Ministry's appeal rejected; executor's disciplinary liability unproven absent harm from attachment error.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Sesizarea instanţei de fond

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Ministerul Justiţiei, în contradictoriu cu pârâţii A., Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti şi Consiliul de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, a solicitat modificarea Hotărârii nr. 8 din data de 13.06.2014, pronunţată în Dosarul nr. x/2014, al Comisiei Superioare de Disciplină a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, comunicată Ministerului Justiţiei la data de 17.06.2014, prin care s-a respins contestaţia formulată în contradictoriu cu executorul judecătoresc A. şi s-a menţinut Hotărârea nr. 60 din 10 octombrie 2013 pronunţată în Dosar nr. x/2013 de Consiliul de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.

Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Consiliul de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 979 din 03.04.2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca neîntemeiate, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Consiliul de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, precum şi acţiunea formulată de reclamantul Ministerul Justiţiei, în contradictoriu cu pârâţii A., Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti şi Consiliul de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei civile nr. 979 din 03.04.2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul Ministerul Justiţiei, care a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ.

În motivele de recurs a fost criticată soluţia instanţei de fond pentru că, în mod greşit a fost întemeiată pe ideea lipsei prejudiciului, aspect de vizează legalitatea executărilor silite şi a actelor de executare, însă acţiunea disciplinară vizează calitatea scăzută a actelor şi lucrărilor executorului, independent de proceducerea unui prejudiciu.

Recurentul a arătat că, prin acţiunea disciplinară a solicitat Consiliului să se pronunţe strict cu privire la calitatea actelor şi lucrărilor efectuate de executorul judecătoresc A. în dosarul de executare menţionat şi aceasta este raţiunea existenţei abaterilor disciplinare de neglijenţă în efectuarea lucrărilor, prevăzute de art. 47 lit. e) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, cu modificările şi completările ulterioare.

Controlul efectuat de Ministerul Justiţiei este unul de tip "profesional" şi se materializează prin exercitarea acţiunii disciplinare, spre deosebire de cel de "legalitate", iar pentru stabilirea răspunderii disciplinare nu are relevanţă existenţa unor contestaţii la executare sau a unor hotărâri judecătoreşti de anulare a actelor de executare silită.

Încălcarea legii poate fi sancţionată atât prin anularea actelor de executare silită de către instanţa de judecată competentă, cât şi prin aplicarea unor sancţiuni disciplinare pentru săvârşirea uneia dintre abaterile menţionate la art. 44 din Legea nr. 188/2000, aceste sancţiuni neexcluzându-se reciproc, dar nefiind condiţionată una de cealaltă, iar controlul profesional ar fi lipsit de finalitate dacă nu s-ar angaja răspunderea disciplinară, în cazul constatării unor fapte care constituie abateri disciplinare.

Pretinsa eroare materială reţinută de instanţă în motivare a fost rectificată de executor la 3.12.2012, cu o zi înaintea termenului de judecată a contestaţiei la executare (4.12.2012), după ce a transmis la instanţă copia dosarului de executare, element ce denotă, în opinia recurentului, că "eroarea" a fost îndreptată sub imperiul temerii executorului judecătoresc, indusă de existenţa unei contestaţii pe rol, ce avea ca obiect chiar legalitatea actelor rectificate.

S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti şi, pe fond, să se admită acţiunea Ministerului Justiţiei.

Intimata UNEJ - Comisia Superioară de Disciplină a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acesteia, ca şi a UNEJ şi a Camerei Executorilor Judecătoreşti, având în vedere că titularii acţiunii disciplinare sunt Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătoreşti sau Ministrul Justiţiei.

Intimatul A. a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate ca legală şi temeinică.

Intimatul Consiliul de Disciplină a Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a depus întâmpinare şi a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive pentru că are obligaţia de a judeca acţiunea disciplinară formulată de Ministerul Justiţiei şi nu poate fi parte într-o acţiune în faţa instanţei judecătoreşti cu privire la hotărârea pe care a pronunţat-o în exercitarea atribuţiilor ce-i revin potrivit legii, calitate având doar părţile interesate sau vătămate prin hotărârea pronunţată.

A fost întocmit Raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din 16.03.2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a dispus comunicarea acestuia către părţile în litigiu.

Prin încheierea din 27.04.2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a fost admis în principiu recursul declarat de Ministerul Justiţiei şi s-a dispus soluţionarea cauzei cu citarea părţilor, potrivit art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

4. Soluţia instanţei de recurs

După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge excepţiile invocate şi recursul pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ.:

" instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe, ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei".

În baza acestor prevederi, având în vedere că a fost invocată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive de către intimaţii Consiliul de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, instanţa de recurs se va pronunţa, mai întâi, asupra acestor excepţii.

Calitatea procesuală pasivă presupune identitatea între persoana pârâtului şi cel care va fi obligat în cadrul raportului juridic.

Obiectul acţiunii aflată pe rolul instanţei de fond l-a constituit anularea Hotărârii nr. 8 din 13.06.2014 a Comisiei Superioare de Disciplină a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti prin care a fost menţinută Hotărârea nr. 60 din 10.10.2013 pronunţată de Consiliul de Disciplină a Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.

Pentru că sunt emitenţii celor două acte contestate atunci aceştia au şi calitate procesuală pasivă în cauză, iar în conformitate cu prevederile art. 13 din Legea nr. 554/2004 au fost solicitate acestora să comunice întreaga documentaţie care a stat la baza emiterii actelor contestate, astfel că excepţiile invocate vor fi respinse.

