Recovery of rural development aid for artificial conditions: dual objective-subjective test under CJUE Case C-434/12

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 01.04.2014, reclamanta S.C. A. S.R.L. Bordei Verde, judeţul Brăila, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Brăila anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 06.11.2013 şi înregistrat din 12 noiembrie 2013 şi a Deciziei de respingere a Contestaţiei înregistrate din 15 ianuarie 2014 emise de APDRP Bucureşti, anularea Titlului executoriu din 19.03.2014 emis, în baza procesului-verbal de constatare a neregulilor şi stabilirea creanţelor bugetare, de DGRFP Galaţi - AJFP Brăila şi exonerarea de la plata sumei în cuantum de 867.294 RON.

A solicitat şi suspendarea executării actelor administrative fiscale.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin încheierea din 26 mai 2014, Curtea de Apel Galaţi a respins cererea de suspendare a executării actelor administrative contestate, ca neîntemeiată.

Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 96 din 3 aprilie 2015, a respins cererea reclamantei, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată

3.1. Împotriva acestei sentinţe, reclamanta S.C. A. S.R.L. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei primei instanţe spre rejudecare.

3.1.1. Motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă susţine că, deşi pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (APDRP) şi-a încetat existenţa pe parcursul procesului, ca urmare a abrogării O.U.G. nr. 13/2006 prin O.U.G. nr. 41/2014, noua structură care a preluat atribuţiile, Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (AFIR) nu a fost introdusă în cauză şi nu a fost citată timp de şapte termene consecutive, iar dispozitivul hotărârii cuprinde faptul că litigiul s-a soluţionat numai în contradictoriu cu APDRP.

Recurenta-reclamantă consideră că hotărârea recurată este lovită de nulitatea prevăzută de art. 176 lit. a) C. proc. civ., care vizează capacitatea procesuală a persoanei chemate în judecată şi drepturile corelative ale acesteia.

3.1.2. Motivele de recurs întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă înţelege să trateze împreună aceste două motive de nelegalitate, arătând că argumentele invocate de prima instanţă pentru respingerea cererii depăşesc cu mult pe cele invocate de pârâtă şi creează sub aspect juridic situaţii care nu au fost puse în discuţia părţilor.

Astfel, multe dintre argumentele reţinute de judecătorul fondului sunt străine cauzei.

În acest sens, se evocă argumentul conform căruia nerealizarea în întregime a indicatorilor conduce în mod automat la rezoluţiunea contractului de finanţare, fapt ce nu a fost evocat de părţile din dosar.

Dimpotrivă, susţine recurenta-reclamantă, din constatările făcute de experţi a rezultat că societatea, după examinarea balanţelor de verificare pe ultimii patru ani(2010-2014) a realizat un proiect de finanţare în condiţiile crizei de lichidităţi manifestate în special prin reducerea consumului populaţiei şi reducerea pieţei de clienţi.

Recurenta-reclamantă a desfăşurat şi o activitate în cadrul proiectului Măsurii 3.1.2., în sensul că a creat noi locuri de muncă, iar prin impozitele şi taxele plătite a contribuit la bugetul statului, de asemenea, a diversificat serviciile pentru populaţia rurală.

Cu privire la conflictul de interese, arată recurenta-reclamantă, au fost interpretate şi aplicate greşit dispoziţiile incidente, respectiv art. 4 din condiţiile generale anexă la contract, art. 34 din Regulamentul CE 2342/2002, art. 14 şi 15 din O.U.G. nr. 66/2011.

Instanţa de fond a preluat în mod greşit definiţia conflictului de interese din art. 2 alin. (2) lit. m) din H.G. nr. 224/2008, care nu are legătură cu speţa.

Prima instanţă a aplicat şi disp. art. 4 din contractul de finanţare, deşi acest tip de conflict de interese poate să apară numai în faza de achiziţie a utilajelor şi doar în situaţia în care recurenta-reclamantă ar fi achiziţionat utilajele pentru care a obţinut finanţarea publică de la o societate legală.

În considerentele sentinţei recurate, punerea în executare a obiectului de activitate a închirierii de utilaje agricole cu o terţă societate la care este asociată în proporţie minoritară, ar fi interzisă de lege.

Opinia instanţei de fond este greşită şi încalcă dispoziţiile constituţionale care garantează persoanelor fizice şi juridice exercitarea drepturilor civile recunoscute prin legi speciale.

