Annulment of administrative inactivity status due to failure to prove effective notification of pre-inclusion tax warnings
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the National Agency for Public Administration of Taxation (ANAF), thereby upholding the appellate court's judgment which annulled the administrative decision on the tax objection and partially annulled the order inscribing a commercial company in the list of inactive taxpayers. The dispute centered on the company's challenge to its administrative declaration as an inactive taxpayer, arguing that ANAF failed to comply with the mandatory procedural notification requirements prior to its inscribing. The court held that ANAF failed to prove the effective communication of the requisite pre-inclusion notifications to the taxpayer, specifically rejecting the argument that postal returns and online publication satisfied the legal obligation to notify the individual entity, thus violating the procedural norms of the applicable tax administration procedure order. The decision relies on the principle that the procedural defect of non-communication renders the administrative act unlawful, consistent with prior jurisprudence of the same court regarding the same normative framework, and applies the Civil Procedure Code provisions regarding the allocation of litigation costs against the losing party.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 453 C. proc. civ, art. 453 alin. (2) C. proc. civ, art. 493 alin. (7) C. proc. civ, art. 11 alin. (1) C. fisc, art. 453 alin. (1) C. proc. civ; Annulment of administrative inactivity status due to failure to prove effective notification of pre-inclusion tax warnings: The dispute centered on the company's challenge to its administrative declaration as an inactive taxpayer, arguing that ANAF failed to comply with the mandatory procedural notification requirements prior to its inscribing. The court held that ANAF failed to prove the effective communication of the requisite pre-inclusion notifications to the taxpayer, specifically rejecting the argument that postal returns and online publication satisfied the legal obligation to notify the individual entity, thus violating the procedural norms of the applicable tax administration procedure order. The decision relies on the principle that the procedural defect of non-communication renders the administrative act unlawful, consistent with prior jurisprudence of the same court regarding the same normative framework, and applies the Civil Procedure Code provisions regarding the allocation of litigation costs against the losing party.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis for dismissing the appeal as unfounded.
Legal provision governing the scope of review in administrative and fiscal contentious litigation cases.
Full text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Sesizarea instanţei de fond
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la 06.08.2015 sub nr. x/57/2005 pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.R.L., în insolvenţă, a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin hotărârea judecătorească să se dispună:
- anularea actului administrativ de soluţionare a contestaţiei din 29.06.2015, emis de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală;
- anularea în parte a Ordinului preşedintelui ANAF nr. 1167 din 29.05.2009, în ceea ce priveşte înscrierea societăţii A. S.R.L. în lista contribuabililor inactivi;
- obligarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală la plata cheltuielilor de judecată, în ambele cicluri procesuale.
Prin cererea înregistrată sub nr. x/57/2015, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu ANAF, a solicitat anularea Deciziei administrative din 29.06.2015 şi anularea în parte a actului administrativ fiscal reprezentat de Ordinul Preşedintelui ANAF nr. 1167 din 29.05.2009, în sensul eliminării din Lista contribuabililor declaraţi inactivi a poziţiei la care se afla înregistrată reclamanta.
Prin încheierea nr. 30 din 24.11.2015 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosar nr. x/2015 s-a dispus, în baza art. 962 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor, trimiterea dosar nr. x/2015 la dosarul iniţial investit - nr. x/57/2015.
Pârâta ANAF a formulat Întâmpinare şi a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi excepţia inadmisibilităţii capătului doi de cerere, iar, pe fond, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 228/2015 din 21 decembrie 2015 Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondate, excepţiile lipsei calităţii procesuale active a reclamantei şi inadmisibilităţii capătului doi de cerere invocate de pârâta ANAF, a admis acţiunea şi a anulat actul administrativ de soluţionare a contestaţiei din 29 iunie 2015, emis de pârâtă, a anulat în parte Ordinul emis de Preşedintele ANAF cu nr. 1167 din 29.05.2009 privind înscrierea societăţii S.C. A. S.R.L. în lista contribuabililor inactivi şi a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 100 RON, cheltuieli de judecată.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva sentinţei civile nr. 228/2015 din 21 decembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, invocând motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate ca nelegală, în sensul respingerii acţiunii ca nefondate.
În cadrul motivelor de recurs a fost reluată, iniţial, situaţia de fapt, iar ulterior, a indicat următoarele aspecte:
- referitor la nerespectarea procedurii de notificare prealabilă prevăzută la lit. b) din Procedura privind declararea contribuabililor inactivi aprobată prin Ordinul Preşedintelui ANAF nr. 819/2008 s-a arătat că organul fiscal competent avea obligaţia de a notifica contribuabilii care nu şi-au îndeplinit obligaţiile declarative în termen de 15 zile de la expirarea termenului de depunere a declaraţiilor şi de a notifica fiecare contribuabil, cu privire la includerea în lista contribuabililor care îndeplinesc condiţiile pentru a fi declaraţi inactivi, precum şi condiţiile care trebuie îndeplinite pentru evitarea acestui fapt.
