Jurisdiction for reviewing final administrative-jurisdictional acts of a central authority under Law 554/2004

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne şi Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă se solicită să se dispună anularea Deciziei de imputare nr. 78553 din 7 martie 2016 emisă de MAI - Departamentul pentru situaţii de Urgenţă - ISU "B." al Judeţului Cluj; în principal: anularea în tot a acestei decizii, ca nelegală şi netemeinică cu consecinţa exonerării reclamantului de la obligaţia de plată a sumei de 54.237,62 RON; în subsidiar: anularea în parte a acestei decizii, în sensul reevaluării vinovăţiei reclamantului la cauzarea prejudiciului, cu consecinţa diminuării, în mod proporţional, a sumei datorată pentru repararea acestui prejudiciu; anularea Hotărârii nr. 120.736 din 9 mai 2016 emisă de MAI - Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă, ISU "B." al Judeţului Cluj, Comisia de soluţionare a Contestaţiilor, în soluţionarea contestaţiei formulate de subsemnatul împotriva Deciziei de imputare nr. 78.553 din 7 martie 2016; anularea Hotărârii nr. 85 din 8 august 2016 emisă de MAI - Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor în Dosar nr. x/2016, în soluţionarea plângerii formulate de subsemnatul împotriva Hotărârii nr. 120736 din 9 mai 2016 emisă de Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor; suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 78553 din 7 martie 2016, până la soluţionarea definitivă a prezentei cauze, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004; obligarea pârâtului la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul demers judiciar, în cuantumul şi potrivit dovezilor.

În drept, şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 43 din O.G. nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor coroborate cu cele ale art. 8 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Prin Sentinţa civilă nr. 5 din 12 ianuarie 2017, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Cluj, declinând competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.

A reţinut Curtea de Apel Cluj că actele contestate au fost emise ca urmare a constatării unui prejudiciu imputat reclamantului, în legătură cu exercitarea de către acesta funcţiei în care era angajat la secţia de Pompieri Colina din cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă a Judeţului Cluj.

A mai reţinut că prevederile art. 6 din Legea nr. 80/1995 pot fi interpretate în sensul că şi militarii sunt asimilaţi funcţionarilor publici, astfel încât sunt incidente dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, astfel cum au fost modificate prin art. IV, secţiunea a 2-a din Legea nr. 2/2013, potrivit cărora cererile ce au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public, sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal, a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale sub număr de Dosar x/2017

Prin Sentinţa civilă nr. 2843 din 19 mai 2017, Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Cluj şi a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal.

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a trimis cauza la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea efectuării regulatorului de competenţă.

A suspendat din oficiu orice procedură.

A reţinut Tribunalul Cluj că, astfel cum reiese din actele dosarului, împotriva Deciziei de imputare nr. 78553 din 7 martie 2016 s-au exercitat toate căile de atac administrativ - jurisdicţionale prevăzute de art. 30 şi următoarele din O.G. nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, procedura fiind finalizată prin emiterea Hotărârii nr. 85 din 8 august 2016 a Comisiei de Jurisdicţie a Imputaţiilor din cadrul MAI.

A mai reţinut Tribunalul Cluj că Hotărârea nr. 85 din 8 august 2016 emisă de Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor din cadrul MAI este ultimul act jurisdicţional cu caracter definitiv emis în sistemul administrativ, astfel încât, rangul central al acestei din urmă autorităţi emitente determină şi competenţa instanţei, potrivit art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, competenţa revenind Curţii de Apel Cluj în primă instanţă.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

Obiectul demersului judiciar al reclamantului, îl constituie acţiunea în anularea Deciziei de imputare nr. 78553 din 7 martie 2016 emisă de MAI - Departamentul pentru situaţii de Urgenţă - ISU "B." al Judeţului Cluj, anularea Hotărârii nr. 120736 din 9 mai 2016 emisă de Comisia de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Departamentului pentru situaţii de Urgenţă - ISU "B." al Judeţului Cluj, precum şi anularea Hotărârii nr. 85 din 8 august 2016 emisă de Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor din cadrul M.A.I. în soluţionarea plângerii formulate de reclamant împotriva Hotărârii nr. 120736 din 9 mai 2016 emisă de Comisia de soluţionare a contestaţiilor.

Actele administrative sus-menţionate, contestate în cauză, sunt emise în temeiul Ordonanţei Guvernului nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor.

Anterior învestirii instanţei, împotriva deciziei de imputare au fost exercitate de către reclamant căile de atac administrativ-jurisdicţionale reglementate de art. 30 şi următoarele din O.G. nr. 121/1998, procedura administrativ-jurisdicţională fiind finalizată prin Hotărârea nr. 85/2016, emisă de Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, act administrativ-jurisdicţional cu caracter definitiv, potrivit art. 31 alin. (4) din aceeaşi ordonanţă.

Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 defineşte actul administrativ-jurisdicţional ca fiind actul emis de o autoritate administrativă învestită, prin lege organică, cu atribuţii de jurisdicţie administrativă specială (art. 2 alin. (1) lit. d).

Pe de altă parte, în considerarea caracterului facultativ al jurisdicţiilor administrative speciale, stabilit prin Constituţia României, Legea nr. 554/2004 prevede, la art. 6, reguli procedurale conform cărora actele administrative susceptibile de a face obiectul unei jurisdicţii speciale administrative pot fi atacate la instanţa de contencios administrativ, cu respectarea dispoziţiilor art. 7 alin. (1), referitoare la procedura prealabilă administrativă, dacă partea înţelege să nu exercite procedura administrativ-jurisdicţională; dacă, însă, persoana care se consideră vătămată a optat pentru procedura administrativ-jurisdicţională, în lipsa unor prevederi exprese derogatorii, actul administrativ-jurisdicţional prin care este finalizată procedura va constitui obiectul acţiunii în contencios administrativ, în temeiul art. 1 alin. (1) şi art. 8 alin. (1) din lege.

În acest sens sunt dispoziţiile art. 43 din O.G. nr. 121/1998, potrivit cărora în situaţia în care, după epuizarea căilor de atac administrative, persoanele obligate la repararea prejudiciului în condiţiile acestei ordonanţe consideră că au fost lezate într-un drept legitim se pot adresa instanţei judecătoreşti competente, potrivit legii.

Dispoziţiile legii speciale nu prevăd, aşadar, în mod explicit care este instanţa competentă să soluţioneze contestaţia formulată de persoanele interesate, norma legală în discuţie fiind una de trimitere la dreptul comun în materie, care este Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Interpretând în corelaţie prevederile acestei din urmă legi cu cele ale O.G. nr. 121/1998, Înalta Curte constată că decizia de imputare are natura juridică a unui act administrativ tipic, susceptibil să facă obiectul unei jurisdicţii administrative speciale şi că reclamantul a urmat ambele căi de atac administrativ-jurisdicţionale, prevăzute în art. 30 - 31 din O.G. nr. 121/1998, ultimul act, cu caracter definitiv în sistemul administrativ, fiind hotărârea Comisiei de jurisdicţie a imputaţiilor din cadrul ministerului de resort.

Aşadar, deşi angajarea propriu-zisă a răspunderii materiale a reclamantului se face prin decizia de imputare, în considerarea efectelor specifice procedurii administrativ-jurisdicţionale, competenţa instanţei este determinată de rangul central al autorităţii emitente a hotărârii cu caracter definitiv în sistemul căilor de atac administrative, potrivit art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.

Temeiul legal al soluţiei adoptate

În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pârâţii Ministerul Afacerilor Interne şi Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 septembrie 2017.

Procesat de GGC - LM