Recourse against integrity assessment alleging incompatibility of parliamentary mandate with company administrator role dismissed; assessment annulment upheld

Având nevoie de timp pentru a delibera,

În temeiul dispoziţiilor art. 396 din C. proc. civ.,

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată iniţial la data de 18 septembrie 2013, sub nr. x/2/2013, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., în calitate de reclamant, a formulat contestaţie împotriva pârâtei Agenţia Naţională de Integritate, prin care a solicitat anularea Raportului de evaluare al pârâtei Agenţia Naţională de Integritate nr. 35899/G/I1 din 09 august 2013 întocmit de inspectorul de integritate B., în lucrarea nr. 28758/A/II din 01.07.2013 şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată aferente.

Prin încheierea nr. 3331 din 18 septembrie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosar nr. x/2014, s-a admis cererea formulată de către reclamantul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosar nr. x/2013 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, fiind strămutată judecarea cauzei la Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

În consecinţă, prin încheierea din data de 17.10.2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi înaintarea dosarului Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în vederea soluţionării acestuia, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei din urmă instanţe sub nr. x/42/2014.

La data de 11 octombrie 2013, pârâta Agenţia Naţională de Integritate Bucureşti a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestaţiei formulată de reclamantul A., invocând excepţia tardivităţii contestării Raportului de evaluare nr. x din 09.08.2013, iar faţă de natura raportului de evaluare nr. 35899/G/II din 09.08.2013, a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, cu privire la capătul din Raportul de evaluare privind nemenţionarea în declaraţia de interese de către reclamant a calităţii de administrator în cadrul S.C. C. S.R.L. şi S.C. D. S.R.L. fapt ce nu corespundea adevărului şi care a produs pentru persoana acestuia posibilitatea de a-şi exercita mandatul, concomitent cu o altă funcţie incompatibilă cu aceea de senator, încălcând astfel prevederile art. 292 C. pen.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 256 din 27 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-au respins excepţiile tardivităţii şi inadmisibilităţii acţiunii invocate de pârâta Agenţia Naţională de Integritate prin întâmpinare; s-a admis acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate şi s-a dispus anularea raportului de evaluare nr. 35899/G/II din 09.08.2013 emis de Agenţia Naţională de Integritate Bucureşti.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 256 din 27 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs pârâta Agenţia Naţională de Integritate, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în tot a sentinţei recurate şi în rejudecare, respingerea contestaţiei, cu consecinţa menţinerii ca temeinic şi legal a Raportului de evaluare nr. x/09.08.2013 al Agenţiei Naţionale de Integritate.

În motivarea recursului se arată că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material şi că, prin raportul de evaluare contestat, s-a reţinut că reclamantul, în perioada 19.12.2008 - data validării mandatului de senator şi 14.03.2011 - data radierii societăţii, a deţinut concomitent atât calitatea de senator în Parlamentul României, cât şi funcţia de administrator la S.C. C. S.R.L., ceea ce contravine prevederilor art. 82 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003 şi prevederilor art. 16 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 96/2006 privind statutul deputaţilor şi al senatorilor.

De asemenea, reclamantul, în perioada 19.12.2008 - data validării mandatului de senator şi 12.07.2013 - data rezoluţiei Directorului O.R.C. de pe lângă Tribunalul Cluj, a deţinut concomitent atât calitatea de senator în Parlamentul României, cât şi funcţia de administrator la S.C. D. S.R.L., ceea ce contravine aceloraşi prevederi anterior enunţate.

Recurenta-pârâtă consideră că la pronunţarea soluţiei, prima instanţă nu a ţinut cont de dispoziţiile art. 82 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003, raţionamentul acesteia fiind bazat pe o interpretare eronată a prevederilor legale incidente şi nici de dispoziţiile Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, şi anume art. 232 alin. (1), art. 233 alin. (1), (2) şi (6), art. 237 alin. (7), (8) şi (9), din a căror interpretare reiese că menţiunile înscrise în Registrul Comerţului sunt publice, orice fapta neînregistrată în acesta nefiind opozabilă terţilor, comercianţii având obligaţia de a solicita înscrierea la registrul comerţului a oricăror modificări, într-un termen de 15 zile.