- referitor la comunicarea Listei contribuabililor declaraţi inactivi aprobată prin Ordinul Preşedintelui ANAF nr. 1167/2009 s-a precizat că art. 11 alin. (1) Codul fiscal, astfel cum a fost modificat şi completată prin O.U.G. nr. 46/2009, în vigoare la acea dată, prevedea că lista contribuabililor declaraţi inactivi se publică pe pagina de internet a MFP - portalul ANAF şi va fi adusă la cunoştinţa publică în conformitate cu cerinţele prevăzute prin ordin emis de Preşedintele ANAF, iar în art. 2 din Ordinul Preşedintelui ANAF nr. 1167/2009 s-a stipulat că Lista contribuabililor declaraţi inactivi se publică pe pagina de internet a MFP - portalul ANAF.
Recurenta a invocat şi faptul că la data de 10.11.2008 Administraţia Finanţelor Publice a municipiului Deva a întocmit adresa nr. 101108 reprezentând Notificarea privind nedepunerea în termen a declaraţiilor de impozite, taxe şi contribuţii, aferente perioadei septembrie 2008, respectiv: Declaraţia privind obligaţiile de plată la bugetul de stat - Impozitul pe profit şi Decontul privind TVA, care a fost transmisă contribuabilului, prin poştă, cu confirmare de primire, fiind returnată de către oficiul poştal Deva 1 cu menţiunea:
" Expirat termenul de păstrare", "Se aprobă înapoierea", iar pentru a se asigura transparenţa în furnizarea informaţiilor, Notificarea a fost publicată şi pe site-ul ANAF.
La data de 14.02.2009 Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Deva a întocmit adresa cu nr. 140209, reprezentând Notificare privind nedepunerea în termen a declaraţiilor de impozite, taxe şi contribuţii, aferente perioadei decembrie 2008, respectiv: Declaraţia privind obligaţiile de plată la bugetul de stat - Impozitul pe profit şi Decontul privind TVA, care a fost transmisă contribuabilului, prin poştă, cu confirmare de primire, fiind returnată de către oficiul poştal Deva 1 cu menţiunea:
" Expirat termenul de păstrare", "Se aprobă înapoierea", iar pentru a se asigura transparenţa în furnizarea informaţiilor, Notificarea a fost publicată şi pe site-ul A.N.A.F.
La data de 03.03.2009 Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Deva a întocmit adresa cu nr. 11923, reprezentând Notificare privind includerea în lista contribuabililor care urmează a fi declaraţi inactivi, publicată pe pagina de internet a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală la data de 02.09.2008, care a fost transmisă contribuabilului, prin poştă, cu confirmare de primire, conform Borderoului pentru trimitere corespondenţă cu serviciul suplimentar "Recomandat" prezentate în serie cu nr. 214 din 06 martie 2009, fiind returnată de către oficiul poştal Deva 1 cu menţiunea:
" Expirat termenul de păstrare", "Se aprobă înapoierea".
Menţionăm că atât pentru luna septembrie cât şi pentru luna decembrie 2008, publicarea pe site s-a făcut la data de 15.03.2009.
În ceea ce priveşte obligarea ANAF la plata cheltuielilor de judecată s-a solicitat respingerea acestora având în vedere că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 453 C. proc. civ., iar în subsidiar, în raport de art. 453 alin. (2) C. proc. civ., diminuarea acestora.
Intimata A. S.R.L. a formulat întâmpinare şi a solicitat, în principal, anularea recursului fie pentru că nu a fost motivat în termenul legal, fie pentru că motivele invocate nu se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., iar în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată, în ambele ipoteze iar recurenta a depus răspuns la întâmpinare.
La data de 4.07.2016 intimata A. S.R.L. a formulat contestaţie privind tergiversarea procesului, iar prin încheierea din 6.07.2016 a fost respinsă contestaţia ca neîntemeiată.
A fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, constatându-se că acesta a fost declarat în termen şi a fost motivat, iar prin încheierea din 22.09.2016 s-a dispus comunicarea raportului către părţile din litigiu, iar intimata a transmis punct de vedere asupra raportului cu privire la admisibilitatea în principiu a recursului.
Prin încheierea din 16.03.2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a fost admis în principiu recursul declarat şi s-a dispus soluţionarea cauzei cu citarea părţilor, potrivit art. 493 alin. (7) C. proc. civ.
Intimata S.C. A. S.R.L. a depus Note de jurisprudenţă.
