Jurisdictional conflict: Competent court for union action on public servants' service relations based on union's domicile
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania’s High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction in favor of the Dolj Court of Appeal, assigning it exclusive territorial competence to hear the merits of the case. The dispute involved a labor/employment conflict where a trade union, acting on behalf of five public servants, challenged salary decisions issued by a regional consumer protection authority, seeking annulment of specific decrees and payment of back pay with interest. The core legal issue was whether the competent court was the one located at the public servants' domicile or at the trade union's headquarters; applying the administrative litigation rules on territorial jurisdiction and the Supreme Court’s binding interpretation that trade unions possess active procedural capacity to sue in the name of their members, the Court determined that the trade union had validly opted for the court of its own seat, thereby defeating the rival tribunal's claim of competence.
Legislator headnote
AI generatedart. 30 din C. proc. civ, art. 28 din Legea nr. 62/2011, art. 109 din Legea nr. 188/1999, art. 134 C. proc. civ, art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 135 alin. (1) din C. proc. civ; Jurisdictional conflict: Competent court for union action on public servants' service relations based on union's domicile: şi-a întemeiat cererea pe prevederile art. 30 din C. proc. civ., art. 30 alin. (4) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice şi art. 28 din Legea Dialogului Social nr. 62/2011, republicată.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii
Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Dolj, sub număr Dosar x/2016 reclamantul Sindicatul Administraţiei Publice "FORŢA LEGII", în numele membrilor de sindicat A., B., C., D. şi E., a chemat în judecată pe pârâtul Comisariatul Regional pentru Protecţia Consumatorilor - Regiunea Centru Braşov solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va lua sa dispună anularea Deciziilor nr. 179, 184, 187, 191 şi 228 din 10 octombrie 2016 emise de pârâtă şi obligarea pârâtei să emită noi decizii prin care să stabilească salariul de bază brut lunar al fiecărui reclamant la valoarea de 3.654 RON, precum şi să plătească fiecărui reclamant o despăgubire egală cu diferenţa dintre salariul stabilit potrivit primului capăt de cerere şi cele acordate efectiv începând cu data de 1 august 2016 până la pronunţarea unei hotărâri definitive în această cauză, sume actualizate la data plăţii, plus dobânda legală.
În drept şi-a întemeiat cererea pe prevederile art. 30 din C. proc. civ., art. 30 alin. (4) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice şi art. 28 din Legea Dialogului Social nr. 62/2011, republicată.
La termenul de judecată din data de 24 februarie 2017, Sindicatul Administraţiei Publice "Forţa Legii" a depus o nouă precizare, arătând că înţelege să formuleze cererea de chemare în judecată în calitate de reclamant.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
Prin Sentinţa nr. 1432 din 24 martie 2017 a Tribunalului Dolj, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive, invocată din oficiu de către instanţă şi, în consecinţă, s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureş, secţia contencios administrativ şi fiscal.
A reţinut Tribunalul Dolj că din coroborarea dispoziţiilor art. 28 din Legea nr. 62/2011 a sindicatelor cu cele ale art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, rezultă că, în cazul litigiilor privind raportul de serviciu al funcţionarului public - litigii ce urmează a fi soluţionate de secţiile de contencios administrativ şi fiscal, ale Tribunalelor în virtutea prevederilor art. 109 din Legea nr. 188/1999, urmează a fi completate cu prevederile legislaţiei muncii, în măsura în care acestea nu contravin legislaţiei specifice funcţiei publice.
S-a mai reţinut că Decizia nr. 1/2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unui recurs în interesul legii privind interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, republicat, nu este incidentă în cauză, deoarece reclamantul Sindicatul Administraţiei Publice "Forţa Legii" nu a acţionat în nume propriu, ci a acţionat în calitate de reprezentant legal al funcţionarilor publici indicaţi în cererea de chemare în judecată, astfel încât aceştia au calitatea de reclamanţi, iar instanţa competentă teritorial este cea de la domiciliul funcţionarilor publici care reclamă drepturi salariale.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Mureş la data de 15 mai 2017, sub acelaşi număr de dosar.
Prin Sentinţa nr. 586 din 30 iunie 2017, Tribunalul Mureş, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Mureş, secţia de contencios administrativ şi fiscal, excepţie invocată din oficiu.
A declinat competenţa soluţionării acţiunii formulate de reclamantul Sindicatul Administraţiei Publice "Forţa Legii", în numele membrilor de sindicat A., B., C., D. şi E., în contradictoriu cu pârâtul Comisariatul Regional pentru Protecţia Consumatorilor - Regiunea Centru Braşov.
