Recovery of rural development funds for breach of public procurement rules and conflict of interest

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, anularea Deciziei nr. 265 din 7 ianuarie 2013 privind soluţionarea contestaţiei, a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, încheiat la data de 27.11.2012, înregistrat la autortiatea pârâtă sub nr. x din 27 noiembrie 2012, privind proiectul "Extindere adăpost pentru îngrăşarea suinelor în comuna Gogoşu, jud. Mehedinţi" - beneficiar societatea reclamantă, prin care i se impută suma de 1.590.427,98 RON reprezentând cheltuieli afectate de nereguli, precum şi anularea Notificării privind descoperirea unui debit, înregistrată la autoritatea pârâtă sub nr. x din 29 noiembrie 2012 pentru suma de 1.590.427,98 RON, reprezentând cheltuieli afectate de nereguli.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa (decizia) nr. 287 din 15 iulie 2014, a respins acţiunea formulată de reclamantă.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta a susţinut că hotărârea primei instanţe a fost dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a legii, formulând următoarele critici:

- hotărârea primei instanţe a fost dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 coroborate cu prevederile art. 4 din Anexa 1 la Contractul de finanţare şi art. 4.5 din Anexa nr. IV din acelaşi contract, precum şi art. 2 lit. m) din H.G. nr. 224/2008, atunci când s-a apreciat că procedura de achiziţie derulată de societate privind lucrările menţionate ar fi afectată de nereguli, în sensul existenţei unui conflict de interese între membrii comisiei şi unul dintre ofertanţi.

În opinia recurentei, în mod greşit prima instanţă a interpretat şi aplicat greşit prevederile legale menţionate, în ceea ce priveşte existenţa conflictului de interese între un membru al comisiei de evaluare a ofertelor (domnul B.) şi reprezentantul C. S.R.L., întrucât aceste persoane nu se aflau în relaţie de rudenie, ci de afinitate, situaţie de conflict de interese ce nu era reglemetată de lege sau de contractul de finanţare.

- hotărârea primei instanţe a fost dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 coroborate cu prevederile art. 7 alin. (2) din H.G. nr. 224/2008, atunci când s-a apreciat că procedura de achiziţie derulată de societate privind lucrările menţionate ar fi afectată de nereguli.

Recurenta a susţinut că prima instanţă a interpretat în mod eronat aceste prevederi legale întrucât C. S.R.L. nu a subcontractat lucrările de execuţie a halelor pentru societatea reclamantă.

- hotărârea primei instanţe a fost dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 atunci când prima instanţă a apreciat că procedura de achiziţie derulată de societate ar fi afectată de nereguli, motivat de faptul că ofertele depuse de ofertanţii la procedura de achiziţii a bunurilor prezintă asemănări formale.

În opinia recurentei, simpla asemănare a ofertelor nu are drept consecinţă existenţa unei înţelegeri între ofertanţi şi nici nu atrage nulitatea vreuneia dintre aceste oferte, o asemenea apreciere fiind inadmisibilă.

- hotărârea primei instanţe a fost dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 atunci când a apreciat că semnătura şi ştampila aplicată pe oferta depusă de D. S.R.L. este asemănătoare cu cea aplicată pe formularele de ofertă ale celorlalţi ofertanţi.

Cu privire la acest motiv de recurs, recurenta a arătat că pentru formatul unei ştampile legislaţia nu prevede condiţii speciale, iar comisia de evaluare nu avea posibilitatea de a verifica veridicitatea ştampilei şi/sau a semnăturii reprezentantului ofertantului, societatea nu avea astfel de atribuţii.

- hotărârea primei instanţe a fost dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 atunci când a apreciat că beneficiarul proiectului (societatea reclamantă) a achiziţiont două seturi de echipamente identice cu cele achiziţionate într-un alt proiect pentru o sumă de 190.398 euro faţă de 36.983,50 euro.

Recurenta a apreciat că în mod eronat prima instanţă a interpretat dispoziţiile legale menţionate considerând achiziţia de echipamente diferite ca fiind o abatere în sensul acestor prevederi.

- hotărârea primei instanţe a fost dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 atunci când a apreciat că ofertanţii nu aveau încheiate contracte de achiziţii de bunuri cu furnizorii şi/sau producătorii acestora, nefiind furnizori şi/sau distribuitori autorizaţi, întrucât societatea a solicitat la momentul evaluării ofertelor toate documentele necesare pentru buna şi corecta desfăşurare a acesteia.

