Eligibility for diplomatic pension allowance requiring dual status as Ministry employee and member of the Diplomatic and Consular Corps during the 15-year continuous service period

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, a solicitat obligarea Ministrului Afacerilor Externe la emiterea Ordinului pentru acordarea indemnizaţiei diplomatice în cuantum de 3.571 RON, începând cu data de 1 ianuarie 2014, în conformitate cu Ordonanţa de urgenţă nr. 96/2013 privind acordarea de drepturi unor membri ai Corpului diplomatic şi consular al României şi Ordinul ministrului afacerilor externe nr. 1901/2013 cu privire la condiţiile de acordare a indemnizaţiei diplomatice şi de stabilire a cuantumului acesteia.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 2555 din 30 septembrie 2014 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei civile nr. 2555 din 30 septembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., invocând motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivului de recurs, partea arată că, pentru a beneficia de indemnizaţia diplomatică în cuantum de 3571 RON, este necesară îndeplinirea cumulativă a trei condiţii:

- să fi făcut parte din Corpul diplomatic şi consular al României - condiţie îndeplinită şi necontestată de minister;

- să fi fost pensionat la data de 31 august 2010 - condiţie îndeplinită şi necontestată de minister;

- vechimea neîntreruptă de cel puţin 15 ani în M.A.E., prin care se înţelege vechimea continuă în calitate de angajat.

Referitor la a treia condiţie, instanţa de fond a reţinut în mod eronat ca fiind necesar 15 ani vechime în Corpul Diplomatic şi Consular al României, când din textul actului normativ reiese că perioada de 15 ani se referă la vechimea în cadrul M.A.E.

Definiţia dată la art. 4 din Ordinul nr. 1901/2013 pentru vechimea neîntreruptă de cel puţin 15 ani în M.A.E. - vechime continuă realizată în M.A.E. în calitate de angajat şi ca membru al CDCR - excede O.U.G. nr. 96/2013 deoarece, la art. 1 alin. (1), se stabileşte condiţia de vechime neîntreruptă de cel puţin 15 ani numai în Ministerul Afacerilor Externe, fără a impune o condiţie de vechime minimă în Corpul Diplomatic şi Consular al României.

4. Apărările intimatului

Prin întâmpinare, intimatul-pârât Ministerul Afacerilor Externe solicită respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura derulată în recurs

În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin încheierea de şedinţă din data de 20 aprilie 2016, s-a dispus comunicarea raportului, în baza dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., cu menţiunea că părţile pot formula în scris un punct de vedere asupra raportului, în termen de 10 zile de la comunicare.

La termenul din 19 ianuarie 2017 având în vedere că în raport s-a apreciat că recursul este admisibil, în principiu, faţă de obiectul pricinii, obligare emitere act administrativ, neexistând o jurisprudenţă constată la nivelul secţiei de contencios administrativ şi fiscal, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a considerat de către toţi membrii completului, că recursul nu poate fi soluţionat potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) sau (6) C. proc. civ., s-a fixat termen de judecată în şedinţă publică.

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând criticile formulate de recurent, subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază recursul ca fiind nefondat, pentru următoarele argumente:

Potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 96/2013 privind acordarea de drepturi unor membri ai Corpului diplomatic şi consular al României, "membrii Corpului diplomatic şi consular al României, cu o vechime neîntreruptă de cel puţin 15 ani în Ministerul Afacerilor Externe, care la data de 31 august 2010 erau pensionari, pot beneficia de o indemnizaţie diplomatică în cuantum lunar de maximum 3.571 RON".

Potrivit art. 2 alin. (1) din acelaşi act normativ, condiţiile de acordare de către Ministerul Afacerilor Externe, precum şi cuantumul indemnizaţiei diplomatice se stabilesc prin Ordin al ministrului afacerilor externe.

Condiţiile de acordare au fost stabilite prin O.M.A.E. nr. 1901/2013, care menţionează următoarele:

Art. 3 - "Beneficiarii indemnizaţiei sunt membrii C.D.C.R. care îndeplinesc în mod cumulativ condiţiile prevăzute la art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 96/2013, respectiv: au o vechime neîntreruptă de cel puţin 15 ani, până la data de 31 august 2010, în Ministerul Afacerilor Externe, denumit în continuare M.A.E., şi erau pensionari la data de 31 august 2010".

Art. 4 - "Prin vechime neîntreruptă de cel puţin 15 ani în M.A.E. se înţelege vechimea continuă realizată în M.A.E., în calitate de angajat şi ca membru al C.D.C.R.".

Înalta Curte constată că, în conformitate cu art. 1 din O.U.G. nr. 96/2013 coroborat cu normele de aplicare cuprinse în art. 3 şi 4 din O.M.A.E. nr. 1901/2013, noţiunea de "vechime neîntreruptă în cadrul Ministerul Afacerilor Externe" a fost definită, în scopul aplicării acestui act normativ, ca vechimea continuă realizată în M.A.E., în calitate de angajat şi ca membru al C.D.C.R.

Prin vechime neîntreruptă de cel puţin 15 ani în M.A.E. se înţelege vechimea continuă realizată în M.A.E. în calitate de angajat şi ca membru al C.D.C.R., iar pentru a beneficia de indemnizaţia diplomatică, nu este suficient ca timp de 15 ani neîntrerupt să fi fost angajat al Ministerului Afacerilor Externe, ci trebuie să fi avut în perioada respectivă şi calitatea de membru al Corpului diplomatic şi consular.

Având în vedere că, începând cu data de 1 septembrie 1963, prin Ordinul ministrului nr. 1185 din 21 septembrie 1963 recurentul-reclamant a fost angajat în funcţia de referent principal relaţii, iar în urma promovării examenului pentru gradul de ataşat stagiar, a primit gradul diplomatic conform Ordinului nr. 544 din 8 mai 1964, Înalta Curte constată că nu poate fi primită apărarea recurentului-reclamant conform căreia vechimea în cadrul Corpului diplomatic şi consular al României poate fi întregită cu perioada 1 septembrie 1963 - 1 mai 1964.

În aplicarea prevederilor legale sus-menţionate, rezultă că perioada în care recurentul-reclamant a activat ca referent principal relaţii nu poate constitui vechime neîntreruptă în cadrul Ministerul Afacerilor Externe, utilă pentru acordarea indemnizaţiei.

Prin urmare, prin corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept anterior citate, Înalta Curte constată că reclamantul nu îndeplineşte condiţiile pentru acordarea beneficiului indemnizaţiei diplomatice, aşa cum intimatul-pârât Ministerul Afacerilor Externe a decis, conform actului administrativ nr. H1/1547 din 7 martie 2014.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinţei, potrivit art. 488 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul B. (legatar universal al defunctului A. împotriva Sentinţei civile nr. 2555 din 30 septembrie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 iunie 2017.

Procesat de GGC MM