Municipal mayor's conflict of interest: material benefit to spouse via sale of public land and applicable principles under Law No. 161/2003

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională pentru Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x din 01.07.2014 emis de pârâtă.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 27 din 3 noiembrie 2014, a respins acţiunea formulată de reclamant, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul A., invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul a susţinut, în esenţă, că prima instanţă a făcut o aplicare greşită a normelor de drept material (art. 76 din Legea nr. 161/2003), în cauză nu se confirmă ipoteza că ar fi încălcat prin actele şi faptele sale regimul juridic al conflictelor de interese, iar motivarea sentinţei este străină de natura apărărilor invocate şi de obiectul verificărilor pe care trebuia să le întreprindă prima instanţă.

În opinia recurentului, nu s-a verificat îndeplinirea premizelor încălcării regimului juridic al conflictului de interese, prin prisma cerinţei ca actele încheiate şi faptele săvârşite să producă un folos material pentru soţia sa, presupunându-se că demersurile şi deciziile sale, luate în virtutea demnităţii, ar putea prezenta un beneficiu pentru sine sau soţia sa, cu trimitere la prevederile art. 75 din Legea nr. 393/2004.

Prima instanţă a tratat elementele constitutive generice ale conflictului de interese exclusiv prin prisma obligaţiei de anticipare a consecinţelor deciziilor luate de aleşii locali şi a prejudiciului ipotetic cauzat prin aceste acte şi fapte, fără a verifica dacă s-au produs efectiv şi concret, ca o consecinţă, foloase materiale şi tratând ca "nerelevante" argumentele sale.

Aşa fiind, soluţia adoptată apare, pe de o parte, ca nemotivată, iar pe de altă parte, materializează interpretarea eronată a art. 76 din Legea nr. 161/2003.

În ceea ce priveşte folosul material invocat, recurentul a afirmat că nu erau îndeplinite premizele presupusului conflict de interese, pentru că nu a participat la luarea niciunei decizii în ceea ce o priveşte pe soţia sa, neavând nici măcar cum anticipa că demersurile sale ar fi putut fi apte să producă un beneficiu soţiei sale.

Referitor la contractul de închiriere nr. 1849 din 03 iulie 2001, recurentul a precizat că acesta a fost reziliat imediat după încheierea actului adiţional la acest contract, spaţii din cămin fiind închiriate şi altor persoane juridice de drept privat, iar căminul cultural nu este amplasat pe terenul de 811 mp, ci pe terenul de 1.753 mp care nu a format obiect al procedurilor de vânzare prin licitaţie publică.

Recurentul a susţinut că terenul în discuţie nu are nicio tangenţă cu Căminul cultural Oniceni, fiind lipsit de relevanţă faptul că este iniţiator şi semnatar al proiectului de hotărâre privind trecerea respectivului teren în domeniul privat, respectiv iniţiator şi semnatar al proiectului de hotărâre privind vânzarea prin licitaţie publică a terenului de 813 mp. (811 mp în fapt), că a semnat expunerea de motive la fiecare din cele două proiecte, că a susţinut în şedinţa de consiliu rapoartele şi că a desemnat membrii comisiei de licitaţie.

În opinia recurentului, argumentul că ar fi obţinut un folos material în urma emiterii (sau că ar fi putut anticipa realizarea de beneficii pentru soţia sa), încheierii şi semnării actelor care au stat la baza contractului de vânzare-cumpărare, folos care ar consta în "realizarea activităţii comerciale de către PFA B.", este străin de obiectul de reglementare a regimului juridic al conflictelor de interese.

În plus, toate aceste acte emise, încheiate şi semnate fac parte dintr-o documentaţie care stă la baza unui act administrativ normativ, nu individual, şi sunt anterioare licitaţiei, la care, de altfel, nu a participat şi nu a semnat din partea Comunei Forăşti contractul de vânzare-cumpărare cu persoana declarată adjudecatar, iar ulterior încheierii contractului a completat în declaraţiile de avere menţiunile referitoare la dobândirea acestui teren de către soţia sa, bun comun în condiţiile art. 30 din C.fam.

Conchizând, recurentul a arătat că nu era îndeplinită cerinţa unui interes personal şi a unui eventual avantaj patrimonial pretins urmărit, de vreme ce acţiunile sale s-au circumscris exclusiv treburilor publice din comună, gestionate prin emiterea unor acte normative având ca unic scop realizarea interesului public şi nevoile de administrare corespunzătoare a bugetului local.

4. Apărarea intimatului-reclamant

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În esenţă, intimata a susţinut că recurentul, în exercitarea funcţiei de primar al Comunei Forăşti, judeţul Suceava, a emis, încheiat şi semnat acte administrative şi juridice care au stat la baza Contractului de vânzare-cumpărâre autentificat cu nr. 1705 din 01 septembrie 2009, prin care Primăria Comunei Forăşti, în baza H.C.L. nr. 19 din 26 martie 2009, a vândut soţiei acestuia bunul imobil proprietatea privată a comunei, teren, curţi - construcţii în suprafaţă măsurată de 811 mp, situat în intravilanul satului Oniceni, comuna Forăşti, teren aferent Căminului Cultural Oniceni, încălcând astfel prevederile art. 76 din Legea nr. 161/2003.

5. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru şi comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 8 aprilie 2016, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidenţa în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunţând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 16 iunie 2016.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma susţinerilor părţilor, Înalta Curte constată că se impune respingerea recursului, ca rămas fără obiect.