În opinia recurentei, este inadmisibil să se constate ulterior încheierii contractului că beneficiarul trebuia să îndeplinească anumite condiţii neprevăzute iniţial, iar neîndeplinirea acestor noi condiţii reprezintă neregulă în sensul dispoziţiilor menţionate.

În concluzie, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi pe fond admiterea cererii de chemare în judecată.

4. Apărarea intimatei-pârâte

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (prin reorganizarea Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, conform O.U.G. nr. 41/2014) a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, răspunzând fiecăreia dintre criticile formulate în recurs.

5. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru şi comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 29 februarie 2016, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidenţa în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunţând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 21 aprilie 2016.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor formulate de intimată şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Argumentele de fapt şi de drept relevante

Recurenta-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, încheiat la data de 27.11.2012, înregistrat la autoritatea pârâtă sub nr. x din 27 noiembrie 2012, Deciziei nr. 265 din 7 ianuarie 2013 privind soluţionarea contestaţiei şi Notificării privind descoperirea unui debit, înregistrată la autoritatea pârâtă sub nr. x din 29 noiembrie 2012, pentru suma de 1.590.427,98 RON, reprezentând cheltuieli afectate de nereguli.

Împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor, reclamanta a formulat contestaţie, înregistrată la Agenţie sub nr. x din 07 ianuarie 2013 care, prin decizia de soluţionare, a fost respinsă de organele de soluţionare însuşindu-şi punctul de vedere al organelor de control din cadrul APDRP şi DLAF.

Curtea de apel a analizat punctual susţinerile reclamantei cu privire la neregulile imputate, ajungând la concluzia că nu s-a răsturnat prezumţia de legalitate de care beneficiază actele administrative atacate.

Soluţia curţii de apel este corectă.

Între A.P.D.R.P., în calitate de autoritate contractantă şi S.C. A. S.R.L., în calitate de beneficiar s-a încheiat contractul de finanţare nr. C 121040842700019 din 12 iunie 2009 având ca obiect acordarea ajutorului financiar nerambursabil în cuantum de 15.015.200 RON, pentru realizarea proiectului intitulat "Extindere adăpost pentru îngrăşarea suinelor în comuna Gogoşu, jud. Mehedinţi" prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2007-2013, valoarea totală a proiectului fiind de 2.412.887 RON.

În baza formularului IRD 0.1 nr. 27.292 din 08 octombrie 2012 suspiciune de neregulă/suspiciune de fraudă, aprobat de Directorul general al Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, o echipă de control din cadrul Agenţiei a procedat la efectuarea unei verificări documentare a neregulilor rezultate din Nota de control DLAF nr. 7/907/2011 din 28.09.2012, înregistrată la APDRP sub nr. 26.746 din 02 octombrie 2012, nereguli ce se referă la organizarea procedurilor de achiziţii de bunuri, respectiv de lucrări. Agenţia a analizat aspectele referitoare la neregulile semnalate şi a întocmit Raportul de control al Direcţiei Control şi Antifraudă nr. 29.555 din 01 noiembrie 2012.

La solicitarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Craiova, prin Adresa nr. x/P/2010, Departamentul pentru Luptă Antifraudă a desfăşurat o acţiune de control privind proiectul "Extindere adăpost pentru îngraşarea suinelor în comuna Gogoşu, jud. Mehedinţi", finanţat prin FEADR în baza contractului C121040842700019 din 12 iunie 2009. Rezultatul verificărilor DLAF a fost consemnat în Nota de control nr. 7/907/2011 din 28.09.2012 înaintată APDRP în vederea luării măsurilor de recuperare a sumelor plătite necuvenit.

Recurenta-reclamantă, în calitate de beneficiar al ajutorului financiar nerambursabil, avea obligaţia să încheie contracte cu terţe societăţi comerciale, adjudecatare ale contractelor de achiziţie publică.

În cauză, au fost efectuate trei expertize în specialialitatea contabilitate, evaluare bunuri mobile şi evaluare bunuri imobile care au format obiectul contractului de finanţare, din care rezultă că investiţia finanţată din fonduri PNDR a fost realizată, construcţiile şi utilajele contractate au fost primite în totalitate, ferma de porci funcţionează conform parametrilor din contractul de finanţare, fiind respectat obiectul de activitate, iar scopul finanţării a fost atins.

