EU funding irregularity: financial correction for imposing qualification requirements on subcontractors in public procurement without proof of actual damage

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea formulată reclamantul Municipiul Alba Iulia prin primar A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, anularea Deciziei nr. 146 din 05 mai 2014 emisă de către Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Serviciul de soluţionare contestaţii, anularea Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. CA 58445 din 07 august 2012 privind proiectul cod SMIS 6888 cu titlu "Lucrări de intervenţie la obiectivul DN1 Sebeş - Alba Iulia, km 378+0,20, pasaj superior peste calea ferată Alba Iulia" beneficiar UAT Municipiul Alba Iulia, emisă de Direcţia Generală Constatare şi Stabilire Nereguli Fonduri Europene din cadrul pârâtei, exonerarea Municipiului Alba Iulia de la plata tuturor sumelor stabilite conform Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. CA 58445 din 07 august 2012 şi obligarea pârâtului la suportarea cheltuielilor de judecată ocazionate cu derularea acestui proces în temeiul art. 451 C. proc. civ.

Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 247 din 24 octombrie 2014 Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamantul Municipiul Alba Iulia prin Primar A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, şi, în consecinţă, a anulat decizia 146 din 05 mai 2014 şi Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. CA 58445 din 07 august 2012 privind proiectul cod SMIS 6888 cu titlu "Lucrări de intervenţie la obiectivul DN 1 Sebeş Alba Iulia km 378-0,20 pasaj superior peste calea ferată Alba Iulia" emise de pârât şi de Direcţia Generală de Constatare şi Stabilire Nereguli Fonduri Europene din cadrul pârâtului, a exonerat reclamantul de plata sumelor stabilite prin Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. CA 58445 din 07 august 2012 şi a respins ca neîntemeiată cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată.

Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond a declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice.

În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a susţinut faptul că hotărârea judecătorească contestată a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material.

Recurentul consideră că hotărârea instanţei de fond a fost dată cu nesocotirea dispoziţiilor legislaţiei aplicabile în materia achiziţiilor publice, a dispoziţiilor O.U.G. nr. 66/2011, precum şi a prevederilor contractului de finanţare nr. 877 din 15 septembrie 2010, cod SMIS 6888.

În fişa de date a achiziţiei, la cap. V.1 - Situaţia personală a ofertantului/candidatului, sunt menţionate criteriile minime de calificare pe care acesta trebuie să le îndeplinească, precum şi documentele pe care trebuie să le prezinte ofertantul/candidatul în dovedirea îndeplinirii cerinţelor de calificare. La finalul capitolului, intimata-reclamantă, în calitate de autoritate contractantă impune următoarea cerinţă obligatorie:

"Completarea Formular 7 - declaraţie privind calitatea de participat la procedură, în cazul unei asocieri, fiecare ofertant este obligat să prezinte aceste documente, de asemenea şi subcontractanţii".

Scopul îndeplinirii de către operatorii economici a unor cerinţe de calificare este acela de a demonstra potenţialul tehnic, financiar şi organizatoric al acestora, potenţial care trebuie să reflecte posibilitatea concretă de a realiza un anumit contract de achiziţie publică şi capacitatea de a rezolva eventualele dificultăţi legate de îndeplinirea acestuia. Justificarea unei astfel de solicitări are ca temei faptul că prin impunerea cerinţelor respective se urmăreşte diminuarea apariţiei oricărui risc de neîndeplinire sau de îndeplinire defectuoasă a contractului de achiziţie publică ce urmează a fi atribuit.

Prin impunerea de criterii de calificare subcontractanţilor, intimata-reclamantă, în calitate de autoritate contractantă, şi-a depăşit dreptul privind solicitarea de informaţii pentru subcontractanţi.

Astfel, au fost încălcate prevederile art. 11 alin. (7) din H.G. nr. 925/2006 potrivit căruia, autoritatea contractantă nu are dreptul de a impune îndeplinirea unor criterii de calificare pentru eventualii subcontractanţi, dar resursele materiale şi umane ale subcontractanţilor declaraţi se iau în considerare pentru partea lor de implicare în contractul care urmează să fie îndeplinit, dacă sunt prezentate documente relevante în acest sens.

Sunt netemeinice şi nelegale aspectele reţinute de instanţa de fond, în măsura în care obiectul controlului efectuat este reprezentat tocmai de modalitatea în care a fost respectată legislaţia naţională şi comunitară aplicabilă în materia achiziţiilor publice, în atribuirea contractului de servicii de dirigenţie de şantier nr. 14817 din 23 februarie 2011, încheiat de intimata-reclamantă cu Asociaţia PFA B. şi C.

