Enforcement request perimmed for procedural inactivity: appeal dismissed

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată la data de 23 octombrie 2013, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 6972/2/2013, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Primarul General al Municipiului Bucureşti, a solicitat amendarea pârâtului pentru refuzul nejustificat de a aduce la îndeplinire cele statuate prin Sentinţa civilă nr. 871 din 23 septembrie 1998.

2. Hotărârea instanţei de fond.

Prin Sentinţa civilă nr. 3619 din 18 noiembrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia perimării, invocată din oficiu şi a constatat perimată cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Primarul General al Municipiului Bucureşti.

Cererea de recurs.

Împotriva Sentinţei civile nr. 3619 din 18 noiembrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A.

În dezvoltarea motivelor de recurs partea a susţinut următoarele:

- instanţa de fond a refuzat cu rea credinţă punerea în executare a Sentinţei civile nr. 871 din 23 septembrie 1998, definitivă şi învestită cu formulă executorie;

- pretenţiile deduse judecăţii se referă la invocarea autorităţii de lucru judecat a Sentinţei civile nr. 871 din 23 septembrie 1998, punerea în executare a acesteia, în procedură de urgenţă şi respectarea dreptului procedural de soluţionare a cauzei într-un termen rezonabil;

- există un principiu de drept conform căruia, între o lege cu caracter general şi o lege cu caracter special, ultima este aplicabilă, iar Legea nr. 44/1994 stipulează că veteranii de război îşi pot cere drepturile oricând. În această situaţie, instanţa de fond avea obligaţia de a invoca din oficiu autoritatea de lucru judecat şi punerea în executare a hotărârii, examinarea excepţiei perimării fiind de prisos, deoarece drepturile veteranilor de război sunt imprescriptibile. De asemenea, instanţa de fond avea obligaţia să acorde prioritate impunerii supremaţiei art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor expuse în cererea de recurs, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Aşa cum rezultă din actele dosarului de fond, prin cererea înregistrată la data de 23 octombrie 2013, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 6972/2/2013, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Primarul General al Municipiului Bucureşti, amendarea acestuia pentru refuzul nejustificat de a aduce la îndeplinire cele statuate prin Sentinţa civilă nr. 871 din 23 septembrie 1998.

Prin cererea de recurs, recurentul-reclamant a susţinut că pretenţiile deduse judecăţii se referă la invocarea autorităţii de lucru judecat a Sentinţei civile nr. 871 din 23 septembrie 1998, punerea în executare a acesteia, în procedură de urgenţă şi respectarea dreptului procedural de soluţionare a cauzei într-un termen rezonabil, iar instanţa de fond a ignorat aceste aspecte.

Înalta Curte constată că aceste apărări nu pot fi primite atât timp cât, prin sentinţa civilă supusă cenzurii, instanţa de fond s-a pronunţat pe excepţie, nu pe fondul cauzei, iar constatarea perimării cererii de chemare în judecată din cauza pendinte nu afectează efectele Sentinţei civile nr. 871 din 23 septembrie 1998.

În ceea ce priveşte constatarea perimării de către prima instanţă, Înalta Curte reţine că, prin încheierea din data de 16 decembrie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a dispus suspendarea soluţionării cauzei înregistrată sub nr. 6972/2/2013 până la soluţionarea recursului declarat în Dosarul nr. x/2013 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Această măsură a fost dispusă cu respectarea dispoziţiilor art. 138 alin. (6) C. proc. civ., potrivit cărora:

"Când unul dintre procese se judecă în recurs, iar celălalt înaintea instanţelor de fond, acestea din urmă sunt obligate să suspende judecata până la soluţionarea recursului", deoarece din verificările efectuate în programul Ecris, s-a constatat că pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a a fost înregistrat Dosarul nr. x/2013, privind aceleaşi părţi, obiect şi cauză.

Prin Sentinţa civilă nr. 3195 din 22 octombrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. x/2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea promovată, în temeiul art. 24 din Legea nr. 554/2004, de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Primarul General al Municipiului Bucureşti, având ca obiect sancţionarea pârâtului pentru refuzul de a aduce la îndeplinire Sentinţa civilă nr. 871 din 23 septembrie 1998 şi obligarea la despăgubiri. Prin aceeaşi sentinţă au fost respinse şi excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive şi lipsei de interes.

Având în vedere că Sentinţa civilă nr. 3195 din 22 octombrie 2013 pronunţată în Dosarul nr. x/2013 a fost recurată, iar dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea recursului, prin încheierea de şedinţă pronunţată la data de 16 decembrie 2013, instanţa de fond a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 138 alin. (6) C. proc. civ.

Prin Decizia nr. 3533 din 30 septembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. x/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a anulat recursul declarat de reclamantul A., împotriva Sentinţei civile nr. 3195 din 22 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

După această dată, reclamantul avea posibilitatea să solicite repunerea cauzei pe rol în vederea continuării judecăţii.

Neprocedând în acest mod, din raţiuni administrative, la data de 18 noiembrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a dispus repunerea cauzei pe rol, în vederea discutării excepţiei de perimare.

Înalta Curte reţine că, dispoziţiile art. 416 C. proc. civ. statuează în mod expres că:

"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă".

Perimarea este o sancţiune procedurală de aplicaţie generală, care operează atât în etapa judecăţii în primă instanţă, cât şi în etapa judecăţii în căile de atac. Ea are natură juridică mixtă, în sensul că este o sancţiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găseşte, dar şi o prezumţie de desistare, dedusă din faptul nestăruinţei părţilor un timp îndelungat în judecată.

Cu privire la cursul perimării, dispoziţiile art. 417 din C. proc. civ. prevăd întreruperea acestuia prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.

Procedând la verificarea actelor dosarului de fond, Înalta Curte constată că de la data pronunţării Deciziei civile nr. 3533 din 30 septembrie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2013 şi până la data repunerii pe rol a cauzei în vederea verificării împlinirii termenului de perimare, părţile nu au înregistrat nici o cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecăţii.

În raport de aceste aspecte, Înalta Curte constată că datorită stării de pasivitate a părţilor, cauza a stat în nelucrare mai mult de 6 luni de la data la care aveau posibilitatea să solicite repunerea pe rol a cauzei, în vederea continuării judecăţii, iar în această perioadă, nu a intervenit nici o cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare, motiv pentru care soluţia primei instanţe este corectă.

Temeiul juridic al soluţiei adoptate în recurs

Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. şi va menţine hotărârea instanţei de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinţei civile nr. 3619 din 18 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 iunie 2017.

Procesat de GGC MM