Însă, în speţă, chestiunea litigioasă pe care a avut-o de dezlegat prima instanţă a fost aceea de a constata dacă au existat nereguli în procedura de achiziţie de bunuri şi lucrări derulată de societatea recurentă, în implementarea respectivului proiect.

Referitor la criticile recurentei cu privire la interpretarea şi aplicarea greşită a prevederilor legale de către prima instanţă, în ceea ce priveşte existenţa conflictului de interese reţinut, Înalta Curte constată că nu pot fi primite.

Conform art. 2 alin. (2) lit. m) din H.G. nr. 224/2008 privind stabilirea cadrului general de implementare a măsurilor de cofinanţare din FEADR-PNDR 2007-2013, "conflict de interese - reprezintă situaţia în care există legături între structurile acţionariatului beneficiarului şi ofertanţii acestuia, între membrii comisiei de evaluare şi ofertanţi…".

Potrivit art. 14 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 66/2011, pe parcursul aplicării procedurii de achiziţie, beneficiarii persoane de drept privat au obligaţia de a lua toate măsurile necesare pentru a evita situaţiile de natură să determine apariţia unui conflict de interese şi anume a situaţiei în care există legături între structurile acţionariatului beneficiarului şi ofertanţii acestora, între membrii comisiei de evaluare şi ofertanţi (...).

Or, în cauză, din actele dosarului rezultă cu evidenţă faptul că unul dintre membrii comisiei de evaluare (domnul B.) care a analizat, evaluat şi selectat ofertele, este într-o relaţie de afinitate de gradul II (cumnat) cu domnul E., acţionar unic şi administrator al S.C. C. S.R.L. care a câştigat atât licitaţia de bunuri (contractul de furnizare bunuri -echipamente tehnologice), cât şi licitaţia de lucrări (contractul de antrepriză nr. 30 din 09 octombrie 2009).

În plus, acelaşi membru al comisiei de evaluare din cadrul procedurii de achiziţii lucrări, ce s-a desfăşurat în perioada 23.09.2009-09.10.2009, s-a aflat şi într-o situaţie de incompatibilitate, întrucât în perioada 01.09.2007- 14.05.2010 a fost angajat al S.C. C. S.R.L. (sociatatea care a câştigat licitaţiile).

Se observă că textele de lege menţionate nu fac referire la relaţiile de rudenie sau afinitate, ci doar la legăturile existente, fiind examinate situaţiile care pot conduce la existenţa conflictului de interese, în conformitate cu prevederile legale analizate.

Aşadar, existenţa conflictului de interese între unul din membrii comisiei de evaluare pentru achiziţia de lucrări, bunuri şi servicii şi un ofertant, aşa cum a fost reţinut în Nota de control nr. 7/907/2011 din 28.09.2012 a Departamentului pentru Luptă Antifraudă care a constituit temei al verificării de către autoritatea contractantă, nu poate fi negată, cum corect a apreciat şi prima instanţă.

În cauză, reprezentantul legal al societăţii benficiare (domnul F.) a avut cunoştinţă despre conflictul de interese, cu toate acestea nu a avut o conduită care să evite respectivul confict şi nu a informat Autoritatea Contractantă despre existenţa acestuia, situaţie ce a avut ca rezultat o plată necuvenită a bunurilor achiziţionate, cu prejudicierea bugetului Uniunii Europene/bugetului naţional aferent, faptă ce constituie neregulă.

Aşa fiind, în mod corect s-a constatat, în cauză, încălcarea prevederilor art. 4 - "Conflict de interese" din Anexa I - "Prevederi generale", a Anexei IV - "Instrucţiuni de achiziţii pentru beneficiarii privaţi ai FEADR", cu referire la art. 4.5 "Conflictul de interese", părţi integrante din Contractul de finanţare, precum şi a dispoziţiilor H.G. nr. 224 din 05 martie 2008 - art. 2 lit. m).

Referitor la criticile privind interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 coroborate cu prevederile art. 7 alin. (2) din H.G. nr. 224/2008 în legătură cu subcontractarea lucrărilor, Înalta Curte reţine că sunt neîntemeiate.