Recurenta-pârâtă apreciază că, prin interpretarea dată, prima instanţă a susţinut că datele menţionate în Registrul Comerţului pot fi interpretate pe baza unor deducţii sau a coroborării cu alte date, fiind posibilă stabilirea unei alte realităţi decât cea menţionată în Registrul Comerţului, ceea ce, în opinia sa, nesocoteşte însăşi raţiunea de a fi a acestui registru, conceput tocmai pentru informarea terţilor.

Consideră că incompatibilităţile urmăresc asigurarea obiectivităţii în exercitarea unei funcţii publice şi evitarea oricărei suspiciuni referitoare la integritatea etico-profesională, astfel că menţiunile din Registrul Comerţului sunt esenţiale pentru informarea cetăţenilor cu privire la calităţile deţinute în cadrul societăţilor comerciale de persoanele ce ocupă funcţii publice ori funcţii de demnitate publică, motiv pentru care interpretarea dată de către prima instanţă nesocoteşte însuşi scopul instituirii regimului incompatibilităţilor, respectiv a prevederilor art. 82 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003, care prevăd că simpla deţinere a calităţii de administrator la o societate comercială concomitent cu cea de senator în Parlamentul României este de natură să genereze o situaţie de incompatibilitate. Mai arată că legiuitorul nu a prevăzut şi alte condiţii sau elemente distinctive în cuprinsul art. 82 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003.

4. Apărările formulate de intimatul-reclamant A.

Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, având în vedere că singurul înscris pe care se bazează raportul contestat al recurentei-pârâte, şi anume adresa de furnizare informaţii a Oficiului Naţional al Registrului Comerţului nr. 259770 din 12 iulie 2013, comportă serioase discuţii asupra veridicităţii şi valabilităţii sale şi este infirmată de actele constitutive autentificate ale S.C. C. S.R.L. Satu Mare şi S.C. D. S.R.L. Cluj-Napoca, hotărârile judecătoreşti definitive şi irevocabile privind dizolvarea de drept a societăţilor menţionate, raportul de evaluare al recurentei-pârâte nr. 27968/G/II din 25.06.2013, adresele Consiliului Naţional de Integritate nr. CE20 din 24 februarie 2014 şi nr. 19 din 27 martie 2014 şi ordonanţa emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în data de 30.06.2014, în dosarul nr. x/2013, înscrisuri cu forţă probantă superioară, în opinia intimatului.

Astfel, arată că adresa de furnizare informaţii nr. 259770 din 12 iulie 2013 nu a fost transmisă recurentei-pârâte în formă originală, ci pe fax, şi nu poartă semnătura şi ştampila autentică şi nici menţiunea "conform cu originalul"; nu conţine menţiuni esenţiale privind dizolvarea de drept şi numirea lichidatorului în cazul S.C. D. S.R.L.; adresa de furnizare informaţii a Oficiului Naţional al Registrului Comerţului nr. 112592 din 19 decembrie 2013, transmisă la solicitarea Curţii de Apel Bucureşti pentru termenul din 08.01.2014, nu este semnată, conţine doar 15 pagini şi nu are înscrise menţiunile exprese privind dizolvarea de drept a S.C. C. S.R.L. şi S.C. D. S.R.L., fiind neconformă cu adresa originală iniţială a Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, nr. 112592 din 05 mai 2011, pe care s-a bazat raportul de evaluare nr. 27968/G/II din 25.06.2013, care este semnată, conţine 84 de pagini şi are înscrise menţiunile privind dizolvarea de drept şi numirea lichidatorilor judiciari la societăţile comerciale nominalizate.