Recursul declarat de Ministerul Justiţiei va fi respins pentru următoarele considerente:

Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, Ministerul Justiţiei a formulat acţiune disciplinară împotriva executorului judecătoresc A., pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzută de art. 47 lit. e) din Legea nr. 188/2000 - neglijenţă în efectuarea lucrărilor, solicitând aplicarea unei sancţiuni disciplinare proporţionale cu gravitatea faptei.

Prin Hotărârea nr. 60 din 10.10.2013 pronunţată de Consiliul de Disciplină în Dosar nr. x/2013 a fost respinsă acţiunea disciplinară reţinându-se că faptele din acţiunea disciplinară nu sunt de natură să atragă răspunderea disciplinară a acestuia.

Împotriva Hotărârii nr. 60/2013 pronunţată în Dosar nr. x/0123 de Consiliul de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, Ministerul Justiţiei a formulat contestaţie, apreciind că a fost dată cu aplicarea greşită a legii, iar prin Hotărârea nr. 8 din data de 13.06.2014 pronunţată în Dosarul nr. x/2014 de Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti a fost respinsă contestaţia ca neîntemeiată şi menţinută Hotărârea nr. 60/2013 a Consiliului de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.

Împotriva acestor hotărâri reclamantul, titularul acţiunii disciplinare, s-a adresat instanţei de contencios administrativ, respectiv Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Instanţa de fond a reţinut că reclamantul şi-a întemeiat acţiunea disciplinară pe dispoziţiile art. 47 lit. e) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, cu modificările şi completările ulterioare, invocând existenţa abaterii disciplinare de neglijenţă în efectuarea lucrărilor, prevăzută la art. 47 lit. e) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, cu modificările şi completările ulterioare, în legătură cu instrumentarea dosarului de executare silită nr. 569/2012, arătându-se că în mod eronat, executorul judecătoresc a înfiinţat popriri asupra conturilor bancare deţinute de petentul - debitor la diverse bănci, până la concurenţa sumei de 92.121,5 euro, deşi în titlul executoriu era prevăzută doar suma de 33.200 de euro ca fiind susceptibilă de executare silită.

Totodată, s-a susţinut în acţiunea disciplinară, că în mod greşit executorul a dispus înfiinţarea popririi la ONRC asupra părţilor sociale deţinute de petent la diverse societăţi comerciale, de asemenea, până la concurenţa sumei de 92.121,5 euro.

Instanţa de fond a reţinut că nu sunt întrunite condiţiile răspunderii disciplinare deoarece nu s-a dovedit crearea unui prejudiciu debitorului, atâta vreme cât, ulterior, executorul, realizând eroarea sumei pentru care s-a instituit poprirea, a trimis o adresă către terţii popriţi prin care a fost restrânsă suma indicată prin poprire, neputându-se reţine neglijenţa sub forma culpei, ci doar o eroare pe care acesta a rectificat-o.

Recurentul Ministerul Justiţiei a criticat soluţia instanţei de fond, dar criticile sunt nefondate.

Într-adevăr, potrivit art. 48 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti Ministerul Justiţiei poate exercita acţiunea disciplinară şi că art. 47 lit. e) din acelaşi act normativ reglementează ca abatere disciplinară "neglijenţa în efectuarea lucrărilor".

Chiar dacă un control efectuat de Ministerul Justiţiei este un "control profesional" şi el este cel care fundamentează exercitarea acţiunii disciplinare, instanţa de contencios administrativ va putea analiza în ce măsură concluziile acelui control justifică acţiunea disciplinară şi, ulterior, soluţiile date de Consiliul de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătoreşti şi de către Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti.

Faptul că, în urma cercetării prealabile, organele de control au constatat că executorul judecătoresc nu şi-ar fi respectat obligaţiile ce îi reveneau în exercitarea atribuţiilor prevăzute de lege, nu înseamnă că acesta nu va putea dovedi contrariul celor reţinute în acţiunea disciplinară şi, astfel să se ajungă la respingerea acţiunii disciplinare, dacă nu sunt dovedite condiţiile pentru antrenarea răspunderii disciplinare.

În speţă, nu s-a dovedit că sunt întrunite condiţiile răspunderii disciplinare deoarece, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, a fost vorba de o eroare la momentul înfiinţării popririi ce a fost corectată. Nefiind îndeplinită nici condiţia elementului obiectiv şi nici a celui subiectiv nu poate fi admisă acţiunea disciplinară, aşa cum solicită recurentul.

Cu privire la inexistenţa prejudiciului nu pot fi reţinute criticile recurentului deoarece nu se poate vorbi de o sancţiune disciplinară dacă nu a fost probată existenţa prejudiciului.

De altfel, chiar recurentul nu a dovedit că ar exista un asemenea prejudiciu, dar susţine, în mod netemeinic şi nelegal, că s-ar putea aplica o asemenea sancţiune disciplinară chiar şi în lipsa acestuia.

În privinţa erorii materiale reţinută de instanţa de fond şi împărtăşită de instanţa de recurs, criticile recurentului sunt de asemenea nefondate deoarece nu prezintă importanţă faptul că eroarea observată de către executorul judecătoresc a fost rectificată cu o zi înaintea termenului de judecată a contestaţiei la executare, ci faptul că eroarea a fost îndreptată şi s-a evitat producerea unui prejudiciu vreunei persoane.

Apreciind că soluţia instanţei de fond a fost dată cu aplicarea şi interpretarea corectă a prevederilor legale, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în baza art. 496 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de intimaţii Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti şi a Consiliului de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.

Respinge recursul declarat de reclamantul Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 979 din 03 aprilie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 iunie 2017.