Public sector salary calculation for delegated judicial management positions: failure to apply 2014 salary increment ordinance and misapplication of prior-year similar function salary levels

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 24 februarie 2014 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a solicitat anularea Ordinului Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nr. 2462 din data de 17 decembrie 2013 şi a Ordinului Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nr. 226 din data de 24 ianuarie 2014, precum şi obligarea pârâtului la emiterea unui nou ordin prin care să se stabilească în mod legal şi temeinic drepturile salariale cuvenite reclamantului, începând cu data de 1 ianuarie 2014, ca urmare a delegării sale pentru o perioadă de şase luni în funcţia de prim-procuror adjunct al Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov; de asemenea, a mai solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa nr. 3185, pronunţată în data de 21 noiembrie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII- a contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a anulat ordinele atacate şi a obligat pârâtul să emită un ordin de stabilire a drepturilor salariale ale petentului, începând cu 1 ianuarie 2014, ca urmare a delegării în funcţie de conducere, în condiţiile legii.

II. Motivele de casare invocate

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a declarat recurs pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care a solicitat admiterea recursului şi casarea hotărârii atacate, cu consecinţa respingerii cererii de chemare în judecată, invocând motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4 şi pct. 8 C. proc. civ.

Cu referire la primul motiv de nelegalitate, invocat în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., recurentul a susţinut că hotărârea a fost dată cu depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti, instanţa adăugând la lege.

În ceea ce priveşte cel de-al doilea motiv de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a afirmat că prima instanţă a anulat ordinul atacat cu aplicare greşită a normelor de drept material.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs a arătat că Ordinul procurorului general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nr. 2462 din 17 decembrie 2014 reprezintă un act administrativ cu caracter individual, legal şi temeinic, emis în aplicarea Legii nr. 284/2010 - lege-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, astfel cum a fost aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările şi completările ulterioare, a Ordonanţei de urgentă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi a altor măsuri în domeniul cheltuielilor bugetare.

În calitate de ordonator principal de credite, procurorul general este ţinut să aplice reglementările legale în vigoare, referitoare la reîncadrarea şi salarizarea personalului din cadrul parchetelor. Ordinul atacat reprezintă un act administrativ emis în vederea executării în concret a legii. Prin acesta s-a procedat la încadrarea în clasa de salarizare 104 (pe perioada delegării în funcţia de prim-procuror adjunct al Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov), potrivit Capitolului 1 şi Capitolului III - art. 8 alin. (2), art. 9 alin. (1) şi art. 10 alin. (1) din Anexa nr. VI la Legea nr. 284/2010 - Lege - cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, şi ale art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006.

Potrivit art. 6 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, trecerea într-o tranşă de vechime în funcţie sau în muncă se concretizează prin încadrarea în clasele de salarizare corespunzătoare vechimii dobândite, pentru fiecare clasă acordându-se o majorare cu 2,5% a indemnizaţiei de încadrare brute lunare.

Pentru anul 2012 a fost stabilită o modalitate similară de calcul, respectiv, prin art. 6 alin. (1) şi (2) al art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, astfel cum a fost aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011, în care se menţionează că avansarea personalului din sistemul justiţiei încadrat pe funcţii de conducere sau de execuţie se face prin încadrarea în clasele corespunzătoare vechimii în muncă şi/sau în funcţie dobândite, personalul beneficiind de o majorare a indemnizaţiei de încadrare brute lunare avute, corespunzător numărului de clase de salarizare obţinut suplimentar, pentru fiecare clasă acordându-se o majorare cu 2,5% a indemnizaţiei de încadrare brute lunare.

De asemenea, potrivit art. 2 al art. II din ordonanţa mai sus menţionată "în anul 2012, pentru personalul nou-încadrat pe funcţii, pentru personalul numit/încadrat în aceeaşi instituţie/autoritate publică pe funcţii de acelaşi fel, precum şi pentru personalul promovat în funcţie sau în grade/trepte de salarizare, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare din instituţia/autoritatea publică în care acesta este încadrat".

