Lack of interest bars challenge to tax provisions already annulled by prior binding judgment

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 10 aprilie 2014 pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. "A." S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, anularea prevederilor art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 977/2993 privind taxa pentru serviciul public de radiodifuziune, precum şi a prevederilor art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 978/2003 privind taxa pentru serviciul public de televiziune.

Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă 394 din 10 noiembrie 2014 a admis acţiunea formulată de reclamanta S.C. "A." S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României şi a anulat prevederile art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 977/2003 şi prevederile art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 978/2003 şi a exonerat pârâta de plata taxelor radio-tv.

Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 394 din 10 noiembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Craiova a declarat recurs pârâtul Guvernul României, solicitând casarea sentinţei atacate şi, în urma rejudecării, pe fond, respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În susţinerea cererii de recurs, recurentul-pârât Guvernul României invocă motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ., republicat, susţinând că instanţa de fond a încălcat normele de drept material aplicabile speţei.

În esenţă, recurentul-pârât arată că, în mod greşit, prin dispozitivul sentinţei recurate, instanţa a anulat prevederile art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 977/2003 şi art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 978/2003, în realitate acestea fiind deja anulate prin Decizia nr. 2102 din 09.04.2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Faţă de această situaţie, recurentul arată că obiectul prezentului litigiu îl constituie prevederile art. 3 alin. (2) din ambele acte normative, iar cele două hotărâri de guvern au fost adoptate în temeiul art. 40 din Legea nr. 41/1994, dispoziţii a căror constituţionalitate a fost constatată prin mai multe decizii ale Curţii Constituţionale.

Procedura derulată în recurs

Prin încheierea din 14 iunie 2016, pronunţată de Completul de filtru, în camera de consiliu, s-a admis în principiu recursul declarat de pârâtul Guvernul României împotriva sentinţei nr. 394 din 10 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

La termenul de judecată din 19 octombrie 2016, în şedinţă publică, s-a pus în discuţie excepţia lipsei de interes în formularea acţiunii, raportat la Decizia nr. 2102/2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie publicată în Monitorul Oficial nr. 650/2009.

Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Înalta Curte, examinând, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia lipsei de interes în formularea cererii de chemare în judecată din perspectiva celor mai sus-menţionate, constată că aceasta este întemeiată, sens în care o va admite pentru argumentele expuse în cele ce urmează.

Aşa cum reiese şi din practicaua prezentei decizii, instanţa a fost investită cu o acţiune formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, prin care a solicitat anularea prevederilor art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 977/2993 privind taxa pentru serviciul public de radiodifuziune, precum şi a prevederilor art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 978/2003 privind taxa pentru serviciul public de televiziune.

Prin Decizia nr. 2102 din 9 aprilie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost admis recursul declarat de S.C. B. S.R.L. Cluj Napoca împotriva sentinţei civile nr. 712/2008 din 13 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a fost casată sentinţa atacată şi admisă acţiunea formulată de reclamanta S.C. B. S.R.L. Cluj-Napoca, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României şi intervenienta Societatea Română de Radiodifuziune, în sensul că a fost anulat art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 977/2003 şi art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 978/2003.

În vederea punerii în aplicarea a Deciziei nr. 2102 din 9 aprilie 2009 pronunţată de Înalta Curte de casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a adoptat H.G. nr. 1012/2009 prin care au fost exceptate de la plata taxei radio acele microîntreprinderi care nu au activitate suspendată, stabilindu-se totodată şi condiţiile în care acestea beneficiază de exceptarea la plată.

În concluzie, având în vedere că prin decizia Înaltei Curţi nr. 2102/2009 au fost anulate prevederile art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 977/2003 şi art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 978/2003, decizie care, potrivit art. 28 din Legea nr. 554/2004 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 691 din 14 octombrie 2009, devenind astfel obligatorie, excepţia lipsei de interes apare ca întemeiată.

Nu se poate vorbi despre o lipsa de obiect a recursului întrucât demersul iniţiat în faţa Curţii are un obiect, reprezentat de sentinţa pronunţată de către instanţa de fond.

Este de menţionat că printre condiţiile ce se cer întrunite cumulativ pentru a fi parte în proces - alături de calitate procesuală, capacitate procesuală şi afirmarea unui drept pentru a realizarea căruia calea justiţiei este obligatorie - se numără interesul, în sensul de folos practic urmărit de cel care iniţiază acţiunea civilă.

Interesul trebuie să îndeplinească mai multe cerinţe: să fie legitim, juridic; să fie născut şi actual; să fie personal şi direct.

Excepţia lipsei de interes este o excepţie de fond, absolută şi peremptorie, incidenţa sa atrăgând respingerea cererii, fără a se mai proceda la cercetarea acesteia în fond.

Interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual.

Cu toate acestea, chiar dacă interesul nu este născut şi actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv ameninţat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara.

Simpla cerere formulată nu susţine interesul său în cauză, deoarece recunoaşterea prin lege presupune soluţia adoptată în privinţa acestei cereri, referitoare la nelegalitatea dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 977/2003 privind taxa pentru serviciul public de radiodifuziune şi art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 978/2003 privind taxa pentru serviciul public de televiziune, prin raportare la art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Prin urmare, aşa cum a-a arătat anterior finalitatea acţiunii în anulare formulată de reclamantă este îndeplinită prin emiterea H.G. nr. 1012/2009 prin care au fost exceptate de la plata taxei radio acele microîntreprinderi care nu au activitate suspendată, stabilindu-se totodată şi condiţiile în care acestea beneficiază de exceptarea la plată.

Aşadar, instanţa de fond, în mod greşit nu a acordat prioritate îndeplinirii cerinţei interesului în promovarea şi susţinerea acţiunii formulată de reclamantă, nu a pus în discuţia părţilor această excepţie de vreme ce nu mai subzistă interesul acţiunii în anularea acestor prevederi.

De altfel, interesul, înţeles ca o condiţie de exerciţiu a acţiunii, nu are în vedere interesul material sau moral care formează substanţa dreptului subiectiv, ci justificarea de a invoca şi a urmări pe calea demersului judiciar promovat un anumit folos practic.

Având în vedere cele menţionate anterior, deşi natura juridică a intervenţiei accesorii este de apărare, intervenienta Societatea Română de Televiziune nu este un simplu apărător al părţii în favoarea căreia a intervenit, îşi justifică interesul său propriu, legitim şi actual în participarea la judecata procesului, în sensul realizării unui drept subiectiv recunoscut de lege, respectiv a unui interes ocrotit de lege şi potrivit scopului economic şi social pentru care a fost recunoscut.

Astfel, în temeiul art. 67 C. proc. civ., Înalta Cure va admite cererea de intervenţie accesorie formulată de Societatea Română de Radiodifuziune în favoarea Guvernului României.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, având în vedere dispoziţiile art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va admite recursul declarat de pârâtul Guvernul României şi, rejudecând litigiul în fond, va casa sentinţa atacată, va admite excepţia lipsei de interes şi, pe cale de consecinţă, va respinge acţiunea reclamantei ca fiind lipsită de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Guvernul României împotriva sentinţei nr. 394 din 10 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa.

Admite excepţia lipsei de interes.

Respinge acţiunea reclamantei S.C. A. S.R.L., ca lipsită de interes.

Admite cererea de intervenţie accesorie formulată de Societatea Română de Radiodifuziune în interesul pârâtului Guvernului României.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 octombrie 2016.