Din acest motiv afirmaţia judecătorului fondului, conform căreia societatea reclamantă a desfăşurat o activitate în amonte faţă de S.C. B. S.R.L., într-o proporţie mai mare faţă de alte societăţi, ar crea o condiţie artificială pentru obţinerea fondurilor europene interzisă de art. 72 alin. (1) din Regulamentul CE 1968/2005 şi art. 4 alin. (8) din Regulamentul UE 65/2011, este nefondată.

Prin motivele de recurs se susţine şi aplicabilitatea Hotărârii CJUE dată în cauza C-434/12, prin care s-a arătat că "art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că se opune ca o cerere de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR să fie respinsă pentru simplul motiv că un proiect de investiţii care candidează la acordarea unui ajutor din această schemă nu are autonomie funcţională sau că există o legătură juridică între candidaţii la acordarea unui astfel de ajutor, fără ca celelalte elemente obiective din speţă să fi fost luate în considerare".

Or, din actele dosarului, nu rezultă existenţa unei modificări substanţiale a proiectului, iar instanţa de fond face aprecieri doar cu privire la modul în care societatea şi-a exercitat obiectul său de activitate.

3.2. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru şi comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 14 decembrie 2016, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea de şedinţă din data de 27 aprilie 2017, Completul de filtru, apreciind incidenţa în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., a admis în principiu recursul şi a fixat termen pentru judecata cauzei pe fond.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului. Analiza motivelor de casare

Din cuprinsul procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 12.11.2013 reiese faptul că, în urma legăturilor între acţionariatul/administratorul S.C. A. S.R.L. şi acţionariatul/administratorul agentului economic căruia i-au fost încheiate utilajele - S.C. B. S.R.L. - s-a apreciat că întreprinderile sunt legale, conform art. 44 din Legea nr. 346/2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii.

Echipa de control a constatat astfel că, societatea controlată a încălcat prevederile contractului de finanţare din 1.07.2010, respectiv: art. 1, anexa 1 - Prevederi generale - art. 1, art. 6, deoarece cele două societăţi au asociat comun.

În procesul-verbal de constatare a neregulilor s-a reţinut şi încălcarea prevederilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) 65/2011 al Comisiei din 27.01.2011 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ce priveşte punerea în aplicare a procedurilor de control şi a econdiţionalităţii în cazul măsurilor de sprijin pentru dezvoltare rurală; art. 72 din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din FEADR.

Urmare a verificărilor efectuate, s-a constatat că investiţia a devenit neeligibilă şi se impune recuperarea sprijinului financiar nerambursabil, în sumă de 861.757,99 RON.

Contestaţia a fost respinsă prin Decizia nr. 1254 din 15.01.2014 emisă de APDRP.

În cuprinsul sentinţei recurate, judecătorul fondului a reţinut că numitu C. este asociat unic şi administrator al reclamantei S.C. A. S.R.L. şi asociat cu o cotă-parte de 19,92% al S.C. B. S.R.L., astfel că în temeiul art. 44 din Legea nr. 346/2004 "întreprinderile sunt legate, iar reclamanta a încălcat obligaţia de evitare a conflictului de interese, fapt ce reprezintă un exemplu de condiţii artificiale pentru obţinerea fondurilor europene".

A mai apreciat judecătorul fondului, că scopul finanţării nerambursabile, de îmbunătăţire a mediului economic, prin crearea pe piaţă a unor competitori puternici, nu a fost atins, iar reclamanta nu a respectat nici obligaţia de atingere a parametrilor economici stabiliţi prin contract, fapt ce atrage rezoluţiunea contractului de finanţare.

Recurenta-reclamantă a renunţat la susţinerea motivului de casare întemeiat pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., iar instanţa de recurs a luat act de cererea formulată.

Cu privire la motivele de casare întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., se constată justeţea acestora.

Astfel, judecătorul fondului a apreciat la pg. 8 par. 9 din sentinţă, că reclamanta nu şi-a respectat obligaţiile contractuale privind respectarea parametrilor economico-financiari, considerent ce este străin cauzei, actele administrative atacare nefăcând vorbire despre rezoluţionarea contractului de finanţare pentru acest motiv. Aceeaşi apreciere se poate face şi cu privire la definiţia dată conflictului de interese de art. 2 alin. (2) lit. m) din H.G. nr. 224/2008, care nu are legătură cu schema de ajutor aferentă Măsurii 3.1.2.