Potrivit art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84 din 12 decembrie 2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, (.), prevederile art. 6 şi art. 2 ale art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, astfel cum a fost aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător şi în anul 2013.

În aplicarea acestor texte legale, avându-se în vedere că începând cu data de 13 decembrie 2012 reclamantul a trecut la o vechime în funcţie de la 3 la 5 ani (10%), iar începând cu data de 1 octombrie 2013 reclamantul a trecut la gradaţia 3 (15%), s-a procedat la emiterea ordinului atacat, prin care a fost stabilită indemnizaţia de încadrare brută lunară de care beneficiază începând cu data de 1 ianuarie 2014, data delegării în funcţia de prim-procuror adjunct al Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov, prin simulare pentru funcţia de prim-procuror adjunct de parchet de pe lângă judecătorie, în condiţii identice (conform art. 2 al art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010), astfel:

Recurentul prezintă, în continuare, o simulare pentru funcţia de prim procuror adjunct de parchet de pe lângă judecătorie, din care rezultă că drepturile salariale corespunzătoare acestei funcţii, în condiţii identice la data de 1 ianuarie 2014, sunt următoarele:

Clasa Vechime în funcţie Gradaţie vechime Indemnizaţie de încadrare lunară Cuantum al sporului pt. risc şi suprasol. neuropsihică şi al sporului de confidenţialitate Cuantum spor pentru condiţii deosebite

104 3 - 5 ani (10%) 3

(15%) 6.611

(14,500) 985 923

Subliniază faptul că indemnizaţia de încadrare brută lunară de 6.142 RON, stabilită începând cu data de 1 decembrie 2012 (conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 19 din 16 mai 2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale), pentru funcţia de prim-procuror adjunct de parchet de pe lângă judecătorie, a fost majorată succesiv cu procentul de 2,5%, respectiv 5%, ca urmare a trecerii reclamantului într-o altă tranşă de vechime în funcţie (de la 3 la 5 ani), respectiv trecerii într-o altă tranşă de vechime în muncă [gradaţia 3 (15%)].

Prin Ordinul nr. 2144 din data de 30 octombrie 2013 al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (necontestat), începând cu data le 1 octombrie 2013, în baza prevederilor legale invocate, reclamantul a fost salarizat pe funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov, astfel:

Clasa Vechime în funcţie Gradaţie vechime Indemnizaţie de încadrare lunară Cuantum al sporului pt. risc şi suprasol. neuropsihică şi al sporului de confidenţialitate Cuantum spor pentru condiţii deosebite

98 3 - 5 ani (10%) 3 (15%) 6.608

(13,500)

6293 x (1 + 2 clase x

2,5%) =

6293 x(l+5%) =

6.608 1012 944

Astfel, indemnizaţia de încadrare brută lunară de 6.293 RON, stabilită la data de 13 decembrie 2012 (data validării rezultatelor examenului de capacitate), respectiv la data de 6 decembrie 2013 (data numirii prin Decret al Preşedintelui României în funcţia de procuror), începând cu data de 1 octombrie 2013 a fost majorată cu procentul de 5%. Menţionează că nici unul dintre aceste ordine de salarizare nu a fost contestat de reclamant.

Făcând suma elementelor salariale aferente celor două funcţii, arată faptul că venitul brut de care beneficiază, în calitate de prim procuror adjunct la parchetul de pe lângă judecătorie, în condiţii identice, începând cu data de 1 ianuarie 2014 (8.519 RON) este mai mic cu suma de 45 RON decât venitul brut de care ar fi beneficiat cu aceeaşi dată, în calitate de procuror cu funcţie de execuţie la parchetul de pe lângă judecătorie (8.564 RON).

În consecinţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 12 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, astfel cum a fost aprobat cu modificări şi completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările şi completările ulterioare, reclamantului i-au fost acordate drepturile salariale mai favorabile corespunzătoare funcţiei de execuţie, clasa de salarizare fiind 104, clasă de salarizare maximă aferentă parchetului de pe lângă judecătorie.

