Company's suspension bid moot after final merits ruling upholding €1.36M audit debt; appeal dismissed.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, sub nr. 628/59/2013, la data de 14 iunie 2013, reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecată pârâtul Ministerul Fondurilor Europene solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună suspendarea executării şi anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare nr. x din 7 februarie 2013, încheiat de Ministerul Finanţelor Publice - Oficiul de Plăţi şi Contractare PHARE, şi Decizia nr. 161/2013 cu numărul de înregistrare DGMIFN 113 emisă la data de 11 aprilie 2013 pentru soluţionarea contestaţiei formulate de A. S.A. împotriva procesului-verbal emisă de către Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Mecanisme şi Instrumente Financiare Nerambursabile, şi exonerarea de la plata sumei de 5.987.633,55 RON, respectiv 1.357.555,33 euro.

Prin Sentinţa nr. 413 din 8 octombrie 2013, Curtea de Apel Timişoara a admis acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.A. Reşiţa, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, a anulat procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilirea a creanţei bugetare nr. x/7 februarie 2013 şi Decizia nr. 161/2013 emise de pârât, exonerând pe reclamantă de la plata sumei de 1.357.555,33 euro, respectiv 5.987.633,55 RON.

A dispus suspendarea executării celor două acte administrative emise de pârât, până la soluţionarea irevocabilă a Dosarului nr. x/2013 al Curţii de Apel Timişoara.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Fondurilor Europene.

Prin Decizia nr. 4280 din 12 noiembrie 2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de Ministerul Fondurilor Europene, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare.

Cauza s-a înregistrat, spre rejudecare pe rolul Curţii de Apel Timişoara sub nr. 628/59/2013*, la data de 11 februarie 2015.

2. Hotărârea primei instanţe

În rejudecarea cauzei după casare, prin încheierea din 23 aprilie 2015, Curtea de Apel Timişoara a respins cererea de suspendare a executării procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare nr. x din 7 februarie 2013 emis de Ministerul Finanţelor Publice-Oficiul de Plăţi şi Contractare PHARE şi a Deciziei nr. 161 din 11 aprilie 2013 emise de Ministerul Fondurilor Europene-Direcţia Generală Mecanisme şi Instrumente Financiare Nerambursabile.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Timişoara a avut în vedere următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 15, coroborat cu art. 14 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente, fie prin acţiunea principală, fie printr-o acţiune separată, să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente.

Aşadar, pentru suspendarea executării actului administrativ, trebuie îndeplinite trei condiţii: 1) reclamantul să fi introdus acţiunea având ca obiect anularea în tot sau în parte a actului administrativ a cărui suspendare o solicită; 2) să existe un caz bine justificat şi 3) măsura suspendării să fie necesară pentru prevenirea unei pagube iminente.

Prima condiţie este îndeplinită deoarece reclamanta a sesizat prin aceeaşi cerere Curtea de Apel Timişoara şi cu acţiunea având ca obiect anularea actelor administrative a căror suspendare o solicită.

În ce priveşte însă cazul bine justificat, instanţa de fond a apreciat că nu sunt incidente dispoziţiile art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora prin "cazuri bine justificate" se înţeleg împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

Fără a prejudeca fondul pricinii, judecătorul fondului a reţinut că prin procesul-verbal nr. x din 7 februarie 2013, emis de MF - Oficiul de Plăţi şi Contractare PHARE, s-a stabilit o creanţă bugetară în cuantum de 1.357.555,33 euro, reţinându-se în sarcina reclamantei mai multe nereguli constând în suplimentarea valorii contractului fără a se face dovada existenţei fondurilor proprii (pct. 6.2.1 din p.v), achiziţionarea unor utilaje cu nerespectarea documentaţiei (pct. 6.2.2 din p.v), suportarea unor costuri cu garanţia de bună execuţie, considerate neeligibile din punctul de vedere al Memorandumului de Finanţare (pct. 6.2.3 şi pct. 6.2.5 din p.v), suportarea unor sume neeligibile cu titlu de facilităţi pentru inginer (pct. 6.2.4 şi pct. 6.2.6 din p.v), suportarea unor sume neeligibile cu titlu de compensare monetară determinată de prelungire duratei de execuţie a contractului (pct. 6.2.7 din p.v), efectuarea unor cheltuieli cu lucrări suplimentare, fără prezentarea unor justificări vizând necesitatea acestora (pct. 6.2.8 şi pct. 6.2.9 din p.v), precum şi utilarea laboratorului de analize, deşi această utilare nu a fost prevăzută în documentaţia de licitaţie (pct. 6.2.10 din p.v). aceleaşi nereguli au fost avute în vedere şi la soluţionarea contestaţiei prin Decizia nr. 161 din 11 aprilie 2013, emisă de MFE - Direcţia Generală Mecanisme şi Instrumente Financiare Nerambursabile.