4. Soluţia instanţei de recurs
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a fost învestită cu soluţionarea acţiunii în anulare în parte a Ordinului Preşedintelui ANAF nr. 1167 din 29.05.2009 în ceea ce priveşte înscrierea S.C. A. S.R.L. în lista contribuabililor inactivi şi a deciziei prin care a fost soluţionată contestaţia administrativă, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Instanţa de fond a admis acţiunea reclamantei şi a dispus anularea actului administrativ de soluţionare a contestaţiei din 29.06.2015 emis de pârâtă, precum şi anularea în parte a Ordinului emis de Preşedintele ANAF cu nr. 1167 din 29 mai 2009 privind înscrierea societăţii S.C. A. S.R.L. în lista contribuabililor inactivi şi a fost obligată pârâta sa plătească reclamantei suma de 100 RON, cheltuieli de judecată.
S-a reţinut că problema naturii juridice a Ordinului nr. 1167/2009 al Preşedintelui ANAF a fost dezlegată prin Decizia nr. 1324/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, stabilindu-se că acesta este un act administrativ fiscal căruia îi sunt aplicabile prevederile art. 205 şi următoarele C. proc. fisc. şi că trebuia comunicat contribuabilului conform art. 44 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003.
Prin Ordinul nr. 1167/2009 al Preşedintelui ANAF a fost aprobată Lista contribuabililor inactivi, iar reclamanta apare înscrisă la poziţia 30446 din anexa la acest ordin.
Problema ce se impune a fi dezlegată în prezentul recurs este aceea dacă ANAF a respectat dispoziţiile Ordinului Preşedintelui ANAF nr. 819/2008 pentru aprobarea Procedurii privind declararea contribuabililor inactivi, în condiţiile în care instanţa de fond a considerat că această procedură nu a fost respectată.
Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond şi s-a susţinut în motivele de recurs, Administraţia Finanţelor Publice Deva a emis la data de 10.11.2008, Adresa nr. 101108 reprezentând Notificare privind nedepunerea în termen a declaraţiilor de impozite, taxe şi contribuţii pentru perioada septembrie 2008, care a fost transmisă reclamantei prin poştă cu confirmare de primire, fiind returnată cu menţiunea "Expirat termenul de păstrare", "se aprobă înapoierea", fiind publicată şi pe site-ul ANAF, filele 89-91.
Ulterior, la data de 14.02.2009 AFP Deva a întocmit adresa nr. 140209, reprezentând Notificare privind nedepunerea în termen a declaraţiilor de impozite, taxe şi contribuţii pentru perioada decembrie 2008, care a fost transmisă reclamantei prin poştă cu confirmare de primire, fiind returnată cu menţiunea "Expirat termenul de păstrare", "se aprobă înapoierea", fiind publicată şi pe site-ul ANAF, filele 92-94.
La data de 03.03.2009 AFP Deva a întocmit adresa nr. 11923, reprezentând Notificare privind includerea în lista contribuabililor care urmează a fi declaraţi inactivi, publicată pe pagina de internet a ANAF la data de 02.09.2008, care a fost transmisă reclamantei prin poştă cu confirmare de primire, fiind returnată cu menţiunea "Expirat termenul de păstrare", "se aprobă înapoierea", filele 95-97.
Secţiunea B a Ordinului Preşedintelui ANAF nr. 819/2008 a stabilit, în forma în vigoare la data emiterii ordinului contestat, că organul fiscal competent avea obligaţia ca anterior declarării ca inactiv a unui contribuabil, să îl notifice mai întâi în vederea îndeplinirii obligaţiilor declarative (pct. 1) apoi să notifice contribuabilului includerea sa în lisa contribuabililor care îndeplinesc condiţiile pentru a fi declaraţi inactivi, precum şi condiţiile care trebuie îndeplinite pentru evitarea acestei situaţii (pct. 29) în termen de 5 zile de la data publicării proiectului de ordin al Preşedintelui ANAF pentru aprobarea listei.
Instanţa de fond a considerat că, în condiţiile în care Ordinul Preşedintelui ANAF nr. 819/2008 nu prevede expres modalitatea de transmitere a notificărilor, se impune verificarea modalităţilor de comunicare a acestor notificări către contribuabilul S.C. A., iar în urma acestor verificări a apreciat că pârâta nu a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege pentru comunicarea acestora.
Instanţa de fond a reţinut că Borderoul nr. 214 din 06 martie 2009, prezentat de către pârâtă, nu face dovada comunicării adresei nr. x/2009 către reclamantă, iar raportat la valoarea probatorie a acestui act, instanţa a constatat că borderoul în discuţie este un înscris care a fost constituit de către Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Deva, emanând exclusiv de la aceasta şi nu face dovada decât a predării unor scrisori serviciilor poştale, al căror conţinut nu este precizat, neconstituind astfel o dovadă nici măcar a livrărilor adreselor.