În susţinerea acţiunii, reclamantul a invocat şi prevederile art. 10 alin. (1) Cap. VIII al Anexei VI din Legea nr. 284/2010, precum şi tabelul din Capitolul I al Anexei nr. VI din aceeaşi lege, precizând că este imposibil, în mod obiectiv, ca indemnizaţia de încadrare brută lunară să fie identică pentru un procuror care a trecut din clasa salarizare 98 în clasa de salarizare 104.

Or, în art. 4 alin. (2) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice s-a statuat faptul că "în anul 2011 nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, denumită în continuare lege-cadru".

Prevederile legale sus-amintite au fost menţinute şi pentru anul 2012 prin art. 4 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare domeniul bugetar, astfel cum a fost aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011.

Potrivit art. 2 din Ordonanţa de Urgenţă nr. 84 din 12 decembrie 2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, prevederile alin. (2) ale art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, astfel cum a fost aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător şi în anul 2013.

De fapt, încadrarea în clasele de salarizare începând cu data 1 ianuarie 2011, conform prevederilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, a fost dispusă de legiuitor în vederea stabilirii drepturilor salariale ulterioare, ca urmare a trecerii într-o altă tranşă de vechime în funcţie sau în muncă.

III. Apărările intimatului

Pârâtul A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea, ca nefondat, a recursului declarat în cauză de recurentul - pârât Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi menţinerea sentinţei atacate.

În motivare, a arătat că, atât prin cererea de chemare în judecată formulată cât şi prin răspunsul la întâmpinarea depusă de pârât, a expus pe larg motivele de nelegalitate ale ordinelor atacate şi a procedat la o prezentare şi interpretare a tuturor dispoziţiilor legale relevante în materia salarizării magistraţilor.

Faţă de cele arătate, intimatul a conchis că, în ipoteza menţinerii hotărârii instanţei de fond, recalcularea drepturilor salariale ce i se cuvin urmează a fi realizată pentru perioada 1 ianuarie 2014 - 16 iulie 2014, impunându-se şi anularea, în parte, a Ordinului Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nr. 1301 din data de 16 iunie 2014, respectiv a art. 1, art. 3 şi art. 4 din acelaşi ordin, prin care se stabilesc drepturile salariale cuvenite pentru perioada delegării pe funcţia de prim-procur adjunct de parchet de pe lângă judecătorie.

IV. Derularea procedurii judiciare în faţa instanţei de recurs şi analiza motivelor de casare

1. Procedura de filtrare

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 29 martie 2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi act normativ.

Prin încheierea de şedinţă din data de 21 februarie 2017, completul de filtru a constatat, analizând conţinutul raportului întocmit, că memoriul de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate, şi, pe cale de consecinţă, a admis în principiu recursul, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată a fondului recursului, în şedinţă publică, pentru data de 19 septembrie 2017.

2. Analiza motivelor de casare

Cu referire la primul motiv de casare, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., Înalta Curtea apreciază că nu este incident în cauză. Astfel, instanţa de fond a verificat legalitatea actelor administrative individuale atacate fără a depăşi atribuţiile puterii judecătoreşti şi, fără a adăuga la lege, nu a făcut altceva decât să analizeze şi să interpreteze dispoziţiile legale aplicabile în materia drepturilor salariale cuvenite magistraţilor.

Prima instanţă a reţinut aplicabilitatea dispoziţiilor art. 6 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013, act normativ care reglementează în mod expres situaţia personalului care, în cursul anului 2014, desfăşoară activităţi noi care presupun, potrivit Legii-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, acordarea unor clase de salarizare succesive celei deţinute pentru funcţia respectivă. Potrivit acestor dispoziţii, personalul care se încadrează în ipoteza normei vizate, beneficiază de o majorare a salariului de bază, soldei/salariului de funcţie, respectiv a indemnizaţiei de încadrare corespunzător numărului de clase de salarizare suplimentare, multiplicat cu procentul stabilit la art. 10 alin. (5) din legea sus-menţionată.