Reclamanta nu a arătat însă în cuprinsul cererii de suspendare care este îndoiala serioasă asupra legalităţii actului de constatare, invocând doar pretinsul caracter incert al creanţei, prin prisma împrejurării că ulterior autoritatea de control ar fi emis o notă de modificare nr. 7, în care sunt analizate aceleaşi contracte şi sunt reţinute sume diferite (pag. 2 din acţiunea principală), respectiv un proiect de proces-verbal de constatare a neregulilor, emis la data de 2 august 2013, prin care s-au inclus aceleaşi sume ca cele menţionate în procesul-verbal nr. x din 7 februarie 2013 .

Fără a prejudeca fondul cauzei, curtea de apel a reţinut că legalitatea unui act se analizează prin raportare la circumstanţele de fapt şi de drept existente la momentul emiterii lui, iar nu prin prisma unor acte şi fapte ulterioare, pe care emitentul actului nici nu le putea prevedea. Mai mult decât atât, din chiar susţinerile reclamantei, învederate în notele de şedinţă depuse la termenul din 8 octombrie 2013, rezultă că aceste inadvertenţe ale autorităţii, menţionate probabil din eroare într-un proiect de act, au fost corectate prin eliminarea sumei de 1.357.555,33 euro, această sumă nemaifăcând parte din procesul-verbal de nereguli final, emis la data de 7 august 2013. Prin urmare, nu poate fi reţinut caracterul incert al creanţei, aceasta fiind în mod concret cuantificată în actul de impunere.

Cum reclamanta nu a invocat în susţinerea cererii de suspendare alte apărări, instanţa fondului a constatat că în speţă nu se regăseşte cazul bine justificat, apărările invocate în cadrul cererii principale urmând a fi analizate cu prilejul judecării fondului.

Cât priveşte cea de a treia condiţie, respectiv "paguba iminentă", prima instanţă a apreciat că blocarea fondurilor, în condiţiile în care reclamanta intenţionează contractarea unor împrumuturi bancare, ar putea provoca acesteia un prejudiciu prin dificultăţile pe care le-ar întâmpina în relaţiile contractuale cu băncile. De asemenea, blocarea conturilor este o măsură care poate conduce la blocarea activităţii reclamantei. Cu toate acestea, existenţa unei pagube iminente, în situaţia în care nu este îndeplinită condiţia cazului bine justificat, nu poate conduce la suspendarea executării actelor atacate, deoarece este necesar ca cele trei condiţii prevăzute de dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 să fie îndeplinite în mod cumulativ.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei încheieri, reclamanta S.C. A. S.A. a declarat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea încheierii şi, în rejudecare, admiterea cererii de suspendare a celor două acte administrative contestate.

În motivarea căii de atac, recurenta a arătat, în esenţă, că instanţa de fond a apreciat în mod eronat că nu există o îndoială serioasă asupra legalităţii actelor contestate, deoarece tocmai emiterea unor noi acte administrative pentru aceleaşi sume confirmă că pârâtul nu avea o imagine clară asupra sumelor ce trebuiau imputate. La emiterea actelor contestate, pârâtul trebuia să prevadă exact care sunt activităţile neeligibile şi care sunt sumele ce puteau fi imputate.

4. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru şi comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 9 februarie 2017, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea de şedinţă din data de 27 aprilie 2017, Completul de filtru, apreciind incidenţa în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., a admis în principiu recursul şi a fixat termen pentru judecata cauzei pe fond.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Înalta Curte apreciază că soluţia de respingere a cererii de suspendare a executării procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare nr. x din 7 februarie 2013, încheiat de Ministerul Finanţelor Publice - Oficiul de Plăţi şi Contractare PHARE este legală, instanţa de fond reţinând în mod corect că în cauză nu este îndeplinită cerinţa existenţei unui caz bine justificat.

Nu pot fi primite criticile recurentei reclamante prin care se susţine că instanţa de fond a apreciat în mod eronat în sensul inexistenţei unei îndoieli serioase asupra legalităţii actelor contestate, atâta timp cât prin Sentinţa nr. 28 din 11 februarie 2016, Curtea de Apel Timişoara a respins ca neîntemeiată acţiunea în anularea procesului-verbal sus menţionat şi a Deciziei nr. 161 din 11 aprilie 2013 pentru soluţionarea contestaţiei administrative formulate de A. S.A. Din considerentele acestei sentinţe rezultă că a fost examinată pe fond legalitatea actelor atacate, curtea de apel reţinând că acestea au fost emise cu respectarea dispoziţiilor legale.

În aceste condiţii, Înalta Curte apreciază că, atâta timp cât o instanţă de judecată a analizat pe fond motivele invocate de recurenta-reclamantă în cadrul acţiunii în anulare şi a conchis în sensul netemeiniciei acestora, nu se mai poate susţine că ar exista o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actelor administrative atacate.

Totodată, Înalta Curte constată că la data pronunţării asupra prezentei pricini, prin Decizia nr. 2456 din 29 iunie 2017 a fost soluţionat şi recursul declarat de reclamantă împotriva Sentinţei nr. 28 din 11 februarie 2016 a Curţii de Apel Timişoara, cererea de suspendare rămânând astfel fără obiect.

Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 noul C. proc. civ., reţinând că nu există motive de reformare a sentinţei va respinge recursul formulat în cauză, ca nefondat.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de S.C. A. S.A. împotriva încheierii din 23 aprilie 2015 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 iunie 2017.

Procesat de GGC MM