Public sector salary reconstruction: jurisdictional classification of wage claims as service relationship disputes under administrative contentious jurisdiction

Asupra conflictului negativ de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Obiectul acţiunii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 28 iulie 2016 sub nr. 28657/3/2016, reclamantul A. din Administraţia Centrală - Esculap, în numele membrilor de sindicat din anexa aferentă cererii de chemare în judecată, a solicitat obligarea pârâtei Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi Pentru Siguranţa Alimentelor ca, subsecvent reconstrucţiei salariale realizate conform art. 1 alin. (82) din O.U.G. nr. 83/2014, la stabilirea grilei de salarizare aplicabile din 1 decembrie 2015, să adauge şi sumele compensatorii incluse în salariul de baza şi acordate ca atare până la 30 noiembrie 2015, corespunzătoare specificului funcţiilor, respectiv sporului pentru condiţii periculoase şi sporului de stres, obligarea pârâtei ca pentru perioada cuprinsă între 1 decembrie 2015 şi data punerii în aplicare a grilei de salarizare complet întocmită, să plătească membrilor de sindicat reprezentaţi în cauză, diferenţa dintre totalul drepturilor cuvenite şi cele efectiv achitate, obligarea pârâtei ANSVSA la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, a invocat art. 31, art. 109, art. 117 din Legea nr. 188/1999, art. 1 pct. 2 din Legea nr. 293/2015, art. 1 alin. (82) din O.U.G. nr. 83/2014, art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 57/2015, art. 269 din Legea nr. 53/2003, Legea nr. 62/2011.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

Prin Sentinţa 7331 din 16 decembrie 2016 Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, şi-a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, apreciind că solicitarea vizează completarea unui act administrativ, respectiv completarea Ordinului nr. 1.015 din 23 decembrie 2015 emis de Preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, ceea ce atrage incidenţa art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Prin Sentinţa civilă nr. 1559 din data de 2 mai 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru soluţionarea conflictului.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a apreciat că prezentul litigiu este legat de raportul de serviciu al funcţionarilor publici reclamanţi, neavând relevanţă dacă se solicită şi completarea unui act administrativ.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), 134 şi 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii:

Obiectul demersului judiciar al reclamanţilor este structurat pe două capete de cerere, iar în opinia reclamantului, acestea se află în raport de interdependenţă şi reflectă etapele ce trebuie parcurse pentru obţinerea drepturilor salariale asimilate reglementate de art. 1 alin. (82) din O.U.G. nr. 83/2014.

Din modul în care reclamanţii au înţeles să îşi motiveze în fapt şi în drept pretenţiile deduse judecăţii, rezultă că folosul practic, direct şi imediat pe care îl urmăresc şi, implicit, obiectul principal al acţiunii îl reprezintă obţinerea unor drepturi salariale calculate pe baza unei grile de salarizare stabilite prin asimilare, în care să fie incluse şi anumite sume compensatorii cu caracter tranzitoriu. Solicitarea de obligare la completarea Anexei la Ordinul nr. 1.015/2015 emis de A.N.S.V.S.A. reprezintă doar mijlocul de realizare a unei astfel de măsuri.

În acest context, Înalta Curte reţine că pentru determinarea instanţei competente material să soluţioneze prezentul litigiu, prezintă relevanţă natura dreptului pretins de către reclamanţi, dar şi aceea a raporturilor juridice dintre autoritatea pârâtă chemată în judecată şi iniţiatorii acţiunii judecătoreşti.

În cauză nu se atacă un act administrativ tipic sau asimilat, iar reclamanţii urmăresc, de fapt, obţinerea unor drepturi salariale, capătul principal de cerere fiind, în realitate, al doilea petit, privind obligarea pârâtelor la plata drepturilor salariale, astfel că este lipsită de relevanţă împrejurarea că a fost solicitată şi anularea unui act ce se referă tocmai la stabilirea unor drepturi de natură salarială ale reclamanţilor.

În conformitate cu dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.:

"Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal, a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe".