Motivele de casare întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. sunt, de asemenea, fondate.

Potrivit art. 4 din Anexa 1 - Prevederi Generale la contractul de finanţare, beneficiarul va adopta o asemenea conduită care va evita conflictul de interese, definit conform legislaţiei în vigoare.

Art. 44 alin. (1)-(5) din Lega nr. 346/2014, cu modificările şi completările ulterioare stipulează că întreprinderile legate sunt întreprinderile între care există oricare dintre următoarele raporturi:

a) o întreprindere deţine majoritatea drepturilor de vot ale acţionarilor sau ale asociaţilor celeilalte întreprinderi;

b) o întreprindere are dreptul de a numi sau de a revoca majoritatea membrilor consiliului de administraţie, de conducere ori de supraveghere a celeilalte întreprinderi;

c) o întreprindere are dreptul de a exercita o influenţă dominantă asupra celeilalte întreprinderi, în temeiul unui contract încheiat cu această întreprindere sau al unei clauze din statutul acesteia;

d) o întreprindere este acţionară sau asociată a celeilalte întreprinderi şi deţine singură, în baza unui acord cu alţi acţionari ori asociaţi ai acelei întreprinderi, majoritatea drepturilor de vot ale acţionarilor sau asociaţilor întreprinderii respective.

Se prezumă că nu există o influenţă dominantă dacă investitorii prevăzuţi la alin. (3) al alin. (42) nu sunt implicaţi direct sau indirect în conducerea întreprinderii respective, fără ca drepturile pe care le deţin în calitatea lor de acţionar sau asociat să fie prejudiciate.

Sunt considerate întreprinderi legate şi întreprinderile între care există oricare dintre raporturile descrise la alin. (1), prin intermediul uneia ori mai multor întreprinderi sau prin oricare dintre investitorii prevăzuţi la alin. (3) al art. 42.

Întreprinderile între care există oricare dintre raporturile descrise mai sus, prin intermediul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane fizice care acţionează de comun acord, sunt, de asemenea, considerate întreprinderi legate, dacă îşi desfăşoară activitatea sau o parte din activitate pe aceeaşi piaţă relevantă ori pe pieţe adiacente.

O piaţă adiacentă, în sensul prezenţei legi, este acea piaţă a unui produs sau a unui serviciu situată direct în amonte ori în aval pe piaţa în cauză.

Prima instanţă, dar şi intimata-pârâtă au reţinut incidenta disp. art. 44 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 346/2014, când o întreprindere deţine majoritatea drepturilor de vot ale acţionarilor sau ale asociaţilor celeilalte întreprinderi.

S-a mai întemeiat instanţa de fond pe disp. art. 72 alin. (1) lit. a) din Regulamentul CE nr. 1698/2005 şi disp. art. 4 alin. (8) din Regulamentul UE nr. 65/2011 conform cărora operaţiunea nu trebuie să sufere în termen de cinci ani de la data deciziei de finanţare, nicio modificare care îi afectează natura sau condiţiile de punere în aplicare sau creează un avantaj nejustificat unei întreprinderi sau unei colectivităţi publice şi nu se efectuează nicio plată către beneficiari în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condiţiile necesare pentru a obţine aceste plăţi, în scopul obţinerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor.

Se constată că instanţa de fond a aplicat în mod mecanic prevederile legale incidente cauzei şi nu a reuşit să argumenteze şi să demonstreze existenţa unei condiţii artificiale pentru obţinerea fondurilor europene.

Deşi prima instanţă a constatat că cele două întreprinderi sunt legate, conform art. 44 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 346/2004, în sensul că "o întreprindere deţine majoritatea drepturilor de vot ale acţionarilor sau ale asociaţilor celeilalte întreprinderi", nu s-a analizat în concret situaţia dedusă judecăţii.

Din actele dosarului, reiese faptul că numitul C. este asociat unic al S.C. A. S.R.L., deţine 100% din această societate şi este asociat cu o cotă de 19,92% la S.C. B. S.R.L., de unde rezultă că acesta nu deţine majoritatea drepturilor de vot ale asociaţilor celeilalte societăţi.