Prima instanţă a apreciat, în esenţă, că pârâtul nu a oferit niciun argument prin care să justifice neaplicarea dispoziţiilor art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013, act normativ care, prin însuşi titlul său, stabileşte că reglementează drepturile salariale aferente anului 2014. În acord cu prima instanţă, Înalta Curte reţine că ordinul de numire în funcţia de prim procuror adjunct al reclamantului producându-şi efectele începând din data de 1 ianuarie 2014, acesta nu putea fi emis cu ignorarea acestui act normativ. Astfel, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 fiind un act juridic cu durată de valabilitate determinată, efectele sale se produc strict în perioada în care ea este în vigoare, fără a fi aplicată faptelor care preced intrarea ei în vigoare sau, respectiv, acelora survenite după ieşirea ei din vigoare. Într-o altă ordine de idei, aplicabilitatea actului normativ la stabilirea drepturilor salariale din anul 2014 este incontestabilă, mai ales că, în partea introductivă a Ordinului nr. 2462/17/12/2013, emitentul l-a indicat printre temeiurile legale care au stat la baza adoptării actului. În concluzie, nu are relevanţă faptul că punerea în executare a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 s-a făcut anterior momentului în care actul normativ a intrat în vigoare, cât timp actul de punere în executare îşi produce efectele doar ulterior acestui moment.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 - când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, Înalta Curte apreciază că nici acesta nu este incident în cauză.

Reclamantul a solicitat recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi a sporurilor aferente cu respectarea dispoziţiilor art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului. nr. 103/2013, coroborate cu art. 10 alin. (5) din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Recurentul-pârât a expus modul de calcul al drepturilor salariale atât pentru procuror - funcţie de execuţie, cât şi pentru procuror - funcţie de conducere, conchizând că drepturile salariale corespunzătoare funcţiei de conducere sunt în cuantum mai redus decât cele aferente funcţiei de execuţie.

Prima instanţă, achiesând la susţinerile recurentului, a apreciat că modul în care pârâtul a pus în aplicare actele normative incidente este greşit, în condiţiile în care aceste norme prevăd diferenţieri în favoarea funcţiilor de conducere, prin aplicarea unui coeficient de multiplicare diferit, care trebuie să se reflecte în calculul drepturilor salariale.

Recurentul pârât, pentru a justifica situaţia creată, a invocat aplicabilitatea, în anul 2012, a dispoziţiilor art. 2 al art. II din O.U.G. nr. 80/2010, conform cărora, pentru personalul nou încadrat pe funcţii, pentru personalul numit/încadrat în aceeaşi instituţie/autoritate publică pe funcţii de acelaşi fel, precum şi pentru personalul promovat în funcţie sau în grade/trepte de salarizare, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare din instituţie/autoritatea publică în care acesta este încadrat, dispoziţii aplicabile şi în anul 2013.

Ca o consecinţă a acestui algoritm de calcul, a susţinut recurentul pârât, veniturile aferente clasei de salarizare 104 - clasa maximă de salarizare aferentă parchetului de pe lângă judecătorie, sunt inferioare celei de 98.

Înalta Curte observă că, prin Ordinul nr. 2462 din 17 decembrie 2013, reclamantul a fost trecut în clasa de salarizare 104, coeficient de multiplicare de 14,5, cu toate acestea nu s-a operat creşterea indemnizaţiei de încadrare lunară în conformitate cu dispoziţiile art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014.

Înalta Curte aminteşte că, în aplicarea acestor dispoziţii, personalul care, în cursul anului 2014 desfăşoară activităţi noi, care presupun acordarea unor clase de salarizare succesive celei deţinute în funcţia respectivă, beneficiază de o majorare (.) a indemnizaţiei de încadrare corespunzătoare numărului de clase de salarizare suplimentare multiplicat cu procentul stabilit la art. 10 alin. (5) din Legea cadrul nr. 284/2010, cu modificările ulterioare.

Cu toate că recurentul pârât a susţinut că trecerea reclamantului într-o clasă de salarizare superioară nu a atras nicio creştere a indemnizaţiei de încadrare lunară, nu a explicat în mod clar şi convingător motivele care au determinat această situaţie. A criticat hotărârea primei instanţe pe motiv că dispozitivul acesteia îl obligau la emiterea unui nou ordin de salarizare, în condiţiile legii, fără a indica articolele de lege la care se referă, însă nu a înţeles să formuleze cerere de lămurirea hotărârii, în condiţiile art. 443 C. proc. civ.