Întrucât alte dovezi în acest sens nu au fost depuse la dosar, iar pârâta nu a făcut dovada comunicării efective către reclamantă a notificărilor pretinse şi nici nu a produs alte dovezi din care să reiasă că reclamanta ar fi luat la cunoştinţă despre aceste notificări, nu au fost aduse alte argumente care să dovedească contrariul celor stabilite de instanţa de fond, se constată că sunt nefondate criticile recurentei. Recurenta s-a limitat să reia aceleaşi argumente legate de notificările transmise, dar în lipsa unor dovezi suplimentare acestea nu pot dovedi respectarea prevederilor legale în ceea ce priveşte comunicarea lor.
Referitor la nepublicarea Ordinului nr. 1167 din 29.05.2009 al Preşedintelui ANAF în Monitorul Oficial, instanţa de fond a invocat art. 3 din Ordinul nr. 819/2008 al Preşedintelui ANAF din care rezultă că declararea contribuabililor inactivi se face începând cu data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală pentru aprobarea Listei contribuabililor declaraţi inactivi.
În opinia instanţei, publicarea în Monitorul Oficial al României este modalitatea prevăzută de lege pentru comunicarea acestui ordin privind declararea ca inactivă a reclamantei, atât acesteia cât şi persoanelor fizice ori juridice care intră în raporturi juridice cu aceasta, cu relevanţa fiscală prevăzută de lege.
Este adevărat că Ordinul Preşedintelui ANAF nr. 1167 din 29.05.2009 nu a fost publicat în Monitorul Oficial, astfel cum însăşi pârâta arată, însă nepublicarea ordinului nu atrage, în opinia instanţei de fond, anularea, ci o altă sancţiune, aceea a inopozabilităţii lui.
În aceste condiţii, nu se impun a fi analizate susţinerile recurentei ANAF referitoare la dispoziţiile legale care se refereau la publicarea pe pagina de internet a Ministerului Finanţelor Publice - portalul ANAF (art. 11 alin. (1) C. fisc., art. 2 din Ordinul Preşedintelui ANAF nr. 1167/2009) a Ordinului nr. 1167/2009 deoarece instanţa de fond a respins acest motiv de nelegalitate invocat de reclamantă.
Ar trebui precizat faptul că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a pronunţat soluţii prin care a analizat acelaşi ordin al preşedintelui ANAF, pentru nerespectarea aceloraşi cerinţe şi s-au pronunţat soluţii de admitere a acţiunilor formulate de societăţile comerciale ce au fost declarate inactive, fără a fi respectate prevederile legale. De exemplu, decizia nr. 1786 din 4 aprilie 2014, decizia nr. 873 din 23 martie 2016, astfel că, pentru a se asigura o interpretare şi aplicare unitară a legii, soluţia de respingere a recursului se impune şi din această perspectivă.
În Hotărârea pronunţată în Cauza Beian, CEDO a subliniat că divergenţele de jurisprudenţă constituie, prin natura lor, consecinţa inerentă a oricărui sistem judiciar care se bazează pe un ansamblu de instanţe de fond având autoritate asupra competenţei lor teritoriale. Cu toate acestea, rolul unei instanţe supreme este tocmai acela de a reglementa aceste contradicţii ale jurisprudenţei (Zielinski şi Pradal şi Gonzales şi alţii împotriva Franţei [GC], nr. 24846/94 şi 34165/96 la 34173/96, parag. (59), CEDO 1999-VII) şi că Înalta Curte de Casaţie nu poate deveni ea însăşi sursa nesiguranţei juridice, micşorând astfel încrederea publicului în sistemul judiciar (a se vedea, mutatis munandis, Sovtransavto Holding împotriva Ucrainei, nr. 48553/99, parag. (97), CEDO 2002-VII şi Păduraru parag. (98), în cazul în care s-ar pronunţa soluţii contrare în speţe identice).
În ceea ce priveşte solicitarea de respingere a acordării cheltuielilor de judecată se constată că aceasta este nefondată în raport de prevederile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora:
"Partea care pierde procesul va fi obligată, la cerere părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată".
Din acest text rezultă că partea care pierde procesul, la cererea părţii care a câştigat, va plăti cheltuieli de judecată şi, având în vedere soluţia de admitere a acţiunii, se impune şi acordarea cheltuielilor de judecată reclamantei.
Nu se impune nici aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ., potrivit căruia:
" Instanţa poate, chiar şi din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, atunci când acesta este vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei. Măsura luată de instanţă nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat şi clientul său".
Având în vedere că instanţa de fond a acordat suma de 100 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, iar în faţa instanţei de recurs nu s-au solicitat cheltuieli de judecată, nu se impune aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ.
Apreciind că soluţia instanţei de fond a fost dată cu aplicarea corectă a prevederilor legale, în baza art. 496 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva sentinţei civile nr. 228/2015 din 21 decembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 iunie 2017.