Natura 2000 timber compensation claim time-barred; ministry's appeal upheld, owner's action dismissed

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Acţiunea judiciară

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor şi Departamentul pentru Ape, Păduri şi Piscicultură, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să dispună:

- anularea actului administrativ nr. 83302/IS din 04.08.2014 emis de pârâtul Departamentul pentru Ape, Păduri şi Piscicultură;

- obligarea pârâţilor, în solidar, la plata sumei de 334.526,29 RON, reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care nu le-a putut recolta în calitate de proprietară pentru suprafaţa de pădure de 611,50 ha, situată în zona de conservare totală a Sitului Natura 2000, în tipul funcţional T1 şi T2, cu titlu de compensaţii/despăgubiri datorită funcţiilor de protecţie stabilite de amenajamentele silvice care au determinat restricţii în recoltarea de masă lemnoasă, aferente anului 2009;

- obligarea pârâţilor, în solidar, la plata dobânzilor calculate asupra debitului principal, începând cu data de 20.02.2014, dată la care creanţa a devenit exigibilă;

- obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Reclamanta A. a depus la dosar precizare la acţiunea introductivă de instanţă, în care a menţionat faptul că înţelege să cheme în judecată ambii pârâţi, fiecare în nume propriu, solicitând obligarea acestora, în solidar, la plata: compensaţiilor în cuantum de 334.526,29 RON, aferente anului 2009, a dobânzilor solicitate, cât şi a tuturor cheltuielilor de judecată.

2. Apărările formulate în cauză

2.1. Pârâtul Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi, pe cale de consecinţă, a solicitat respingerea acţiunii promovate de către reclamanta A., în ceea ce priveşte Ministerul, ca fiind introdusă împotriva unei entităţi lipsite de calitate procesuală pasivă. Totodată, partea a invocat excepţia de necompetenţă materială a Curţii de Apel Craiova, excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, precum şi excepţia prematurităţii acţiunii. Pe fond, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii reclamantei, ca neîntemeiată, cu motivarea că nu a fost depusă documentaţia necesară pentru acordarea despăgubirilor.

2.2. Pârâtul Departamentul pentru Ape, Păduri şi Piscicultură a formulat întâmpinare, prin care a invocat, la rândul său, excepţia insuficientei timbrări a acţiunii, excepţia de necompetenţă materială a Curţii de Apel Craiova, excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere având ca obiect anularea actului administrativ nr. 83302/IS din 04.08.2014, precum şi excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune. Pe fond, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii reclamantei, ca neîntemeiată.

3. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 78 din 11.02.2015:

- a admis excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere având ca obiect anularea adreselor;

- a respins excepţiile invocate în cauză, ca fiind nefondate;

- a admis, în parte, acţiunea, astfel cum a fost precizată;

- a obligat pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor la plata către reclamantă a sumei de 334.526,29 RON, reprezentând contravaloarea compensaţiilor aferente anului 2009, precum şi a dobânzii legale aferentă debitului, calculată de la data introducerii acţiunii, respectiv 10.09.2014 şi până la achitarea integrală a debitului;

- a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 4.950 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

4. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, care a solicitat casarea acesteia şi, în rejudecare, respingerea acţiunii reclamantei, ca neîntemeiată.

În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., recurentul a susţinut faptul că sentinţa contestată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material.

În dezvoltarea acestui ultim motiv de recurs au fost formulate de către recurent critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată ce vor fi prezentate în continuare.

5. Apărările formulate în cauză

Intimata a formulat concluzii scrise în care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, pentru motivele prezentate la filele 71-83 dosar.

6. Procedura derulată în recurs

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 23.03.2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi act normativ.

Prin încheierea de şedinţă din data de 15.06.2016, completul de filtru a constatat, analizând conţinutul raportului întocmit, că memoriul de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a admis în principiu recursul, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată a fondului recursului, în şedinţă publică, pentru data de 20.01.2017.

7. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în concluziile scrise depuse de intimată, a cadrului normativ aplicabil şi a probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, în limitele şi pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Obiectul prezentei acţiuni judiciare îl constituie refuzul nejustificat al recurentului-pârât Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor (în prezent, Ministerul Apelor şi Pădurilor) de acordare către intimata-reclamantă Obştea de Moşneni Aninişeni - Radoşeni - Carpinişeni a despăgubirilor aferente anului 2009, în sumă de 334.526,29 RON, reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care nu le-a putut recolta în calitate de proprietară pentru suprafaţa de pădure de 611,50 ha, situată în zona de conservare totală - tipul funcţional T 1 şi T2 - a Reţelei Ecologiste Europene Natura 2000 în România, respectiv Situl Natura 2000 Nordul Gorjului de Est - Parâng.