Potrivit art. 7 alin. (2) din H.G. nr. 224 din 05 martie 2008 în cazul subcontractării operaţiunilor de furnizare de bunuri, lucrări sau servicii, contractorul răspunde în integralitate de respectarea prevederilor contractuale faţă de beneficiarii cofinanţării prin FEADR şi este obligat să furnizeze APDRP toate informaţiile legate de subcontractori, conform cerinţelor APDRP. Subcontractarea totală a achiziţiei nu este permisă pentru operaţiunile derulate pentru cofinanţarea din FEADR.

Din conţinutul contractului de execuţie lucrări nr. 2 din 10 februarie 2010, încheiat între S.C. C. S.R.L. şi S.C. G. S.A. Bucureşti-Sucursala Timişoara şi adresa S.C. A. S.R.L. nr. 57 din 26 iunie 2012, rezultă că S.C. C. S.R.L (câştigătorul licitaţiei de construcţii lucrări) a subcontractat execuţia contractului unei alte firme de construcţii, fără să înştiinţeze beneficiarul lucrării şi autoritatea contractantă.

Această situaţie nu a fost adusă la cunoştinţa autorităţii contractante, care nu a primit informaţii legate de subcontractori şi nici nu a autorizat pe S.C. C. S.R.L. să subcontracteze lucrările de construcţii, iar reclamanta, în calitate de beneficiar al investiţiei, nu a avut cunoştinţă despre subcontractarea lucrărilor de către executantul acestora şi nici nu a convenit, în scris, cu acesta, asupra posibilităţii privind subcontractarea şi cesiunea lucrărilor.

Potrivit autorităţii contractante, recurenta nu a transmis niciun document justificativ din care să rezulte faptul că nu avea cunoştinţă despre subcontractarea lucrărilor.

Înalta Curte constată că nu pot fi avute în vedere nici susţinerile recurentei, potrivit cărora simpla asemănare a ofertelor nu are drept consecinţă existenţa unei înţelegeri între ofertanţi şi nici nu atrage nulitatea vreuneia dintre aceste oferte, iar comisia de evaluare nu avea posibilitatea de a verifica veridicitatea ştampilei şi/sau a semnăturii reprezentantului ofertantului.

Astfel, în ceea ce priveşte procedura de achiziţii bunuri, s-a reţinut că cele trei oferte, respectiv S.C. D. S.R.L., S.C. C. S.R.L. şi S.C. H. S.R.L prezintă similitudini în modul de redactare (acelaşi caracter grafic utilizat, aceeaşi formă de aşezare în pagină a textului), fiind identice în ceea ce priveşte termenul de furnizare a bunurilor (12 luni), caracteristicile tehnice, condiţiile de livrare ale echipamentelor şi instalaţiilor pentru dotarea fermei în cadrul proiectului.

Or, recurenta nu a făcut dovada susţinerilor sale în legătură cu cele trei oferte, în privinţa cărora s-a constatat că este diferit doar preţul de furnizare al bunurilor şi al manoperei pentru montajul acestora.

Totodată, s-a reţinut că oferta depusă de S.C. D. S.R.L., având număr de ieşire 42 din 25 mai 2010, fără a avea menţionat numărul de înregistrare la beneficiarul investiţiei, are aplicată o ştampilă cu sigla societăţii şi o semnătură nedescifrată, ce nu a fost identificată ca aparţinând administratorului acestei societăţi, care este şi asociat unic.

Prin urmare, criticile recurentei referitoare la greşita reţinere a primei instanţe în sensul că ştampila aplicată pe formularul de ofertă este asemănătoare cu cea aplicată pe ofertele celorlalţi ofertanţi nu pot fi primite.

De altfel, potrivit celor reţinute ca urmare a verificărilor echipei de control, şi adresele prin care cei trei operatori economici au transmis ofertele de participare la licitaţia de bunuri prezintă asemănări evidente

În modul de redactare, respectiv acelaşi caracter grafic utilizat, aceeaşi formă de aşezare în pagină a textului, acelaşi termen de furnizare a bunurilor (12 luni), neputând fi identificate originalele ofertelor transmise de către fiecare ofertant în parte.

