AFIR's irregularity report and recovery order for inflated equipment prices annulled, appeal against restitution and interest claims dismissed

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 09.06.2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale,

- anularea Deciziei de soluţionare a contestaţiilor nr. 15938 din 15.04.2015 emisă de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale;

- anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor nr. x din 05.03.2015 încheiat de AFIR;

- obligarea pârâtei la restituirea sumei de 127.189,80 RON achitată nedatorat de societate;

- obligarea pârâtei la plata dobânzii fiscale aferente sumei de 127.189,80 RON, de la data plăţii nedatorate, 16.03.2015, şi până la data restituirii efective, cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Timişoara, prin sentinţa nr. 25 din 27 ianuarie 2016, a admis, în parte, acţiunea reclamantei, a anulat Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 15938 din 15 aprilie 2015 şi Procesul-verbal de constatare a neregulilor nr. x din 05 martie 2015 emise de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale şi a obligat pârâta la restituirea către reclamantă a sumei de 127.189,80 RON.

A respins, în rest, acţiunea reclamantei, ca neîntemeiată, obligând pârâta la plata sumei de 9.191 RON către reclamantă, reprezentând cheltuieli de judecată

3. Cererile de recurs

Împotriva acestei sentinţe, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.

Intimata-reclamantă A. S.R.L., odată cu întâmpinarea, a formulat recurs incident, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate şi, în rejudecare, obligarea AFIR la plata dobânzii fiscale aferente sumei de 127.189,80 RON, de la data plăţii nedatorate (16.03.2015) şi până la data restituirii efective, şi la plata integrală a cheltuielilor de judecată, în cuantum de 11.788,56 RON.

3.1. Prin recursul său, recurenta-pârâtă Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale formulează critici privitoare la:

- aplicarea principiului proporţionalităţii care echivalează cu o aplicare retroactivă a O.U.G. nr. 66/2011;

- inexistenţa oricăror elemente, în cuprinsul procesului-verbal contestat, care să dovedească neregula identificată;

- cuantumul cheltuielilor de judecată la care a fost obligată de prima instanţă.

Cu privire la aplicarea principiului proporţionalităţii, recurenta-pârâtă arată, în raport de dispozitivul şi considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 66/2015, că definiţia neregulii este asemănătoare în cele două acte normative, respectiv O.G. nr. 79/2003 şi O.G. nr. 66/2011, acestea fiind în deplin acord cu normele dreptului european.

Principiul proporţionalităţii deşi se regăseşte în cuprinsul O.U.G. nr. 66/2011 nu este reglementat de O.G. nr. 79/2003, însă Curtea Constituţională a constatat că, sub aspectul definirii neregulii, prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 sunt mai severe, în sensul că reglementează şi cu privire la potenţialitatea prejudicierii bugetului Uniunii Europene, bugetele donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora, printr-o sumă plătită necuvenit, în schimb, sub aspectul corecţiilor/reducerilor în cazul constatării neregulilor, dispoziţiile O.U.G. nr. 66/2011 sunt mai favorabile decât cele din O.G. nr. 79/2003.

Această împrejurare, susţine recurenta-pârâtă, nu este de natură a atrage anularea procesului-verbal contestat, întrucât reclamanta nu a suferit nicio vătămare în sensul art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în condiţiile în care, în ceea ce priveşte calificarea abaterilor drept nereguli, se constată că definiţia legală a noţiunii de neregulă în cele două acte normative, este în esenţă aceeaşi, legiuitorul optând în ambele ordonanţe pentru o formulare generală şi cuprinzătoare, iar mai mult, în prezenta cauză s-a aplicat principiul proporţionalităţii, în raport de normele legale incidente la data proceduri neregulii.

În ceea ce priveşte reţinerea instanţei de fond în sensul lipsei elementelor care să dovedească pe deplin neregula identificată, recurenta-pârâtă învederează că judecătorul fondului a ignorat atât dispoziţiile naţionale, cât şi cele europene aplicabile în speţă.

Se susţine că structurile AFIR efectuează verificări în baza unor proceduri interne acreditate, fapt ce nu înseamnă că în situaţia în care ulterior sunt efectuate alte controale aprofundate de către compartimente specializate sau chiar instituţii externe cu atribuţii de control, beneficiarul este exonerat de răspundere pentru documentele depuse sau acţiunile întreprinse.

Atribuţiile şi activităţile desfăşurate de serviciile din cadrul autorităţii sunt clar definite, iar nedepistarea neregulilor la momentul săvârşirii acestora de către beneficiar în diferitele etape procedurale de selecţie sau implementare a proiectului nu este un motiv care să atragă exonerarea răspunderii beneficiarului faţă de autoritatea contractantă.