Înalta Curte observă, de asemenea, că recurentul nu a indicat temeiurile concrete, care să permită verificarea modului în care au fost puse în aplicare legile de salarizare succesive şi elucidarea motivelor pentru care indemnizaţia de încadrare lunară aferentă clasei de salarizare 98 (conform Ordinului 2144 din 30 octombrie 2013) a fost stabilită la un nivel superior faţă de clasa de salarizare 104 (conform Ordinului 2462 din 17 decembrie 2013). În acest context, trebuie precizat că încadrarea într-o clasă de salarizare superioară (corespunzătoare vechimii/funcţiei dobândite) ar fi trebuit să atragă o majorare a indemnizaţiei de încadrare şi nici într-un caz diminuarea acesteia.

Cu referire la critica anterior descrisă, pe care o consideră nefondată, Înalta Curte mai aminteşte că luarea în considerare şi indicarea punctuală, la stabilirea indemnizaţiei de încadrare, a valorii de referinţă sectorială şi a coeficienţilor de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare, a tuturor actelor normative aplicabile, era, în primul rând, obligaţia legală a recurentului pârât.

În această situaţie, Înalta Curte apreciază că încadrarea reclamantului în clasa de salarizare 104, clasă maximă de salarizare ce se putea acorda procurorilor cu grad de parchet de pe lângă judecătorie, cu coeficientul de multiplicare de 14,500, ar fi trebuit să se reflecte în stabilirea adecvată a drepturilor salariale.

Potrivit art. 2 al art. II din O.U.G nr. 80/2010 şi art. 2 din O.U.G nr. 84/2012, în anii 2012 şi 2013, pentru personalul nou-încadrat pe funcţii, pentru personalul numit/încadrat în aceeaşi instituţie/autoritate publică pe funcţii de acelaşi fel, precum şi pentru personalul promovat în funcţii sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare din instituţia/autoritatea publică în care acesta este încadrat.

În circumstanţele concrete ale cauzei, modul de aplicare a prevederilor art. 2 al art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008, astfel cum a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 283/2011, având în vedere succesiunea ulterioară a actelor normative care reglementează salarizarea personalului din sectorul bugetar, afectează însăşi legalitatea actului contestat. Cu alte cuvinte, nu era admisibil ca pârâtul să pornească, în efectuarea calculelor, de la o indemnizaţie de încadrare brută lunară mai mică (cea în plată pentru funcţiile similare) decât cea de care beneficia reclamantul în momentul numirii sale în funcţia de conducere.

Mai mult, prevederile art. 6 alin. (2) şi (3) din O.U.G. nr. 103/2013 stabilesc că, în cursul anului 2014, îndeplinirea unor funcţii de conducere sau trecerea la o nouă tranşă de vechime determină acordarea unor clase de salarizare succesive prin majorarea indemnizaţiei de încadrare deţinute, fără a face referire la nivelul de salarizare din anii 2012 - 2014, în plată pentru funcţiile similare din instituţia/autoritatea publică în care persoana este încadrată.

Ca o consecinţă, având în vedere circumstanţele cauzei, este nepertinentă simularea efectuată de recurentul-pârât a modalităţii de calcul a drepturilor salariale corespunzătoare funcţiei de prim procuror adjunct de parchet de pe lângă judecătorie, în condiţii de vechime în funcţie şi în muncă identice cu cele în care se află intimatul reclamant.

Concluzionând, în raport de motivele reţinute, Înalta Curtea apreciază că hotărârea instanţei de fond a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor de drept material, fără a depăşi limitele puterii judecătoreşti.

3. Temeiul de drept al soluţiei adoptate în recurs

Având în vedere că nu sunt incidente motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4 şi pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă recursul formulat, în conformitate cu dispoziţiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva sentinţei nr. 3185 din 21 noiembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 septembrie 2017.

Procesat de GGC - LM