Se mai susţine că instanţa de fond a pronunţat hotărârea recurată, cu nesocotirea prevederilor contractului de finanţare din 15 septembrie 2010, cod SMIS 6888, care obligă intimata-reclamantă să respecte prevederile cuprinse în Anexa IV - Cererea de finanţare, referitoare la asigurarea conformităţii cu politicile Uniunii Europene şi naţionale, privind achiziţiile publice, ajutorul de stat, egalitatea de şanse, dezvoltarea durabilă, informarea şi publicitatea. Totodată, conform dispoziţiilor acestui contract, UAT Alba Iulia este obligată să respecte prevederile legislaţiei naţionale în domeniul achiziţiilor publice, atunci când are calitatea de autoritate contractantă pentru atribuirea contractelor de servicii, furnizare, execuţie de lucrări necesare pentru implementarea proiectului finanţat din fonduri nerambursabile, sub sancţiunea declarării cheltuielilor astfel efectuate ca fiind neeligibile sau a aplicării de corecţii financiare conform legislaţiei în vigoare.

Legiuitorul a instituit excepţia de la prevederile legale generale, pentru situaţiile în care anumite necesităţi ale autorităţii contractante solicită impunerea unor cerinţe mai restrânse decât cele general aplicabile. În această situaţie, autoritatea contractantă are obligaţia de a motiva, în cuprinsul notei justificative, care este necesitatea sa, precum şi legătura de cauzalitate dintre necesitate şi restrângerea condiţiilor de participare la procedură.

Acest aspect a fost ignorat de instanţa de fond care nu a observat faptul că intimata-reclamanta nu a justificat motivele pentru care a înţeles să impună limitări referitoare la cerinţele minime de calificare.

Sunt netemeinice şi nelegale constatările instanţei de fond referitoare la lipsa neregulii şi a prejudiciului în speţa dedusă judecăţii.

În speţă, neregula constă în acţiunea beneficiarului de a se abate de la dispoziţiile legale în materia achiziţiilor publice, precum şi de la prevederile contractului de finanţare, prin nerespectarea de către acesta, în cadrul procedurii de atribuire a contractelor de achiziţie publica, a dispoziţiilor O.U.G. nr. 34/2006, acţiune ce a condus la atribuirea contractului prin impunerea în fişa de date a achiziţiei a unor cerinţe restrictive.

Prin neregula săvârşită s-au adus astfel prejudicii atât bugetului Uniunii Europene cât şi bugetului de stat, prin încasarea de către beneficiar a unor sume plătite necuvenit.

Excluderea participării de la procedura de atribuire pentru orice posibil ofertant interesat a generat implicit un posibil prejudiciu, deoarece se prezumă că nu a fost respectat principiul proporţionalităţii la stabilirea nivelului cerinţelor minime, cu efecte directe asupra eficientei utilizări a fondurilor publice, atât timp cât participarea mai multor ofertanţi s-ar fi putut materializa în oferte mai avantajoase faţă de cea atribuită.

Faţă de prevederile contractului de finanţare este evident că nerespectarea legislaţiei naţionale în materia achiziţiilor publice constituie o neregulă, prejudiciul fiind în acest caz prezumat prin nerespectarea clauzelor contractuale.

Contractul de finanţare reprezintă convenţia părţilor, care a fost stipulată în scris, iar la momentul încheierii acesteia, recurenta-reclamantă avea capacitate procesuală deplină, iar consimţământul său a fost liber şi neviciat la încheierea acestei înţelegeri.

Încălcarea obligaţiilor contractuale referitoare la asigurarea respectării principiilor reglementate de O.U.G. nr. 34/2006 atrage caracterul neeligibil al sumelor acordate ca finanţare nerambursabilă, indiferent dacă a fost probată sau nu producerea vreunei pagube, obligaţia de recuperare a fondurilor europene existând în toate cazurile de constatare a unor fraude sau nereguli, fără a fi necesară probarea existenţei vreunui prejudiciu.

Apărările formulate în cauză

Intimatul Municipiul Alba Iulia a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Procedura derulată în recurs

În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea de şedinţă din data de 9 martie 2016, s-a dispus comunicarea raportului, în baza dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., cu menţiunea că părţile pot formula în scris un punct de vedere asupra raportului, în termen de 10 zile de la comunicare.