Neregulile identificate în procesul-verbal de constatare atacat, susţine recurenta-pârâtă, nu reprezintă doar simple afirmaţii, ci sunt rezultatul verificărilor OLAF, conform prevederilor Regulamentului (CE) nr. 515/1997 şi ale Regulamentului (UE, EURATOM) nr. 883/2013.

OLAF a concluzionat că, în ceea ce priveşte intenţia din partea beneficiarului SAPARD, S.C. A. S.R.L., probele descoperite indică faptul că acesta avea cunoştinţă de facturile majorate, deoarece exista un ordin de confirmare al preţului mai mic.

Indiferent de rezultatul procedurilor penale din Germania şi al viitoarelor investigaţii ale instituţiilor penale naţionale, în prezent, în baza raportului final OLAF, recurenta-pârâtă a constatat existenţa unei nereguli cu privire la achiziţia maşinii de tocat carne (facturare la suprapreţ), procedând la emiterea titlului de creanţă în vederea recuperării sumelor afectate de neregulă.

Se mai susţine că, instanţa de fond a ignorat în totalitate aspectele privind negocierea directă purtată asupra preţului bunului achiziţionat, declarate chiar de intimata-reclamantă în cuprinsul titlului de creanţă şi în decizia de soluţionare a contestaţiei, negociere ce demonstrează elaborarea normelor legale din partea societăţii beneficiare a finanţării europene.

Conform regulilor SAPARD şi UE, în cazul în care achiziţia de lucrări servicii şi bunuri depăşeşte 10.000 euro, solicitantul SAPARD trebuie să organizeze o procedură de selecţie de oferte, ce presupune obţinerea de oferte de la trei furnizori independenţi care au capacitatea şi posibilitatea să furnizeze lucrările, serviciile sau bunurile licitate.

Procedura era necesară pentru a se obţine asigurarea că solicitantul a obţinut "oferta cea mai avantajoasă" şi că a respectat "principiul bunei gestiuni financiare", în achiziţionarea lucrărilor, serviciilor sau bunurilor.

OLAF a concluzionat că preţul echipamentului a fost majorat artificial şi că nu s-a respectat principiul sus-menţionat.

Recurenta-pârâtă susţine că prejudiciul produs se materializează în afectarea intereselor financiare ale Uniunii, fără a fi necesară demonstrarea acestuia.

Ultima critică susţinută prin motivele de recurs, se referă la cuantumul cheltuielilor de judecată admise de prima instanţă, respectiv a sumei de 9.191 RON, considerată a fi vădit disproporţionată, în raport cu amplitudinea şi complexitatea activităţii depuse de avocat, de volumul de muncă presupus de pregătirea apărării, determinat de elemente precum complexitate, dificultate sau noutatea litigiului.

3.2. Prin recursul incident, recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. susţine nelegalitatea parţială a sentinţei civile nr. 25 din 27.01.2016 raportat la respingerea solicitării de acordare a dobânzii fiscale aferente sumei de 127.189,80 RON şi la respingerea solicitării de plată integrală a cheltuielilor de judecată.

Referitor la prima critică, recurenta-reclamantă susţine că pârâta trebuia obligată şi la plata dobânzii fiscale aferente sumei achitate dar nedatorate, faţă de conţinutul Deciziei Curţii Constituţionale nr. 694 din 20.10.2015, de Hotărârile CJUE în cauza C-565/11 Mariana Irimie şi C-491/12 Rafinăria Steaua Română.

Recurenta-reclamantă consideră că poziţia sa procesuală coincide cu însăşi voinţa legiuitorului, materializată în noul C. proc. civ., conform căruia dobânzile datorate contribuabilului ar urma să fie calculate începând cu data la care a operat stingerea sumei nedatorate, indiferent de termenul de restituire sau cel de soluţionare a cererii de restituire.

Cea de-a doua critică vizează reducerea cuantumului cheltuielilor de judecată de la 12.952,81 RON, compusă din taxă judiciară de timbru în cuantum de 650 RON, cheltuieli de transport în cuantum de 514,25 RON şi onorariu avocaţial în cuantum de 11.788,56 RON, la 9.191 RON.

Raţionamentul judecătorului este greşit, deoarece în măsura în care acesta a considerat de cuviinţă să reducă proporţional cheltuielile de judecată raportat la petitele admise, trebuie să aibă în vedere şi valoarea fiecărui petit admis, iar neacordarea cheltuielilor de transport este nelegală cât timp au fost prezentate documentele justificative.