În ceea ce priveşte criticile recurentei care vizează achiziţionarea a două seturi de echipamente identice cu cele achiziţionate într-un alt proiect, pentru o sumă de 190.398 euro faţă de 36.983,50 euro, Înalta Curte constată că sunt neîntemeiate, în raport cu cele reţinute de echipa de control.

Astfel, s-a constatat că societatea recurentă a achiziţionat două seturi de echipamente şi instalaţii (având aceleaşi componente ca şi în cazul achiziţiei unui singur set de echipamente şi instalaţii pentru dotarea unei singure hale, ce a făcut obiectul proiectului de înfiinţare finanţat prin Programul SAPARD, la un preţ de 36.983,50 euro fără TVA, de la un producător străin, care era furnizor şi distribuitor autorizat al unor astfel de echipamente şi instalaţii tehnologice), la un preţ de 190.398,00 EUR, fără TVA, achiziţie ce a fost făcută de la un furnizor autohton, S.C. C. S.R.L., care nu era distribuitor autorizat şi nici producător al acestor bunuri, conform declaraţiilor domnului E., reprezentantul legal al furnizorului, date în faţa echipei de control DLAF.

De asemenea, contrar susţinerilor recurentei, ofertanţii nu aveau încheiate contracte de achiziţii de bunuri cu furnizorii şi/sau producătorii acestora, niciunul dintre cei trei ofertanţi de bunuri nu a fost distribuitor autorizat şi/sau furnizor de echipamente şi instalaţii pentru dotarea unor hale de îngrăşare a suinelor, conform obiectivului proiectului. Aceste aspecte rezultă din declaraţiile reprezentanţilor legali ai acestora date în faţa echipei de control DLAF, ceea ce conduce la posibilitatea ca ofertanţii să fi prezentat oferte de preţ la care au adăugat comisioane diferenţiate, astfel încât, urmare a preţurilor prezentate, comisia de evaluare să poată stabili oferta câştigătoare.

Conchizând, Înalta Curte a reţinut că potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, "neregula" este definită ca "orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile naţionale şi/sau europene, precum şi cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziţii ce rezultă dintr-o acţiune sau inacţiune a beneficiarului ori a autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul UE/bugetele donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit".

Aşa cum rezultă din interpretarea prevederilor art. 4 din Regulamentul CE nr. 2988/1995, regula este că orice abatere atrage după sine retragerea avantajului obţinut nejustificat, această regulă fiind întărită de prevederile art. 5 din acelaşi regulament, coroborat cu art. 16 din Anexa I Prevederi Generale din contractul de finanţare, care dispune că în cazul abaterilor intenţionate sau săvârşite din neglijenţă sancţiunea este retragerea integrală a ajutorului nerambursabil acordat.

În speţă, aşa cum a reţinut şi prima instanţă, s-a constatat că beneficiarul finanţării nu a respectat dispoziţiile în materia achiziţiilor publice.

Astfel, nu au fost obţinute trei oferte conforme, una dintre acestea nu a fost recunoscută de către un participant, s-a descoperit un conflict de interese între participanţii la licitaţie, cât şi între beneficiar şi aceşti participanţi, precum şi o subcontractare parţială a contractului de lucrări, fără ca autoritatea intimată să fie înştiinţată.

Or, potrivit contractului de finanţare, beneficiarul este răspunzător pentru modul de implementare a proiectului incluzând şi modul de desfăşurare a procedurii de achiziţii, respectiv de a asigura că obţine trei oferte conforme, valabile, reale de la societăţi care sunt independente.

Aşadar, neconcordanţele existente între actele depuse la dosar şi obligaţiile asumate prin contractul de finanţare echivalează cu o abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate, care conduce la declararea proiectului ca neeligibil şi la retragerea ajutorului financiar nerambusabil acordat.

Prin urmare, măsura dispusă prin procesul-verbal de constatare, apare ca fiind proporţională cu gravitatea faptelor, care au condus la vicierea întregii proceduri şi la nerespectarea contractului de finanţare în esenţa şi scopul acestuia.

În concluzie, se constată că toate criticile recurentei sunt nefondate, judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată, cu interpretarea corectă a probelor administrate, iar considerentele hotărârii reflectă aplicarea adecvată a cadrului normativ incident.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.C. A. S.R.L. împotriva Sentinţei (Deciziei) nr. 287 din 15 iulie 2014 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 octombrie 2016.