Competitive exam challenge assigned to Vâlcea Tribunal under administrative-law venue rule.

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului Vâlcea, secţia a II-a civilă, la data de 17 noiembrie 2016, reclamantul A. a învestit instanţa de contencios administrativ, solicitând anularea concursului de ocupare a postului vacant de ofiţer specialist I, organizat de Academia de Poliţie "Alexandru Ioan Cuza" Bucureşti, în data de 25 octombrie 2016.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Vâlcea, secţia a II-a civilă

Prin sentinţa nr. 418/2017 din 21 martie 2017 a Tribunalului Vâlcea, secţia a II-a civilă, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia a II- a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că litigiul este în competenţa de soluţionare a instanţei de contencios administrativ, având în vedere faptul că priveşte acte emise de autorităţi publice, motiv pentru care a reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, pentru stabilirea competenţei materiale de soluţionare a litigiului.

Instanţa a constatat că Academia de Poliţie este o autoritate publică centrală, întrucât este o autoritate publică unică la nivel central pentru formarea iniţială şi continuă a personalului din subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor, motiv pentru care, văzând alegerea instanţei de la domiciliul reclamantului, a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti.

2.2. Hotărârea Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa nr. 103/F-Cont din 18 mai 2017 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia necompetenţei materiale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, secţia a II-a civilă.

Instanţa a constatat ivit un conflict negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că litigiului dedus judecăţii îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, care instituie regula potrivit căreia cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe.

A reţinut instanţa că, stricto sensu, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public pot privi acte situate în timp după actul de numire în funcţie, câtă vreme raportul de serviciu se naşte prin actul de numire în funcţia publică. Apreciază instanţa că o atare accepţiune a termenului lasă în afara sferei de aplicare acele cauze care au ca obiect procedura de recrutare a funcţionarilor publici, deşi această procedură este o primă etapă în cariera funcţionarului public şi nu există nicio raţiune pentru a avea un regim de competenţă diferit de celelalte etape şi aspecte din cariera funcţionarului public: numirea, promovarea, încetarea, răspunderea etc.

Reţine instanţa că în materie de competenţă operează principiul aplicării unitare a normelor de competenţă, dat fiind că raţiunile avute în vedere de legiuitor, în cazul cauzelor care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarilor publici, subzistă, pentru identitate de raţiune, atunci când în litigiu sunt demersurile anterioare instituite în vederea naşterii acestui raport.

A apreciat instanţa că procedura de recrutare a funcţionarilor publici se circumscrie raportului de serviciu, motiv pentru care a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în regulator de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, secţia a II-a civilă, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauza de faţă, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe, îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reţine că reclamantul a învestit instanţa de contencios administrativ a tribunalului cu o acţiune ce are ca obiect anularea unui concurs organizat de pârâta Academia de Poliţie în vederea încadrării directe ca ofiţer specialist I, funcţionar public civil, cu statut special, potrivit art. 1 din Legea nr. 360/2002.

Ca atare, în privinţa competenţei materiale de soluţionare a cauzei, sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, având în vedere natura juridică a actului atacat şi raportul juridic existent între reclamant şi pârâţi, care nu poate fi încadrat în materia raportului de serviciu, dat fiind că reclamantul nu are calitatea de funcţionar public.

Înalta Curte reţine că pârâta Academia de Poliţie este încadrată în noţiunea de autoritate publică, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) teza a doua din Legea nr. 554/2004, care include în această definiţie persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obţinut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.

Înalta Curte apreciază că pârâta Academia de Politie "Alexandru Ioan Cuza" nu poate fi considerată o autoritate centrală, întrucât conform art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 294/2007 "Academia de Politie "Alexandru Ioan Cuza", înfiinţată în baza H.G. nr. 137/1991 privind înfiintarea Academiei de Politie a Ministerului de Interne, cu modificarile şi completarile ulterioare, denumita în continuare Academia, cu sediul în municipiul Bucuresti, Aleea Privighetorilor nr. 1 A, sectorul 1, este instituţie publică de învăţământ superior acreditată, din reţeaua de învăţământ de stat, cu personalitate juridică, parte integrantă a sistemului naţional al studiilor universitare". Ca urmare, această instituţie de învăţământ nu poate fi încadrată decât în ipoteza unei autorităţi publice de nivel local.

De altfel, secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a adoptat în şedinţa Plenului judecătorilor, din data de 20 februarie 2012, o soluţie de principiu, în sensul că:

" Aparţine tribunalului, ca instanţă de fond, competenţa de soluţionare a litigiilor a litigiilor privind actele administrative emise de universităţi, întrucât acestete instituţii instituţii de învăţământ superior sunt asimilate autorităţilor publice locale".

Legea contenciosului administrativ a stabilit, prin dispoziţiile art. 10, competenţa materială de soluţionare a cauzelor în raport de două criterii şi anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul şi al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora.

Având în vedere obiectul cauzei de faţă, care priveşte un act administrativ emis de o autoritate publică locală, competenţa de soluţionare a cauzei este stabilită exclusiv în raport de criteriul locului ocupat de autoritatea publică emitentă a actului atacat.

Pentru aceste motive, văzând alegerea de instanţă (de la domiciliul reclamantului), în conformitate cu dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, secţia a II-a civilă, completul specializat în cauze de contencios administrativ şi fiscal.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Vâlcea, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Academia de Poliţie Alexandru Ioan Cuza şi Ministerul Afacerilor Interne în favoarea Tribunalului Vâlcea, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 iulie 2017.