Pharmacy license challenge revived after lower court misapplied 30-day deadline to third party

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 21 februarie 2014 sub nr. x/2/2014 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC A. SA a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Sănătăţii şi SC B. Pharm SRL anularea Autorizaţiei de funcţionare din 22 noiembrie 2010, prin care Ministerul Sănătăţii a autorizat funcţionarea farmaciei comunitare cu denumirea "Farmacia E. 9" în structura SC B. Pharm SRL, precum şi suspendarea executării acestui act administrativ de la data soluţionării în fond a primului capăt de cerere până la momentul rămânerii irevocabile a soluţiei.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 8 şi 15 din Legea nr. 554/2004.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa civilă nr. 2134 pronunţată în data de 3 iulie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale active şi lipsei de interes invocate de pârâtele SC E. Concept Pharm SRL şi SC B. Pharm SRL ca neîntemeiate, a admis excepţia prescripţiei dreptului de a formula plângere prealabilă invocată de pârâtele SC E. Concept Pharm SRL şi SC B. Pharm SRL, a respins cererea de anulare formulată de reclamanta SC A. SA, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Sănătăţii, SC B. Pharm SRL şi SC E. Concept Pharm SRL, ca inadmisibilă şi a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta SC A. SA, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a observat că reclamanta a luat cunoştinţă de conţinutul Autorizaţiei de funcţionare din 22 noiembrie 2010 la data de 3 octombrie 2013, acesta fiind momentul de început al curgerii termenului de 30 de zile în care putea fi formulată plângerea prealabilă, precum şi faptul că termenul s-a împlinit la data de 4 noiembrie 2013. A mai reţinut că reclamanta a formulat plângere prealabilă, adresată pârâtului Ministerul Sănătăţii la data de 23 noiembrie 2013.

În raport de aceste date (4 noiembrie 2013 şi 23 noiembrie 2013), precum şi de termenul de 30 de zile instituit de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Curtea a constatat că plângerea prealabilă a fost formulată de reclamantă cu depăşirea termenului legal, fiind întemeiată excepţia prescripţiei dreptului de a formula plângere prealabilă invocată de pârâtele SC E. Concept Pharm SRL şi SC B. Pharm SRL, acţiunea fiind inadmisibilă.

II. Motivele de casare invocate

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a declarat recurs reclamanta SC A. SA, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare, conform dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Susţine că în mod greşit a fost admisă excepţia prescripţiei dreptului de a formula plângere prealabila, instanţa de fond fiind în eroare cu privire la incidenţa termenului de 30 de zile pentru formularea plângerii.

Atât doctrina, cât şi practica judecătoreasca sunt univoce în a aprecia că în situaţia în care plângerea este formulata de un terţ nu se aplica termenul de 30 de zile reglementat de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ci termenul de prescripţie de 6 luni de la momentul la care persoana vătămata a luat cunoştinţa efectiv de actul administrativ atacat şi de conţinutul sau, conform art. 7 alin. (3) din aceeaşi lege.

În ceea ce priveşte alin. (7) din acelaşi articol, acest text de lege a fost declarat neconstituţional, prin Decizia nr. 797/2007 a Curţii Constituţionale arătându-se că, în situaţia actelor administrative unilaterale cu caracter individual, termenul de 6 luni este opozabil doar destinatarilor actului, nu şi terţilor.

Aşadar, termenul de 30 de zile pentru formularea plângerii prealabile, invocat de instanţa de fond, nu se aplica reclamantei, care este terţ fata de actul administrativ a cărei anulare o cere.

În ceea ce priveşte stabilirea momentului de la care începe să curgă acest termen de prescripţie, precizează că în mod corect instanţa de fond a observat ca reclamanta a luat cunoştinţă de conţinutul Autorizaţiei de funcţionare din 22 noiembrie 2010 la data de 3 octombrie 2013 şi ca acesta este momentul de început al curgerii termenului în care putea fi formulată plângerea prealabilă. Pe de altă parte, data de împlinire a acestui termen a fost greşit calculată întrucât instanţa a avut în vedere un termen de 30 de zile în locul unuia de 6 luni.

Aşadar termenul de formulare a plângerii prealabile, început în data de 3 octombrie 2013 nu s-a împlinit în data de 4 noiembrie 2013, ci urma să se împlinească abia în data de 3 aprilie 2014, astfel că plângerea prealabilă înregistrată la Ministerul Sănătăţii în data de 28 noiembrie 2013 a fost formulată înăuntrul termenului de prescripţie de 6 luni de la data luării la cunoştinţă a actului administrativ atacat.

De altfel, inclusiv intimatele-pârâte au recunoscut prin întâmpinarea formulată că se aplică un termen de prescripţie de 6 luni pentru formularea procedurii prealabile, dar au susţinut că acest termen începe să curgă de la data emiterii actului administrativ atacat, întrucât acela este momentul la care a luat la cunoştinţă de el. Un alt argument adus de pârâte cu privire la momentul luării la cunoştinţă este că Ministerul Sănătăţii a publicat pe pagina de internet proprie lista cu farmaciile comunitare autorizate.

Precizează că simpla deschidere a unei farmacii nu sugerează faptul că aceasta a fost înfiinţată în acea locaţie sau în altă locaţie şi ulterior mutată, prin excepţia de la criteriul demografic, reglementată de art. 12 alin. (2) din Legea nr. 266/2008. Dimpotrivă, regula în materie de autorizaţii este că sunt emise cu respectarea criteriului demografic.