Faptul că ceilalţi asociaţi din cadrul S.C. B. S.R.L. sunt rude cu numitul C. nu poate să conducă la concluzia că acesta controlează majoritatea drepturilor de vot ale asociaţilor, decât după ce se realizează o amplă analiză a ceea ce înseamnă condiţii artificiale pentru obţinerea fondurilor europene.

Or, în speţă, nici instanţa de fond şi nici autoritatea competentă nu au făcut o asemenea analiză, deşi aveau o atare obligaţie, desprinsă din jurisprudenţa CJUE din Cauza C-434/12 Slancheva Sila Eood şi Nota directoare pentru auditori nr. 22 din 10.10.2013 dată de Comisia Europeană prin Direcţia Generală pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală.

Prin Hotărârea dată în cauza C-434/12, CJUE a interpretat art. 4 alin. (8) din Regulamentul UE nr. 65/2011 în sensul că, condiţiile de punere în aplicare a acesteia necesită prezenţa unui element obiectiv şi a unui element subiectiv.

Îndeplinirea elementului obiectiv presupune concluzia că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul FEADR nu poate fi atinsă, iar îndeplinirea elementului subiectiv, bazat pe anumite elemente de probă obiective, conduce la dovedirea că beneficiarul a urmărit în exclusivitate să obţină un avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor.

Elementele de probă obiective pot fi legăturile juridice, economice şi/sau personale dintre persoanele implicate în proiecte de investiţii similare şi indicii care dovedesc existenţa unei coordonări deliberate între aceste persoane.

De asemenea, CJUE a mai arătat că nu poate fi respinsă cererea de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR, pentru simplul motiv că un proiect de investiţii nu are autonomie funcţională sau că există o legătură juridică între candidaţii la acordarea unui astfel de ajutor, fără ca celelalte elemente obiective din speţă să fi fost luate în considerare.

Or, actele administrative atacate nu conţin o asemenea analiză şi nu demonstrează faptul că proiectul a suferit o modificare substanţială sau că obiectul schemei de ajutor nu a fost atins.

Judecătorul fondului nu putea să suplinească motivarea actului administrativ în acest sens, însă era obligat să reţină că în absenţa demonstrării îndeplinirii obiectivului proiectului, cererea de plată nu poate fi respinsă sau ajutorul nu poate fi retras după ce a fost acordat.

Din probele de la dosar rezultă că proiectul a fost implementat, controlul a fost ex-post, că beneficiarul a cumpărat utilaje pentru îndeplinirea obiectivelor şi a încheiat contracte de închiriere a utilajelor agricole cu mai multe societăţi/furnizori, în perioada 2011-2013.

Chiar şi în ipoteza în care utilajele au fost închiriate la S.C. B. S.R.L., nu a fost denaturat obiectivul Măsurii 312, sprijin pentru crearea şi dezvoltarea de microîntreprinderi cu obiectivul specific dezvoltarea unei microîntreprinderi în sectorul non-agricol din spaţiul rural şi încurajarea iniţiativelor de afaceri promovate de către tineri.

Faţă de acestea, în temeiul art. 497 C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, se va admite recursul formulat, se va dispune casarea sentinţei atacate şi admiterea în parte a acţiunii.

În temeiul art. 1, 18 din Legea nr. 554/2004, se va dispune anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 12.11.2013 şi Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 1254 din 15.01.2015.

Cu privire la cererea de anulare a Titlului executoriu din 19.03.2014 emis de Administraţia judeţeană a Finanţelor Publice Brăila, se va reţine că o atare pretenţie poate fi cerută numai în faţa instanţei de executare, însă în raport de soluţia pronunţată asupra actelor administrative atacate nu se mai impune eventuale declinare a competenţei de soluţionare a acestui capăt de cerere, deoarece titlul executoriu nu mai poate fi pus în aplicare.

În ceea ce priveşte cererea de exonerare de la plata sumei de 867.294 RON, instanţa de contencios administrativ nu are obligaţia să se pronunţe în mod expres, deoarece anularea actelor administrative atacate are drept consecinţă implicită şi exonerarea reclamantei de la plată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 96 din 3 aprilie 2015 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată.

Admite, în parte, acţiunea în sensul că anulează Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/12.11.2013 şi Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 1254 din 15 ianuarie 2015.

Respinge celelalte capete de cerere.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 iunie 2017.