoreşti.

Deci, "excesul de putere" semnifică un conflict de atribuţii între instanţe şi alte autorităţi, iar "necompetenţa" un conflict de atribuţii între instanţele judecătoreşti.

Astfel spus, "excesul de putere" constă în încălcarea de către judecători a principiului separaţiei puterilor în stat, în imixtiunea lor în atribuţiile puterii legislative sau executive.

Înalta Curte constată că, în cauza de faţă, nu ne aflăm în niciuna din ipotezele prezentate mai sus.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentului sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., fiind nefondat.

Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice (fost Ministerul Educaţiei Naţionale) împotriva sentinţei civile nr. 1935 din 18 iunie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 octombrie 2016.