Inadmissibility of cassation appeal for litigation costs based on mandatory judgment completion procedure

Asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Recursul declarat de reclamanta Fundaţia Convergenţe Europene

Analizând, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., republicat, recursul declarat de reclamanta A., Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru considerentele arătate în continuare.

Critica adusă sentinţei atacate prin cererea de recurs formulată de reclamantă constă în aceea că, instanţa de fond a omis să se pronunţe asupra cererii accesorii privind obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată, deşi acestea au fost solicitate cu ocazia dezbaterilor asupra cauzei şi au fost dovedite cu factură fiscală privind plata onorariului de avocat pentru reprezentarea juridică în faţa curţii de apel în prezentul dosar.

Potrivit dispoziţiilor art. 444 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri".

Prin urmare, legiuitorul a înţeles să instituie o procedură specială şi obligatorie de urmat pentru părţile unui litigiu, în situaţia în care instanţa de judecată a omis să se pronunţe asupra unei cereri formulate legal şi procedural în faţa acesteia.

Situaţia din speţă, invocată de reclamantă prin cererea de recurs, se încadrează în ipoteza textului procedural prevăzut de art. 444 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, astfel încât singura cale pe care reclamanta o avea la îndemână pentru a obţine cheltuielile de judecată solicitate în faţa instanţei de fond, era aceea a completării sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Recurenta-reclamantă A. a înţeles să solicite complinirea omisiunii primei instanţe de a se pronunţa asupra cererii de acordare a cheltuielilor de judecată, prin intermediul căii de atac a recursului, procedură inadmisibilă în raport de dispoziţiile art. 444 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, având în vedere şi că motivele de casare limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) punctele 1 - 8 din acelaşi cod nu reglementează şi nu pot fi incidente situaţiei de fapt şi de drept reclamate de fundaţia recurentă.

În sensul acestei interpretări este şi doctrina de specialitate care a stabilit că "Dacă însă partea care a câştigat procesul a solicitat şi a dovedit în faţa primei instanţe cheltuielile de judecată efectuate, iar acestea nu i-au fost acordate pentru că instanţa a omis să se pronunţe asupra acestei cereri accesorii, va trebui să formuleze o cerere de completare a hotărârii, întrucât nici în această situaţie nu vor putea fi cerute pe calea apelului sau recursului, procedura completării hotărârii fiind obligatorie" (C. Negrilă în Noul C. proc. civ. - comentat pe articole, vol. I, Art. 1 - 526, coordonator prof. dr. G. Boroi, Editura Hamangiu 213, p. 843).

Pentru argumentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., republicat, va respinge recursul declarat de reclamanta A., ca inadmisibil.

2. Recursurile declarate de pârâtul B. Regiunea Bucureşti-Ilfov şi chematul în garanţie Ministerul Dezvoltării Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice

Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor declarate de pârâtul B. Regiunea Bucureşti-Ilfov şi chematul în garanţie Ministerul Dezvoltării Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, ce formează obiectul prezentei cauze, în urma verificării îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate prevăzute de dispoziţiile art. 486 şi ale art. 487 din C. proc. civ., s-a constatat că cererile de recurs întrunesc cerinţele de admisibilitate.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 12 iulie 2017, completul de filtru a analizat raportul, a constatat că acesta este întocmit în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat şi a dispus comunicarea actului către părţi.

Părţile din dosar nu au depus punct de vedere asupra raportului.

Având în vedere faptul că cererile de recurs formulate de pârâtul B. Regiunea Bucureşti-Ilfov şi chematul în garanţie Ministerul Dezvoltării Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, îndeplinesc condiţiile de admisibilitate, completul de filtru apreciază că, faţă de obiectul pricinii, neexistând o jurisprudenţă constantă la nivelul secţiei de contencios administrativ şi fiscal, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, recursurile nu pot fi soluţionate potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) sau (6) din C. proc. civ.

Pentru aceste motive, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A., împotriva Sentinţei civile nr. 626 din 6 martie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Fără cale de atac.

Admite în principiu recursurile declarate de pârâtul B. Regiunea Bucureşti-Ilfov şi chematul în garanţie Ministerul Dezvoltării Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice şi stabileşte termen de judecată pentru soluţionarea acestora la data de 30 octombrie 2017, cu citarea părţilor.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 septembrie 2017.

Procesat de GGC - LM