Astfel, având în vedere că acţiunea vizează raportul de serviciu al unor funcţionari publici, revine tribunalului competenţa materială de soluţionare a cauzei, conform art. IV din Legea nr. 2/2013, atâta timp cât prin Hotărârea nr. 1.415/2009 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor şi a unităţilor din subordinea acesteia, este statuat la art. 5 alin. (5) şi (6) că:

"(5) Personalul din cadrul Autorităţii, institutelor de referinţă şi al direcţiilor sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene şi a municipiului Bucureşti este format din funcţionari publici şi din personal contractual. (6) Salarizarea personalului din structura Autorităţii se face potrivit prevederilor legale aplicabile funcţionarilor publici şi personalului contractual din cadrul administraţiei publice centrale" şi prin Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici nu se prevede o altă instanţă competentă în soluţionarea acestei categorii de litigii.

În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Potrivit art. 399 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite înseşi, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, iar dispoziţiile alin. (2) al aceluiaşi articol precizează că nerespectarea dispoziţiilor privitoare la executarea silită înseşi sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancţiunea anulării actului nelegal.

În materia contestaţiei la executare, se reţine că, potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare, aceasta din urmă fiind definită prin dispoziţiile art. 373 alin. (2) din acelaşi cod, ca fiind judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea.

Din dispoziţiile art. 452 şi urm. C. proc. civ., rezultă că, pentru ipoteza executării silite prin poprire, instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află sediul sau domiciliul terţului poprit, căruia i se comunică adresa de înfiinţare a popririi conţinând interdicţia de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile incorporale ce i se datorează ori pe care i le va datora, declarându-se poprite în măsura necesară pentru realizarea obligaţiei ce se execută silit.

Potrivit art. 453 din acelaşi cod, poprirea se înfiinţează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terţului poprit.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii: B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., UUU., VVV., WWW., XXX., YYY., ZZZ., AAAA., BBBB., CCCC., DDDD., EEEE., FFFF., GGGG., HHHH., IIII., JJJJ., KKKK., LLLL., MMMM., NNNN., OOOO., PPPP., QQQQ., RRRR., SSSS., TTTT., UUUU., VVVV., WWWW., XXXX., YYYY., ZZZZ, AAAAA., BBBBB., CCCCC., DDDDD., EEEEE., FFFFF., GGGGG., HHHHH., IIIII., JJJJJ., KKKKK., LLLLL., MMMMM., NNNNN., OOOOO., PPPPP., QQQQQ., RRRRR., SSSSS., TTTTT., UUUUU., VVVVV., WWWWW., XXXXX., YYYYY., ZZZZZ., AAAAAA., BBBBBB., CCCCCC., DDDDDD., EEEEEE., FFFFFF., GGGGGG., HHHHHH., IIIIII., JJJJJJ., KKKKKK., LLLLLL., MMMMMM., NNNNNN., OOOOOO., PPPPPP., QQQQQQ., RRRRRR., SSSSSS., TTTTTT., UUUUUU., VVVVVV., WWWWWW., XXXXXX., XXXXXX., YYYYYY., ZZZZZZ., AAAAAAA., BBBBBBB., CCCCCCC., DDDDDDD., EEEEEEE., FFFFFFF., GGGGGGG., HHHHHHH., IIIIIII., JJJJJJJ., KKKKKKK., LLLLLLL., MMMMMMM., NNNNNNN., OOOOOOO., PPPPPPP., QQQQQQQ., RRRRRRR., SSSSSSS., TTTTTTT., UUUUUUU., VVVVVVV., WWWWWWW., XXXXXXX., YYYYYYY., ZZZZZZZ., AAAAAAAA., BBBBBBBB., CCCCCCCC., DDDDDDDD., EEEEEEEE., FFFFFFFF., GGGGGGGG., HHHHHHHH., IIIIIIII., JJJJJJJJ., KKKKKKKK., LLLLLLLL., MMMMMMMM., NNNNNNNN., OOOOOOOO., PPPPPPPP., QQQQQQQQ., RRRRRRRR., SSSSSSSS., toţi prin Sindicatul Veterinarilor din Administraţia Centrală-ESCULAP şi pârâta Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 septembrie 2017.

Procesat de GGC - LM