Prima instanţă a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii cu privire la anularea adreselor contestate în cauză, a respins celelalte excepţii, ca nefondate, a admis acţiunea reclamantei, astfel cu a fost precizată şi, în consecinţă, a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 334.526,29 RON, reprezentând contravaloarea compensaţiilor aferente anului 2009, precum şi a dobânzii legale aferentă debitului, calculată de la data introducerii acţiunii, respectiv 10.09.2014 şi până la achitarea integrală a acestuia.

În ceea ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, judecătorul fondului a reţinut că nu este fondată pentru următoarele motive:

Pentru pretenţiile reclamantei, aferente anului 2009, sunt incidente prevederile Decretului nr. 167/1958, motivat de faptul că termenul de prescripţie a început să curgă anterior intrării în vigoare a Noului C. proc. civ.

Termenul general de prescripţie de 3 ani nu poate începe să curgă de la sfârşitul anului 2009, întrucât lipsesc normele metodologice de acordare a despăgubirilor.

În raport de dispoziţiile art. 6 din H.G. nr. 861/2009, dreptul reclamantei la despăgubiri este afectat de o condiţie suspensivă, de îndeplinirea acesteia depinzând naşterea raportului juridic obligaţional. Plata acestor compensaţii este condiţionată de obţinerea deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutoarele de stat.

Cum Decizia nr. C (2012) 5166 final a fost adoptată la data de 19.07.2012, dreptul reclamantei afectat de condiţie suspensivă s-a născut la această dată, motiv pentru care termenul de prescripţie a început să curgă de la acest moment.

Instanţa de control judiciar nu poate împărtăşi soluţia instanţei de primă jurisdicţie cu privire la dezlegarea dată excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune, pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Conform art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 privind C. silvic, republicată, cu modificările şi completările ulterioare:"în scopul gestionării durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice şi juridice şi a celui proprietate publică şi privată a unităţilor administrativ-teritoriale, statul alocă anual de la buget, prin bugetul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, sume pentru (…) acordarea unor compensaţii reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice care determină restricţii în recoltarea de masă lemnoasă. "

Prima chestiune ce urmează a fi clarificată vizează stabilirea actului normativ care reglementează prescripţia dreptului material la acţiune.

După cum a reţinut şi judecătorul fondului, intimata-reclamantă a solicitat acordarea compensaţiilor aferente anului 2009, în sumă de 334.526,29 RON, reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care nu le-a putut recolta în calitate de proprietară pentru suprafaţa de pădure de 611,50 ha, situată în zona de conservare totală - tipul funcţional T 1 şi T2 - a Reţelei Ecologiste Europene Natura 2000 în România, respectiv Situl Natura 2000 Nordul Gorjului de Est - Parâng. În acest sens, intimata-reclamantă a formulat cererea înregistrată la Inspectoratul de Regim Silvic şi de Vânătoare Vâlcea sub nr. 216 din 20.02.2014 .

Potrivit prevederilor art. 6 alin. (4) din Noul C. civ.: "Prescripţiile, decăderile şi uzucapiunile începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit. "

În mod similar, în art. 201 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ. se menţionează că "prescripţiile începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a C. civ. sunt şi rămân supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit. "

Prin Decizia 1/2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Recursurile în interesul legii s-a statuat în sensul că: "În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 5, art. 201 şi art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ. şi ale art. 6 alin. (4), art. 2.512 şi art. 2.513 din Legea nr. 287/2009 privind C. civ., stabileşte că prescripţiile extinctive începute anterior datei de 1 octombrie 2011, împlinite ori neîmplinite la aceeaşi dată, rămân supuse dispoziţiilor art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, republicat, astfel încât atât instanţele de judecată, din oficiu, cât şi părţile interesate pot invoca excepţia prescripţiei extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar în litigii începute după 1 octombrie 2011. "

În condiţiile în care compensaţiile cerute de intimata-reclamantă sunt aferente anului 2009, adică înainte de intrarea în vigoare a Noului C. civ. (1 octombrie 2011) este evident că este aplicabil Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă care, la art. 3, reglementează un termen de prescripţie de 3 ani.