La termenul din 20.10.2016 având în vedere că în raport s-a considerat că recursul este admisibil, iar problema de drept care se pune în recurs nu este controversată, s-a considerat, de către toţi membrii completului, că se poate face aplicarea prevederilor art. 493 alin. (6) C. proc. civ.

Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a constatat că, în cauză, instanţa de fond a făcut, prin sentinţa pronunţată, prin raportare la circumstanţele de fapt ale litigiului, o greşită interpretare şi aplicare a normelor de drept material aplicabile.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin acţiunea formulată reclamantul Municipiul Alba Iulia prin primar A. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea Deciziei nr. 146 din 05 mai 2014 emisă de către Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Serviciul de soluţionare contestaţii, anularea Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. CA 58445 din 07 august 2012 privind proiectul cod SMIS 6888 cu titlu "Lucrări de intervenţie la obiectivul DN1 Sebeş - Alba Iulia, km 378+0,20, pasaj superior peste calea ferată Alba Iulia" beneficiar UAT Municipiul Alba Iulia, emisă de Direcţia Generală Constatare şi Stabilire Nereguli Fonduri Europene din cadrul pârâtei, exonerarea Municipiului Alba Iulia de la plata tuturor sumelor stabilite conform Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. CA 58445 din 07 august 2012.

Prin Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. CA 58445 din 07 august 2012 privind contractul de finanţare nr. 877 din 18 septembrie 2010 cod SMIS 6888 "Lucrări de intervenţie la obiectivul DN1, Sebeş-Alba Iulia, km 378+0,20, Pasaj superior peste calea ferată Alba Iulia" beneficiar Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Alba Iulia, proiect finanţat prin POR 2007 - 2013, Axa prioritară 1 "Sprijinirea dezvoltării durabile a oraşelor - poli urbani de creştere", Domeniul major de intervenţie 1.1 "Planuri integrate de dezvoltare urbană", s-a reţinut că în documentaţia de atribuire - Fişa de date a achiziţiei, la secţiunea V.1 - situaţia personală a candidatului/ofertantului, s-au solicitat documente de calificare subcontractanţilor cum ar fi "Declaraţia de eligibilitate, astfel:

"În cazul unei asocieri, fiecare ofertant este obligat să prezinte aceste documente, de asemenea şi subcontractanţii".

Echipa de control a constatat faptul că beneficiarul, în calitate de autoritate contractantă a impus completarea unor documente de calificare de către subcontractanţi, care erau specifice doar ofertanţilor, neţinând cont de prevederile art. 11 alin. (7) H.G. nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziţie publică din O.U.G. nr. 34/2006, potrivit cărora autoritatea contractantă nu are dreptul de a impune îndeplinirea unor criterii de calificare pentru eventualii subcontractanţi, doar resursele materiale şi umane ale subcontractanţilor fiind luate în considerare pentru partea lor de implicare în contractul care ar urma să fie îndeplinit, cu prezentarea de documente relevante în acest sens.

Astfel, s-a reţinut că în nota justificativă privind stabilirea cerinţelor minime de calificare pentru atribuirea contractului de servicii de dirigenţie cu nr. 5327 din 20 ianuarie 2011, nu se detaliază condiţiile impuse, fiind pur şi simplu enumerate şi că beneficiarul nu ţine cont de faptul că eventualii subcontractanţi, nu sunt parte din contract, deci nu aveau obligaţia de a prezenta aceste documente, care prezintă cerinţe de calificare cadrul documentaţiei de atribuire.

În cadrul procedurii au fost depuse două oferte din partea: Asociaţia PFA B. şi D., fiind declarată câştigătoare Asociaţia PFA cu oferta cea mai mică de 85.000 RON.

În conformitate cu O.U.G. nr. 66/2011, Anexa 1 pct. 2.3 s-a aplicat o corecţie financiară de 5% din valoarea contractului, fiind determinată valoarea creanţei bugetare în sumă de 4250 RON.

Contestaţia reclamantei în procedura prealabilă a fost respinsă prin decizia nr. 146 din 05 mai 2014 ca neîntemeiată.