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Recurentul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ cu anularea Raportului de evaluare r.27310/C/II din 01.07.2014, emisă de intimata-pârâtă, prin care s-a reţinut că recurentul a încălcat regimul juridic al conflictelor de interese, conform art. 76 din Legea nr. 161/2003.

Astfel, acesta a emis, a încheiat şi semnat acte administrative şi juridice care au stat la baza Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 1 septembrie 2009, prin care Primăria Comunei Forăşti, în baza H.C.L. nr. 19 din 26 martie 2009, a vândut către soţia sa, B., bunul imobil proprietatea privată a comunei, teren curţi-construcţii în suprafaţă măsurată de 811 mp, situat în intravilanul satului Oniceni, comuna Forăşti, teren aferent Căminului Cultural Oniceni.

Dispoziţiile avute în vedere la reţinerea situaţiei de conflict de interese sunt cele ale art. 70, art. 71 şi art. 76 din Legea nr. 161/2003, conform cărora:

"Art. 70. - Prin conflict de interese se înţelege situaţia în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcţie publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin potrivit Constituţiei şi altor acte normative.

Art. 71. - Principiile care stau la baza prevenirii conflictului de interese în exercitarea demnităţilor publice şi funcţiilor publice sunt: imparţialitatea, integritatea, transparenţa deciziei şi supremaţia interesului public.

Art. 76. - (1) Primarii şi viceprimarii, primarul general şi viceprimarii municipiului Bucureşti sunt obligaţi să nu emită un act administrativ sau să nu încheie un act juridic ori să nu emită o dispoziţie, în exercitarea funcţiei, care produce un folos material pentru sine, pentru soţul său ori rudele sale de gradul I."

Curtea de apel a reţinut că recurentul-reclamant nu a respectat dispoziţiile legale privind regimul juridic al conflictelor de interese.

Soluţia Curţii de apel este corectă, fiind adoptată şi de instanţa de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispoziţiilor legale la situaţia de fapt.

În cauză, soţia recurentului, B., Persoană Fizică Autorizată, a închiriat de la Primăria Comunei Forăşti, prin Contractul de închirire nr. x/2001, prelungit prin Actul adiţional nr. 4339 din 22 decembrie 2009, suprafaţa de de 55,3 mp, situată în incinta Căminului Cultural Oniceni, având destinaţia de spaţiu comercial, folosul material constând astfel în realizarea unei activităţi comerciale.

Contrar susţinerilor recurentului, cum corect a reţinut şi prima instanţă, la dosar nu s-au depus dovezi din care să rezulte rezilierea contractului de închiriere ulterior încheierii actului adiţional la acest contrat.

În speţă, terenul în discuţie, de 811 mp, a trecut din domeniul public în domeniul privat al comunei Forăşti potrivit H.C.L. din 24 februarie 2009 al cărui iniţiator este recurentul, iar la adoptarea H.C.L. nr. 19 din 26 martie 2009 a participat şi recurentul, în calitate de primar, conform procesului-verbal al şedinţei ordinare a consiliului Local al comunei Forăşti din 26 martie 2009.

Totodată, se reţine că recurentul a desemnat şi comisia de licitaţie, potrivit Dispoziţiei nr. 128 din 18 mai 2009.

Prin actul contestat s-a reţinut că recurentul, în calitatea sa de primar, a emis, încheiat şi semnat acte administrative şi juridice care au stat la baza încheierii contractului de vânzare-cumpărare menţionat şi care au adus un folos material soţiei sale şi implicit acestuia.

În acord cu cele reţinute de judecătorul fondului, deşi recurentul nu a participat "in personam" la încheierea efectivă a contractului de vânzare-cumpărare cu privire la terenul licitat de către soţia sa, toate demersurile anterioare întreprinse de acesta, (iniţierea adoptării H.C.L. pentru transferul terenului din proprietatea publică în proprietatea privată a localităţii şi ulterior pentru vânzarea terenului, desemnarea comisiei de licitaţie) au fost derulate sub egida şi responsabilitatea Primăriei Forăşti, al cărui primar este recurentul.

Prin urmare, recurentul avea posibilitatea reală şi obligaţia morală să anticipeze că demersurile şi deciziile sale luate în virtutea demnităţii deţinute ar putea prezenta un beneficiu pentru sine sau pentru o altă persoană, în speţă, pentru soţia sa.

Se constată astfel că în cauză au fost încălcate principiile enumerate de art. 71 din Legea nr. 161/2003, respectiv imparţialitatea, integritatea, transparenţa deciziei şi supremaţia interesului public, existând în ceea ce îl priveşte pe recurent un interes în sensul art. 75 alin. (1) din Legea nr. 393/2004, conform cărora "Aleşii locali au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorităţii publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru: a) soţ, soţie, rude sau afini până la gradul al doilea inclusiv (…)".

Prin urmare, sunt lipsite de relevanţă apărările recurentului referitoare la inexistenţa unui folosul material în sensul art. 76 din Legea nr. 161/2003.

În ceea ce priveşte criticile privind nemotivarea hotărârii atacate, se apreciază că aceasta respectă cerinţele art. 425 alin. (1) din C. proc. civ., judecătorul fondului expunând în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată, iar dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită prima instanţă reflectă, aşadar, interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei nr. 27 din 3 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 octombrie 2016.