De asemenea, mai arată că motivul de recurs invocat de recurenta-pârâtă este infirmat, pe considerente de simetrie şi de egalitate juridică, şi de soluţia de clasare emisă de Comisia de Evaluare din cadrul Consiliului Naţional de Integritate în lucrarea nr. CE 1 din 20 ianuarie 2014, având ca obiect sesizarea intimatului-reclamant referitoare la respectarea regimului juridic al incompatibilităţilor de către preşedintele Agenţiei Naţionale de Integritate, E., prin care a semnalat că acesta se afla într-o situaţie factuală şi juridică identică cu a sa, întrucât, conform adresei de furnizare de informaţii a Oficiului Naţional al Registrului Comerţului nr. 441/735 din 05 decembrie 2013, acesta figura ca administrator la S.C. F. S.R.L. Braşov (societate înfiinţată la data de 10.12.1999 şi dizolvată de drept în data de 01.06.2005 şi la care a fost numit lichidator judiciar în data de 12.11.2013), în timp ce a deţinut funcţia de secretar general, respectiv de preşedinte al Agenţiei Naţionale de Integritate.

Astfel, intimatul-reclamant consideră că nu poate exista nicio suspiciune referitoare la integritatea sa etico-profesională, din moment ce societăţile comerciale nominalizate au fost dizolvate de drept şi se aflau în faza de lichidare judiciară, întrucât nu mai putea exercita acte de administrare sau de comerţ şi nu mai putea obţine vreun beneficiu.

Pe de altă parte, susţine că nu s-ar fi ajuns în situaţia imputării unei pretinse incompatibilităţi dacă participanţii la procedura insolvenţei societăţilor în discuţie ar fi respectat dispoziţiile art. 260 alin. (1) şi art. 237 alin. (8) din Legea nr. 31/1990 a societăţilor comerciale, conform cărora lichidarea societăţilor comerciale trebuie finalizată în termen de cel mult un an de la data dizolvării, pentru motive temeinice tribunalul putând prelungi acest termen cu perioade de până la 6 luni, dar nu cu mai mult de 24 de luni cumulate.

5. Procedura de soluţionare a recursurilor

Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 23 noiembrie 2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Reclamantul-intimat A. a înregistrat la dosarul cauzei un punct de vedere referitor la concluziile raportului întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor, în opinia sa, recursul declarat de către pârâtă nefiind admisibil în principiu, ci fiind vădit nefondat.

Prin încheierea din data de 17 mai 2017, completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat de pârâta Agenţia Naţională de Integritate ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, fixând termen de judecată pe fond a recursului.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivele de casare invocate de către recurenta-pârâtă, Înalta Curte constată că este nefondat recursul declarat în cauză.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Potrivit prevederilor art. 82 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003, în vigoare în perioada evaluată, "calitatea de deputat şi senator este, de asemenea, incompatibilă cu funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, administrator, membru al consiliului de administraţie sau cenzor la societăţile comerciale, inclusiv băncile sau instituţiile de credit, societăţile de asigurare sau cele financiare, precum şi la instituţiile publice. "

Prevederi similare se regăsesc şi în dispoziţiile art. 16 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, în care se arată că este incompatibilă calitatea de senator sau deputat cu cea de administrator la societăţile reglementate de Legea nr. 31/1990, aceasta fiind ipoteza identificată în persoana intimatului-reclamant prin raportul de evaluare întocmit de recurenta-pârâtă ANI, contestat în litigiul pendinte.

Potrivit datelor comunicate de Oficiul Registrului Comerţului (adresa din 12 iulie 2013 - fila 170 din dosarul de fond), Societatea C. S.R.L., la care intimatul-reclamant a deţinut funcţia de administrator, este dizolvată din oficiu, potrivit încheierii nr. 1039 din 07.03.2005, data dizolvării fiind 07.03.2005, iar Societatea D. S.R.L. apare ca fiind în lichidare la momentul transmiterii informaţiilor solicitate de ANI, fiind dizolvată prin încheierea de şedinţă nr. 7224 din 31 martie 2005 a judecătorului delegat la ORC de pe lângă Tribunalul comercial Cluj.