Instanţa de fond a admis acţiunea reclamantei arătând că, într-adevăr, autoritatea contractantă a prevăzut obligativitatea completării formularului 5, în cazul unei asocieri, pentru fiecare ofertant, precum şi subcontractanţi, însă, numai pentru aceste împrejurări, în condiţiile în care autoritatea contractantă a declarat admisibile toate ofertele, nu pot conduce la concluzia reţinută de organul de control, iar, pe de altă parte chiar dacă s-ar reţine încălcarea art. 11 alin. (7) din H.G. nr. 925/2006, nu se poate vorbi de un prejudiciu efectiv suferit de bugetul finanţatorului.

Soluţia instanţei de fond este nelegală, fiind dată cu aplicarea greşită a prevederilor legale.

Înalta Curte constată că reclamantei i s-a imputat faptul că a solicitat completarea formularului 5 - declaraţie privind eligibilitatea şi subcontractanţilor, contrar prevederilor art. 11 alin. (7) din H.G. nr. 925/2006, aspect recunoscut, de altfel şi de instanţa de fond.

Potrivit dispoziţiilor art. 45 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006:

"fără a i se diminua răspunderea în ceea ce priveşte modul de îndeplinire a viitorului contract de achiziţie publică, ofertantul are dreptul de a include în propunerea tehnică posibilitatea de a subcontracta o parte din contractul respectiv."

Conform dispoziţiilor art. 188 alin. (2) din acelaşi act normativ: "în cazul aplicării unei proceduri pentru atribuirea unui contract de servicii, în scopul verificării capacităţii tehnice şi/sau profesionale a ofertanţilor/candidaţilor, autoritatea contractantă are dreptul de a le solicita acestora, în funcţie de specificul, de volumul şi de complexitatea serviciilor ce urmează să fie prestate şi numai în măsura în care aceste informaţii sunt relevante pentru îndeplinirea contractului, următoarele: (...) h) informaţii privind partea din contract pe care operatorul economic are, eventual, intenţia să o subcontracteze."

De asemenea, potrivit art. 178 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006: "autoritatea contractantă nu are dreptul de a solicita îndeplinirea unor cerinţe minime referitoare la situaţia economică şi financiară şi/sau la capacitatea tehnică şi profesională, care ar conduce la restricţionarea participării la procedura de atribuire".

În acest sens dispun şi prevederile art. 8 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006, care interzic autorităţii contractante să restricţioneze participarea la procedura de atribuire a contractului de achiziţie publică prin introducerea unor cerinţe minime de calificare, care nu prezintă relevanţă în raport cu natura şi complexitatea contractului de achiziţie publică ce urmează să fie atribuit.

Legiuitorul a instituit excepţia de la prevederile legale generale, pentru situaţiile în care anumite necesităţi ale autorităţii contractante solicită impunerea unor cerinţe mai restrânse decât cele general aplicabile.

Potrivit art. 11 alin. (7) din H.G. nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziţie publică din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, în forma în vigoare la data controlului " Autoritatea contractantă nu are dreptul de a impune îndeplinirea unor criterii de calificare pentru eventualii subcontractanţi, dar resursele materiale şi umane ale subcontractanţilor declaraţi se iau în considerare pentru partea lor de implicare în contractul care urmează să fie îndeplinit, dacă sunt prezentate documente relevante în acest sens."

În raport de aceste prevederi, Înalta Curte constată că, orice altă cerinţă minimă de calificare impusă ofertanţilor, contrară dispoziţiilor legale imperativ aplicabile la momentul derulării procedurii, reprezintă încălcări ale cadrului legal în materia achiziţiilor publice, sens în care, echipa de control a dispus, în mod temeinic şi legal, aplicarea unei corecţii financiare intimatei-reclamante pentru că aceasta a săvârşit o

Conform art. 1 alin. (2) din Regulamentul (CE) nr. 2988/1995 privind protecţia intereselor financiare ale UE:

"Constituie abatere orice încălcare a unei dispoziţii de drept comunitar, ca urmare a unei acţiuni sau omisiuni a unui agent economic care poate sau ar putea prejudicia bugetul general al comunităţilor sau bugetele gestionate de acestea, fie prin diminuarea sau pierderea veniturilor acumulate din resurse proprii, colectate direct în numele Comunităţilor, fie prin cheltuieli nejustificate".

Art. 2 pct. 7 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European şi Fondul de coeziune şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1260/1999, defineşte "neregularitatea" ca " orice încălcare a unei dispoziţii a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic care avea sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al UE prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general".

În dreptul naţional au fost preluate aceste prevederi în art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, "neregula" fiind definită ca "orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile naţionale şi/sau europene, precum şi cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziţii ce rezultă dintr-o acţiune sau inacţiune a beneficiarului ori a autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul UE/bugetele donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit".