A doua problemă ce trebuie analizată vizează afectarea/neafectarea dreptului intimatei-reclamante de condiţia suspensivă constând în obţinerea deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutorul de stat.

Într-adevăr, conform art. 7 alin. (3) din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, republicat: "Dacă dreptul este sub condiţie suspensivă sau cu termen suspensiv, prescripţia începe să curgă de la data când s-a împlinit condiţia sau a expirat termenul. "

Însă, instanţa de control judiciar reţine că dreptul intimatei-reclamante la despăgubiri nu este sub condiţie suspensivă, în raport de următoarele argumente:

Prin H.G. nr. 861/2009 au fost aprobate Normele metodologice de acordare, utilizare şi control al sumelor anuale destinate gestionarii durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice şi juridice şi a celui proprietate publică sau privată a unităţilor administrativ-teritoriale, prevăzute în Anexa nr. 1.

Relevante pe problema de drept aflată în discuţie sunt dezlegările cuprinse în Decizia nr. 36 din 23 noiembrie 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Până la data de 31 decembrie 2009, nu se pune problema conformării măsurilor de ajutor de stat aflate în discuţie cu legislaţia europeană, în acest sens fiind prevederile Anexei nr. V pct. 3 - "Agricultura" lit. (b) din Tratatul privind aderarea Bulgariei şi României la Uniunea Europeană, ratificat prin Legea nr. 157/2005, potrivit cărora ajutoarele acordate înainte de data aderării sunt calificate ca "ajutoare existente", în înţelesul art. III -168 alin. (1) din Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa, "până la sfârşitul celui de-al treilea an de la data aderării".

Prin urmare, Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 861/2009 se înscriu în cadrul de reglementare al "ajutoarelor de stat existente" până la sfârşitul anului 2009.

Acordarea tuturor formelor de sprijin prevăzute de legislaţia naţională se poate face, începând cu data de 1 ianuarie 2010, în baza alocaţiilor bugetare, după parcurgerea procedurii de notificare a schemelor de ajutor de stat, conform Liniilor directoare comunitare privind ajutoarele de stat în sectorul agricol şi forestier 2007-2013 (publicate în Jurnalul Oficial al Comunităţii Europene, seria C, nr. 319 din 27 decembrie 2006) şi adoptarea cadrului normativ intern pentru punerea în aplicare a acestora.

În speţa de faţă, despăgubirile solicitate de intimată pentru anul 2009 se înscriu în categoria "ajutoarelor existente" pentru care nu se impune obţinerea avizului favorabil al Comisiei Europene şi adoptarea normelor metodologice ulterioare, în condiţiile art. 5 din O.G. nr. 14/2010 privind măsuri financiare pentru reglementarea ajutoarelor de stat acordate producătorilor agricoli, începând cu anul 2010.

Pe cale de consecinţă, termenul de prescripţie pentru compensaţiile acordate potrivit Codului Silvic curge de la 1 ianuarie a anului următor celui pentru care se solicită compensaţia, respectiv, în cauza de faţă, de la data de 01.01.2010, şi se împlineşte la data de 01.01.2013.

De altfel, trebuie precizat faptul că, în şedinţa Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din data de 12.06.2017, s-a stabilit că Decizia C (2012) 5166 final, emisă de Comisia Europeană la data de 19 iulie 2012, prin care s-a avizat favorabil acordarea ajutoarelor de stat, nu constituie condiţie suspensivă, în sensul dispoziţiilor art. 7 alin. (3) din Decretul nr. 167/58, pentru obţinerea compensaţilor aferente anilor 2007, 2008, 2009, iar termenul de prescripţie pentru compensaţiile acordate potrivit Codului Silvic curge de la 1 ianuarie a anului următor celui pentru care se solicită compensaţia.

După cum s-a arătat anterior, intimata-reclamantă a formulat cererea în afara acestui termen de prescripţie, mai precis, la data de 20.02.2014, situaţie în care acţiunea judiciară, astfel cum a fost precizată, este prescrisă.

În raport de soluţia pronunţată pe problema prescripţiei dreptului material la acţiune, instanţa de control judiciar apreciază că nu se mai impune analizarea celorlaltor motive de nelegalitate prezentate în memoriul de recurs.

8. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 şi art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi, rejudecând, va respinge acţiunea reclamantei, ca fiind prescrisă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Apelor şi Pădurilor împotriva sentinţei civile nr. 78/2015 din 11 februarie 2015 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată, şi, rejudecând, respinge acţiunea reclamantei A., ca prescrisă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 iunie 2017.