Irrevocability of appellate review of judicial inspector's closing resolution in disciplinary proceedings

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 8 august 2013, reclamanta B. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, anularea Rezoluţiei nr. 2646/IJ/1804/DIJ/2013.

Prin Sentinţa nr. 4021 din 13 decembrie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanta B., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, ca inadmisibilă.

Prin Decizia nr. 622 din 13 februarie 2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul reclamantei B., a casat hotărârea instanţei de fond şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Cauza a fost înregistrată spre rejudecare, după casare, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a la data de 2 aprilie 2015.

1.2. Soluţia primei instanţe în rejudecare după casare cu trimitere

Prin Sentinţa nr. 1302 din 8 mai 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII- a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanta B., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, ca nefondată.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei hotărâri, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., reclamanta B. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând modificarea în tot a sentinţei recurate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată.

Prin Raportul întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi comunicat părţilor la data de 24 iulie 2017 raportorul a apreciat că în cauză sunt incidente dispoziţiilor art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 potrivit cărora "Hotărârea secţiei de contencios administrativ şi fiscal, a Curţii de Apel Bucureşti este irevocabilă".

Părţile nu au depus punct de vedere la raport.

II. Hotărârea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului

Analizând calea de atac exercitată, în raport de actele şi lucrările dosarului, precum şi de dispoziţiile procedurale incidente speţei, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil pentru argumentele expuse în continuare.

În speţă obiectul analizei instanţei de fond l-a constituit Rezoluţia de clasare nr. 2646/IJ/1804/DIJ/2013.

Cu privire la această categorie de rezoluţii, art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 prevede următoarele: (1) În cazul în care sesizarea s-a făcut potrivit art. 45 alin. (2), inspectorul judiciar poate dispune, prin rezoluţie scrisă şi motivată: (…)

b) clasarea sesizării, în cazul în care aceasta nu este semnată, nu conţine datele de identificare ale autorului sau indicii cu privire la identificarea situaţiei de fapt care a determinat sesizarea, precum şi în cazul prevăzut la art. 45 alin. (4) lit. b); rezoluţia de clasare este definitivă;"

Cu privire la acest articol Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 397/2014 a constatat că sintagma "rezoluţia de clasare este definitivă" din cuprinsul art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 este neconstituţională în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b) din aceeaşi lege.

În aceste condiţii şi întrucât legiuitorul nu a intervenit pentru modificarea textului de lege în sensul reglementării unei proceduri de contestare a deciziei de clasare, în practica judiciară s-a apreciat că sunt aplicabile prin asemănare prevederile referitoare la procedura de contestare a rezoluţiei de respingere a sesizării. În acest sens a fost şi soluţia de unificare a practicii judiciare adoptată de secţia de contencios administrativ şi fiscal, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din data de 13 februarie 2017.

În consecinţă procedura de contestare a rezoluţiilor de clasare se supune normelor referitoare la rezoluţia de respingere a sesizării.

Cu privire la această din urmă categorie de rezoluţii art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată prevede că "rezoluţia de respingere a sesizării prevăzută la alin. (1) lit. c) şi alin. (4) poate fi contestată de persoana care a formulat sesizarea la secţia de contencios administrativ şi fiscal, a Curţii de Apel Bucureşti, în termen de 15 zile de la comunicare, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile", iar conform alin. (6) "soluţiile pe care le poate pronunţa secţia de contencios administrativ şi fiscal, a Curţii de Apel Bucureşti sunt: a) respingerea contestaţiei; b) admiterea contestaţiei şi desfiinţarea inspectorului judiciar sau, după caz, a inspectorului şef şi trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare".Totodată, alin. (7) al aceluiaşi articol prevede că "hotărârea secţiei de contencios administrativ şi fiscal, a Curţii de Apel Bucureşti, în cazul rezoluţiilor de respingere este irevocabilă."

Împotriva hotărârilor judecătoreşti se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga.

Conform dispoziţiilor art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege".

Aceste dispoziţii delimitează, expres şi exclusiv, categoria hotărârilor judecătoreşti ce pot face obiectul căii de atac a recursului.

Art. 634 alin. (1) punctul 6 din C. proc. civ., republicat:

"Sunt hotărâri definitive: (…) orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs."

Prin urmare, reclamanta B. a declarat recurs împotriva unei hotărâri definitive, pentru care legea nu mai prevede nicio cale de atac.

Având în vedere aspectele prezentate, se constată că recursul nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate, în lipsa cerinţelor de formă prevăzute de dispoziţiile art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, atrăgând aplicarea prevederilor art. 493 alin. (5) din acelaşi cod, în temeiul cărora recursul va fi respins ca inadmisibil, decizia urmând a fi comunicată părţilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta B., împotriva Sentinţei civile nr. 1302 din 8 mai 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 septembrie 2017.

Procesat de GGC - LM