Pentru toate aceste considerente se impune constatarea faptului că intimata - reclamantă a săvârşit o neregulă şi, de aceea, în mod legal a fost aplicată corecţia financiară, sancţiunea pentru o asemenea abatere fiind aplicarea acesteia.

Cât priveşte natura juridică a corecţiei aplicate, în conformitate cu prevederile Regulamentului nr. 2988/95 şi jurisprudenţa CJUE în cauzele conexate C-260/14 şi C-261/14, Înalta Curte reţine că aplicarea acestei corecţii nu constituie o sancţiune, ci o măsură administrativă dispusă ca o consecinţă a constatării că nu au fost respectate condiţiile necesare pentru obţinerea avantajului care rezultă din reglementarea Uniunii, ceea ce face ca avantajul primit să fie nedatorat.

Referitor la susţinerea instanţei de fond, potrivit căreia a anulat actele contestate pentru că nu se poate vorbi de un prejudiciu efectiv suferit de bugetul finanţatorului, se constată că aceasta este nefondată.

Aşa cum s-a arătat anterior, atât legislaţia comunitară (art. 2 pct. 7 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European şi Fondul de coeziune şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1260/1999cât, art. 1 alin. (2) din Regulamentul (CE) nr. 2988/1995 privind protecţia intereselor financiare ale UE) şi cea naţională (art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011) precizează că neregula există ori de câte ori s-a creat sau s-ar putea crea un prejudiciu bugetului U.E.

Toate acestea dovedesc faptul că, în cazul săvârşirii unei abateri, se impune aplicarea unei sancţiuni nu numai în cazul în care s-a creat un prejudiciu ci şi în cazul în care un prejudiciu s-ar putea produce, adică obligaţia de recuperare a fondurilor europene există în toate cazurile de constatare a unor fraude sau nereguli, fără a fi necesară probarea existenţei vreunui prejudiciu.

Chiar instanţa comunitară CJUE a statuat în jurisprudenţa sa că "inclusiv abaterile care nu au un impact financiar precis pot afecta interesele financiare ale Uniunii (C-465/10, pct. 47; C-199/03 pct. 31), "regula generală fiind că orice abatere trebuie să ducă la retragerea avantajului obţinut în mod fraudulos" (C-199/03, pct. 15).

În acelaşi sens s-a pronunţat şi Plenul secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţiei în şedinţa din 24 noiembrie 2014 când s-a stabilit că "În reglementarea O.U.G. nr. 66/2011, aplicarea corecţiei financiare pentru recuperarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora nu este condiţionată de existenţa unui prejudiciu asupra bugetului Uniunii Europene/fondurilor publice naţionale, cu excepţia situaţiilor expres şi limitativ prevăzute în anexa la ordonanţa de urgenţă în care aplicarea corecţiei financiare este condiţionată de existenţa prejudiciului."

Cum în speţă nu s-a făcut dovada că abaterea săvârşită s-ar încadra în una din situaţiile expres şi limitativ prevăzute în anexa la ordonanţa de urgenţă în care aplicarea corecţiei financiare este condiţionată de existenţa prejudiciului, atunci nu se poate dispune anularea actelor emise de autoritatea recurentă pentru motivul inexistenţei prejudiciului.

În raport de toate acestea, se poate considera că ar fi lipsită de esenţă obligaţia statului de a recupera fondurile acordate care nu sunt eligibile în cadrul unor proceduri de atribuire desfăşurate cu nerespectarea dispoziţiilor în materia achiziţiilor publice, fiind încălcate principiile liberei concurenţei şi al egalităţii de tratament între posibilii ofertanţi la aceste proceduri dar şi impunerea autorităţilor de management a unor sarcini imposibile în aceste cazuri, respectiv de a proba ipotetic certitudinea unui astfel de prejudiciu, deşi voinţa părţilor contractante şi dispoziţiile legale şi comunitare/europene nu impun asemenea cerinţă suplimentară.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentului sunt întemeiate, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind fondat.

Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi, rejudecând, va respinge acţiunea formulată de reclamantul Municipiul Alba Iulia, prin Primar ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice împotriva sentinţei civile nr. 247 din 24 octombrie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi, rejudecând, respinge acţiunea formulată de reclamantul Municipiul Alba Iulia, prin Primar ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 octombrie 2016.