3.3. Procedura de examinare a recursurilor în completul de filtru

Raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor, întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru şi comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 9 februarie 2017, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea de şedinţă din data de 27 aprilie 2017, Completul de filtru, apreciind incidenţa în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., a admis în principiu recursurile şi a fixat termen pentru judecata cauzei pe fond.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor. Analiza motivelor de casare.

Recursurile sunt nefondate.

1. Cu privire la aplicarea principiului proporţionalităţii de către recurenta-pârâtă ce ar echivala, în opinia primei instanţe cu o aplicare retroactivă a O.U.G. nr. 66/2011

Instanţa de fond a concluzionat, identificând un motiv de nelegalitate al actelor administrative contestate, că de vreme ce nu se poate reţine definiţia neregulii cuprinsă în O.U.G. nr. 66/2011 pentru o faptă săvârşită sub imperiul O.G. nr. 79/2003, tot astfel niciuna dintre sancţiunile prevăzute de O.U.G. nr. 66/2011 nu pot fi aplicate neregulilor săvârşite înainte de intrarea în vigoare a acestei ordonanţe, ci este necesar a se face aplicarea prevederilor O.G. nr. 79/2003 ce presupune recuperarea întregii sume, iar prin procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare şi decizia contestată, autoritatea pârâtă a procedat la aplicarea principiului proporţionalităţii reglementat de O.U.G. nr. 66/2011 la o pretinsă neregulă săvârşită sub imperiul O.G. nr. 79/2003, ceea ce echivalează cu o aplicare retroactivă a O.U.G. nr. 66/2011.

Critica este fondată din acest punct de vedere, însă nu poate conduce la admiterea recursului formulat pentru cele ce vor fi arătate cu ocazia analizării celui de-al doilea motiv de recurs invocat de recurenta-pârâtă.

Revenind la prima critică, se observă că prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 66/2015 s-a declarat neconstituţional textul art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011, conform căruia activităţile de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare care sunt în desfăşurare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se finalizează şi se valorifică cu aplicarea prevederilor O.G. nr. 79/2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 529/2003, cu modificările şi completările ulterioare.

Curtea Constituţională a reţinut că textul de lege criticat aduce atingere principiului neretroactivităţii deoarece permite aplicarea normelor de drept substanţial din O.U.G. nr. 66/2011, cu privire la nereguli săvârşite în intervalul temporal în care era în vigoare O.G. nr. 79/2003.

Aşadar, calificarea neregulii şi stabilirea creanţei bugetare se vor face în temeiul actului normativ în vigoare la data săvârşirii neregulii, fără a se putea combina dispoziţiile de drept substanţial din O.G. nr. 79/2003 cu cele ale O.U.G. nr. 66/2011.

Aceste aspecte trebuie verificate în funcţie de condiţiile particulare ale fiecărei speţe, însă prima instanţă a efectuat o analiză pur teoretică a chestiunii aplicării principiului proporţionalităţii sancţiunii.

În cazul analizat, calificarea neregulii s-a făcut în conformitate cu prevederile Contractului-cadru din 01.11.2015, cu anexele sale, Acordului Multianual de Finanţare a Programului SAPARD, ratificat prin Legea nr. 316/2001, principiul bunei gestiuni economice prevăzut în Regulamentele nr. 1605/2002 şi nr. 2342/2002, modificat prin Regulamentul nr. 1248/2006, plus Regulamentul Comisiei nr. 2988/1995 .

Este corectă afirmaţia recurentei-pârâte cu privire la definiţia neregulii existentă în cuprinsul O.G. nr. 79/2003 şi O.U.G. nr. 66/2011, singura diferenţă fiind cea referitoare la potenţialitatea prejudiciului, însă în cauza de faţă nu a fost invocată o astfel de teză, astfel încât nu se poate afirma că autoritatea competentă a calificat neregula conform dispoziţiilor O.U.G. nr. 66/2011.

Referitor la stabilirea creanţei bugetare, în actele administrative contestate s-a făcut menţiunea conform căreia deşi OLAF a recomandat recuperarea întregului ajutor financiar nerambursabil acordat beneficiarului, deoarece valoarea cheltuielilor afectate de neregulă reprezintă un procent de 2,92% din valoarea totală decontată de Agenţie beneficiarului, se impune aplicarea principiului proporţionalităţii prevăzut de legislaţia în vigoare.

Este adevărat că O.G. nr. 79/2003 nu prevedea posibilitatea impunerii unor corecţii financiare, care în speţă nici nu au fost aplicate însă conform art. 2 alin. (1) lit. c) din Regulamentul Comisiei nr. 2988/1995, abaterile internaţionale sau cele săvârşite din neglijenţă pot să atragă retragerea totală sau parţială a unui avantaj acordat prin norme comunitare.