Totodată, menţionează că, în ipoteza în care instanţa ar aprecia că luarea la cunoştinţa de actul administrativ operează prin simpla încărcare pe site a numărului autorizaţiei, din actele aflate la dosarul cauzei rezultă că aceasta s-a realizat la data de 1 octombrie 2013.

Singura dată anterioară la care s-ar putea susţine că reclamanta a cunoscut actul administrativ atacat este 12 septembrie 2013, moment la care a formulat cererea de comunicare acte nr. 55112, însă la acel moment nu cunoştea efectiv cuprinsul autorizaţiei, dacă era emisă pe criteriul demografic sau pe excepţie.

Totuşi, chiar dacă termenul de prescripţie a dreptului de a formula plângere prealabilă ar curge de la acea dată, nu se împliniseră 6 luni la data de 28 noiembrie 2013, când a fost înregistrată plângerea prealabilă.

În concluzie, a solicitat să se constate că soluţia respingerii ca inadmisibilă a cererii de chemare în judecată, ca urmare a admiterii excepţiei prescripţiei dreptului de a formula plângere prealabilă, este neîntemeiată.

III. Derularea procedurii judiciare în faţa instanţei de recurs şi analiza motivelor de casare

1. Procedura de filtrare

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 29 martie 2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi act normativ.

Prin încheierea de şedinţă din data de 21 februarie 2017, completul de filtru a constatat, analizând conţinutul raportului întocmit, că memoriul de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a admis în principiu recursul, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată a fondului recursului, în şedinţă publică, pentru data de 19 septembrie 2017.

2. Analiza motivelor de casare

Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în sensul şi pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În speţă, reclamanta SC A. SA a solicitat anularea Autorizaţiei de funcţionare din 22 noiembrie 2010, prin care Ministerul Sănătăţii a autorizat funcţionarea farmaciei comunitare cu denumirea "Farmacia E. 9" în structura SC B. Pharm SRL, de care a luat la cunoştinţă la data de 3 octombrie 2013.

La data de 23 noiembrie 2013 recurenta-reclamantă a formulat plângere prealabilă adresată pârâtului Ministerul Sănătăţii, iar acţiunea în anulare a fost introdusă la data de 21 februarie 2014.

În conformitate cu prevederile art. 7 alin. (1), (3), (7) din Legea nr. 554/2004:

"(1) Înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.[.]

(3) Este îndreptăţită să introducă plângere prealabilă şi persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul în care a luat cunoştinţă, pe orice cale, de existenţa acestuia, în limitele termenului de 6 luni prevăzut la alin. (7). [.]

(7) Plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului. Termenul de 6 luni este termen de prescripţie".

Prin Decizia nr. 797/2007 publicată în M.Of. nr. 77 din 19 octombrie 200, Curtea Constituţională a decis următoarele:

"1. Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de H. în Dosarul nr. y/2006 al Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.

2. Admite excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (7) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe, şi constată că textul de lege este neconstituţional în măsura în care termenul de 6 luni de la data emiterii actului se aplică plângerii prealabile formulate de persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept decât destinatarul actului."

Înalta Curte precizează faţă de decizia anterior menţionată că dispoziţiile art. 7 alin. (7) din Legea nr. 554/2004 sunt neconstituţionale, în măsura în care s-ar considera că termenul de 6 luni de la emiterea actului pentru formularea plângerii prealabile se aplică şi terţului vătămat, care nu este destinatar al actului atacat, astfel că, potrivit art. 7 alin. (3) din lege, terţul vătămat are obligaţia de a formula plângerea prealabilă în termen de 6 luni de la data la care a luat cunoştinţă de act, termen ce a fost respectat în speţă.

Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, Înalta Curte reţine că reclamanta a aflat de existenţa Autorizaţiei din 22 noiembrie 2010 eliberată farmaciei SC E. 9 SRL la data de 3 octombrie 2013 în urma demersurilor făcute la Ministerul Sănătăţii, iar plângerea prealabilă a fost înregistrată pe rolul Ministerului Sănătăţii la data de 23 noiembrie 2013, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, în interiorul termenului prevăzut de art. 7 alin. (7) din Legea nr. 554/2004.

Având în vedere prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004 privind procedura prealabilă, se observă că societatea recurentă este un terţ în raport de Autorizaţia din 22 noiembrie 2010 şi îi sunt deci aplicabile prevederile art. 7 alin. (7) din Legea contenciosului administrativ - respectiv aceasta putea să îndeplinească procedura obligatorie prealabilă în termenul de prescripţie de 6 luni de la data luării la cunoştinţă în acest caz, data comunicării 3 octombrie 2013.

Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă a îndeplinit în termen procedura prealabilă, iar instanţa de fond în mod eronat a apreciat că în cauză este aplicabil termenul de 30 de zile, prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Faţă de cele arătate mai sus, constând că instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a prevederilor art. 7 din Legea nr. 554/2004, fiind incidente prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004, coroborat cu cele ale art. 496 şi art. 497 din C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta SC A. SA împotriva Sentinţei civile nr. 2134 din 3 iulie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 septembrie 2017.

Procesat de GGC - LM