Valuation of mitigating circumstances under Art. 73 lit. b) C. pen. and sentencing quantum for attempted aggravated homicide arising from victim’s provocation

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 61 din 4 februarie 2003, Tribunalul Brașov, secția penală, a condamnat pe inculpatul M.I.C. la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare și 5 ani interzicerea unor drepturi, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen.

A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a computat perioada arestării preventive.

Totodată, a fost respinsă cererea de despăgubiri civile formulată de partea vătămată M.I.

Conform art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea unui par din lemn.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:

La data de 14 octombrie 2003, între inculpatul M.I.C. și partea vătămată M.I. (unchiul concubinei inculpatului) a avut loc un conflict, în locuința făptuitorului, determinat de reproșurile victimei adresate inculpatului referitoare la faptul că a lăsat-o singură pe nepoata sa iar el s-a distrat.

Inculpatul a scos-o afară din locuință pe partea vătămată, aceasta s-a dezechilibrat și a căzut, după care a plecat acasă și a relatat rudelor sale ce s-a întâmplat. După puțin timp, partea vătămată însoțită de A.I. și A.A., a revenit la casa inculpatului înarmată cu un hârleț, iar A.I. înarmat cu o furcă și s-a declanșat un conflict violent. A.A. a încercat să aplaneze incidentul, context în care inculpatul a reușit să fugă.

La scurt timp, în jurul orei 1,00, inculpatul s-a reîntors la locuința sa, însă pe drum s-a întâlnit cu partea vătămată, a desprins o bucată de lemn dintr-un gard și l-a lovit pe M.I. cu parul în zona capului.

Victima a fost internată cu diagnosticul: traumatism cranio-cerebral acut deschis, hematom extradural frontoparietal drept, fractură frontală dreapta cu înfundare, hemoragie subarahnoidiană, leziuni care i-au pus în pericol viața și au necesitat 30-35 zile de îngrijiri medicale.

Situația de fapt expusă a fost stabilită pe baza proceselor verbale încheiate de organele de urmărire penală, raportului de constatare medico-legală, raportului de expertiză medico-legală psihiatrică, declarațiilor părții vătămate, depozițiilor martorilor A.I., A.I., A.A., A.R., A.C. și M.R., probe coroborate cu declarațiile inculpatului care a recunoscut incidentul în care a fost implicat.

Curtea de Apel Brașov, prin decizia penală nr. 226/ A din 28 iunie 2004, a admis apelul formulat de inculpat, a desființat sentința cu privire la individualizarea pedepsei și prin reținerea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., a redus pedeapsa aplicată de la 7 ani și 6 luni închisoare la 5 ani închisoare, celelalte dispoziții ale sentinței atacate fiind menținute.

Prin aceeași decizie a fost respins apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, apel ce a vizat netemeinicia sentinței.

Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel Brașov au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și inculpatul.

Prin recursul parchetului decizia instanței de control judiciar este criticată pentru netemeinicie, în baza art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., învederându-se că pedeapsa aplicată inculpatului nu corespunde criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., parchetul solicitând înlăturarea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen.

Inculpatul a criticat aceeași decizie tot sub aspectul netemeiniciei, solicitând să se dea o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante reținute în favoarea sa.

Recursurile nu sunt fondate.

Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea generală, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana făptuitorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Din formularea dată de textul de lege mai sus arătat acestor criterii rezultă că ele sunt obligatorii și trebuie avute în vedere în totalitate la stabilirea și aplicarea pedepsei.

Instanța de apel a respectat dispozițiile art. 72 C. pen. și a aplicat o pedeapsă bine dozată.

Circumstanța atenuantă prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., a fost bine reținută, inculpatul aflându-se în momentul comiterii faptei într-o stare de surescitare, de tulburare provocată de comportamentul părții vătămate. Așa cum rezultă din actele aflate la dosar, partea vătămată (condamnată anterior pentru o infracțiune de omor) a fost aceea care a venit în domiciliul inculpatului la o oră târzie din noapte, tot ea a declanșat conflictul, l-a insultat și îmbrâncit pe inculpat, iar după ce a fost îndepărtată din locuință, s-a dus acasă, s-a înarmat cu un hârleț și însoțită de alte două persoane (din care una înarmată cu o furcă) s-a deplasat din nou spre domiciliul inculpatului în ideea de a-i aplica o corecție. Numai în acest context inculpatul a reacționat și a lovit-o pe partea vătămată cu un par în cap, împrejurare în care dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen., sunt incidente.

În ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate, aspect sub care decizia este criticată de inculpat, se constată că sancțiunea de 5 ani închisoare a fost bine stabilită, fiind în limita prevăzută de art. 75 alin. (2) C. pen.

Instanța de apel, ținând seama atât de datele ce caracterizează persoana făptuitorului, cât și de pericolul social concret al infracțiunii, inclusiv de consecințele acesteia în urma cărora partea vătămată prezentând leziuni care au necesitat un număr mare de zile pentru îngrijiri medicale.

În raport de considerentele expuse, hotărârea atacată este temeinică, motiv pentru care recursurile formulate de parchet și inculpat vor fi respinse, ca nefondate în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se va computa timpul arestării preventive, iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod, inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și de inculpatul M.I.C. împotriva deciziei penale nr. 226/ Ap din 28 iunie 2004 a Curții de Apel Brașov.

Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 15 octombrie 2003, la 25 august 2004.

Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 25 august 2004.