A constatat ivit conflictul negativ de competenţă.
În temeiul prevederilor art. 134 C. proc. civ. a suspendat soluţionarea cauzei până la soluţionarea conflictului de competenţă.
A dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în vederea emiterii regulatorului de competenţă.
Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul Mureş a reţinut că cererea de chemare în judecată a fost formulată de reclamantul Sindicatul Administraţiei Publice "Forţa Legii", în numele şi pentru unii membri de sindicat, şi nu suntem în prezenţa unei acţiuni introduse de o persoană fizică, membru al unui sindicat .
S-a mai reţinut că această organizaţie sindicală, din care numiţii A., B., C., D. şi E. fac parte, are legitimare procesuală activă şi poate formula în numele membrilor de sindicat cereri şi acţiuni în faţa instanţelor de judecată.
De asemenea, Tribunalul Mureş a apreciat că în cauză este incidentă Decizia nr. 1/2013 pronunţată de ÎCCJ în recurs în interesul legii, potrivit căreia instanţa competentă este cea de la sediul organizaţiei sindicale, scopul manifest fiind acela de a se realiza o mai eficientă protecţie a drepturilor şi intereselor membrilor organizaţiei sindicale, indiferent de calitatea acestora de personal contractual sau funcţionari publici.
Având astfel calitate procesuală activă, Sindicatul Administraţiei Publice "Forţa Legii", în temeiul prevederilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, în mod legal a investit Tribunalul Dolj cu soluţionarea acţiunii de faţă.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.
Prin acţiune, reclamantul Sindicatul Administraţiei Publice "Forţa Legii", în numele membrilor de sindicat - funcţionari publici din cadrul Comisariatului Regional pentru Protecţia Consumatorilor - Regiunea Centru Braşov - a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal, de la sediul său, respectiv Tribunalul Dolj, cu o acţiune având ca obiect acordarea drepturilor băneşti menţionate la pct. I.1 al prezentei hotărâri.
În privinţa competenţei materiale de soluţionare a cauzei, întrucât reclamanţii sunt funcţionari publici, sunt aplicabile dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, conform cărora "Art. 109. - Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal, a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe".
Fiind vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, conform cărora "Reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanţa de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepţia necompetenţei teritoriale".
În cauză, este de observat faptul că acţiunea în contencios administrativ a fost formulată de Sindicatul Administraţiei Publice "Forţa Legii", în numele membrilor de sindicat A., B., C., D. şi E., cererea fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011, conform cărora:
"Art. 28. - (1) Organizaţiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislaţia muncii, statutele funcţionarilor publici, contractele colective de muncă şi contractele individuale de muncă, precum şi din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, în faţa instanţelor judecătoreşti, organelor de jurisdicţie, a altor instituţii sau autorităţi ale statului, prin apărători proprii sau aleşi.
(2) În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1), organizaţiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acţiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. Acţiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizaţia sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunţă la judecată în mod expres".
În condiţiile în care prevederile art. 28 din Legea nr. 62/2011 îşi aveau corespondentul în dispoziţiile art. 28 din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (reglementarea anterioară care a fost abrogată de Legea nr. 62/2011), este obligatorie, conform art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., dezlegarea dată prin Decizia nr. 1/2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin care s-au decis următoarele:
"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011) stabileşte că organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat."
Chiar dacă decizia a fost pronunţată cu privire la litigiile de muncă, ea este pe deplin aplicabilă, în ceea ce priveşte calitatea procesuală a sindicatelor, şi în cazul raporturilor de serviciu, legitimarea procesuală a acestor entităţi având acelaşi izvor.
Astfel fiind, întrucât Sindicatul Administraţiei Publice "Forţa Legii" are calitate procesuală activă, iar prezentul litigiu vizează raporturile de serviciu ale reclamanţilor, se constată că, în aplicarea art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, sindicatul reclamant a optat pentru instanţa de la sediul său din Municipiul Craiova, Str. C-tin F., nr. 32, aflat în circumscripţia Tribunalului Dolj.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii Sindicatul Administraţiei Publice "Forţa Legii" în nume propriu şi pentru reclamanţii: A., B., C., D., E. şi pârâtul Comisariatul Regional pentru Protecţia Consumatorilor-Regiunea Centru Braşov, în favoarea Tribunalului Dolj, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 septembrie 2017.
Procesat de GGC - LM