Situaţia faptică relevată prin înscrisurile depuse la dosar atestă că intimatul-reclamant a deţinut funcţia de administrator la cele două societăţi până la momentul la care acestea au fost dizolvate de drept, astfel că, la momentul validării sale în funcţia de demnitate publică în mandatul 2008-2012, cele două entităţi juridice la care acesta îşi exercitase atribuţiile de administrare statutară, fiind în procedura de lichidare, se aflau sub controlul persoanelor desemnate pentru operaţiunile de lichidare, fără a mai exista posibilitatea legală ca administrarea lor să poată fi exercitată de persoana desemnată prin voinţa asociaţilor.

Prevederile art. 233 din Legea nr. 31/1991 statuează fără echivoc în acest sens, arătând că "din momentul dizolvării, directorii, administratorii, respectiv directoratul, nu mai pot întreprinde noi operaţiuni. "

Astfel cum instanţa de control constituţional a statuat în jurisprudenţa sa (decizia CCR nr. 972 din 21 noiembrie 2012), "stabilirea expresă a incompatibilităţilor are ca fundament premisa că, fiind în serviciul poporului, deputatul sau senatorul trebuie să fie nu numai independent, dar şi să se abţină de la exercitarea unor funcţii sau de la desfăşurarea unor activităţi care, prin natura lor, ar fi în contradicţie cu mandatul său reprezentativ sau care l-ar împiedica de la exercitarea acestuia, potrivit exigenţelor legale sau regulamentare. Or, prin cumularea mandatului de parlamentar cu o funcţie publică de autoritate sau cu o funcţie privată stabilită prin legea specială, deputatul sau senatorul ar putea intra în conflict cu prerogativele şi obligaţiile stabilite prin statutul său. Astfel, confuzia de competenţe şi de calităţi generată de un asemenea cumul este în dauna funcţiilor îndeplinite, a imparţialităţii, obiectivităţii şi independenţei pe care exerciţiul lor corect îl presupune. În concluzie, scopul principal al instituirii incompatibilităţilor este acela de a proteja mandatul şi, în mod indirect, de a garanta electoratului independenţa persoanei care îl reprezintă. "

În situaţia încetării prerogativelor de administrator la societăţi reglementate de Legea nr. 31/1990, determinată de dizolvarea acelor entităţi juridice şi aflarea lor în stare de lichidare, sub controlul exclusiv al unui lichidator judiciar desemnat de judecătorul sindic, Înalta Curte reţine că nu poate fi incidentă starea de incompatibilitate pe care recurenta-pârâtă ANI a identificat-o în raportul său de evaluare. Aceasta deoarece, scopul urmărit prin instituirea unui astfel de regim juridic nu este pus în pericol şi poate fi pe deplin realizabil în condiţiile în care funcţia de administrator nu mai poate fi exercitată în desfăşurarea normală a unei activităţi economice pe care societatea respectivă nu mai poate să o deruleze, capacitatea de exerciţiu a persoanei juridice fiind restrânsă doar la operaţiunile de lichidare.

Cât priveşte rolul Registrului Comerţului în informarea terţilor cu privire la datele pe care acesta le înregistrează pentru entităţile juridice aflate sub obligaţia de înmatriculare şi înregistrare menţiuni, conform prevederilor Legii nr. 26/1990, se reţine că, fără a nega acest rol, informaţiile opozabile erga omnes sunt prezumate relativ, putând fi răsturnate prin alte mijloace de probă.

Prin urmare, Înalta Curte, în deplin acord cu judecătorul fondului, reţine că persoana verificată nu s-a aflat în stare de incompatibilitate, fiind ridicat dreptul său de a exercita prerogativele funcţiei de administrator de la momentul dizolvării celor două societăţi, iar funcţia publică deţinută de intimatul-reclamant în Parlamentul României în mandatul 2008-2012 nu a fost afectată de calitatea deţinută la cele două societăţi reglementate de Legea nr. 31/1990, dizolvate în anul 2005 şi pentru care s-au finalizat procedurile de lichidare judiciară în anul 2011, respectiv în anul 2013.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de Agenţia Naţională de Integritate împotriva sentinţei civile nr. 256 din 27 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Agenţia Naţională de Integritate împotriva sentinţei civile nr. 256 din 27 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 iunie 2017.