Regulamentul nr. 2988/2007, act comunitar/european aplicabil direct de către autorităţile naţionale, administrative sau judiciare, susţine aplicarea principiului proporţionalităţii sancţiunii, prin posibilitatea retragerii "totale sau parţiale" a avantajului acordat.

În concluzie, principiul proporţionalităţii sancţiunii aplicat de autoritatea competentă s-a făcut în conformitate cu prevederile legale în vigoare, naţionale şi europene şi nu reprezintă expresia încălcării unui alt principiu, cel al neretroactivităţii legii civile.

2. Referitor la susţinerea primei instanţe în sensul că recurenta-pârâtă nu a prezentat în cuprinsul procesului-verbal contestat, elemente care să dovedească pe deplin neregula identificată

Într-adevăr, judecătorul fondului a arătat că OLAF a comunicat că preţul echipamentului a fost majorat artificial şi nu a fost respectat principiul bunei gestiuni financiare.

S-a reţinut că reclamanta a achiziţionat un utilaj (maşină automată de tocat carne), în urma derulării unei licitaţii la care au participat trei ofertanţi, câştigătoare fiind societatea germană B. ce a prezentat preţul cel mai mic de 72.000 euro.

Între societatea germană şi S.C. C. S.R.L. s-a încheiat o convenţie de garanţie cu privire la utilaj, garanţie evaluată la 11.000 euro, astfel că preţul efectiv era de 61.000 euro, iar diferenţa era plătită către C. S.R.L. drept "comision mascat".

Instanţa de fond a susţinut că nu s-a dovedit în mod neechivoc că reclamanta a săvârşit o neregulă, că a participat la procedura frauduloasă, aceasta achitând suma de 72.000 euro societăţii germane prin virament bancar, în condiţiile în care oferta firmei germane a fost cea mai scăzută (102.000 euro, 97.000 euro, 72.000 euro).

În conformitate cu prevederile contractului-cadru, beneficiarul este singurul răspunzător în faţa autorităţii contractante pentru implementarea proiectului, acesta trebuie să dea dovadă de maximum de profesionalism, eficienţă şi vigilenţă şi să respecte principiul bunei gestiuni financiare.

Beneficiarului i se poate retrage ajutorul cuvenit, dacă este parte la fraudă sau nu a acţionat cu neglijenţă şi eficienţă.

Societăţii intimate i se impută faptul că a cunoscut existenţa comisionului mascat şi a acceptat să achite suma de 72.000 euro, când în realitate preţul utilajului era de numai 61.000 euro.

Afirmaţiile recurentei-pârâte nu sunt dovedite, cum în mod corect a arătat şi prima instanţă.

Nu există nicio probă la dosar din care să rezulte că "acuzaţiile" indicate prin actele administrative atacate se confirmă.

Faptul că intimata-reclamantă a negociat direct cu firma germană încheierea contractului de achiziţie, ulterior derulării procedurii de achiziţie nu reprezintă o probă a faptului că aceasta cunoştea despre existenţa comisionului, iar alte dovezi nu au fost arătate.

Faţă de acestea, se constată că motivul de recurs este nefondat, iar prima instanţă a anulat în mod legal actele administrative.

3. Cu privire la cererea de acordare a dobânzii fiscale aferentă sumei de 127.189,80 RON, respinsă de prima instanţă

Critica este nefondată deoarece suma solicitată a fi recuperată cu titlu de finanţare nerambursabilă şi nu este purtătoare de dobânzi.

Suma restituită provine din bugetul Uniunii Europene şi din bugetul naţional, astfel încât beneficiarul unui contract de finanţare nu poate pretinde plata dobânzii la o sumă stabilită ca finanţare nerambursabilă şi considerată a fi plătită nedatorat.

În speţă, nu sunt incidente cele dispuse prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 694/2015 sau prin Hotărârile CJUE în cauzele Mariana Irimie şi Rafinăria Steaua Română.

Decizia şi hotărârile invocate au avut în vedere, pe de o parte, anularea unui act administrativ fiscal, când reclamantul face parte din categoria contribuabililor potrivit legislaţiei fiscale, iar excepţia de neconstituţionalitate viza chiar textul referitor la plata unor dobânzi şi, pe de altă parte, restituirea unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii (aceeaşi categorie a contribuabililor în cauza Mariana Irimie) şi dreptul la dobânzi pentru o anumită perioadă (cauza Rafinăriei Steaua Română, când societatea este de asemenea, contribuabil în sensul Codul fiscal).

Recurenta-reclamantă nu face parte din categoria contribuabililor, când este beneficiarul unei finanţări nerambursabile şi numai restituirea sumei considerate a fi neregulă, urmează condiţiile recuperării unei creanţe fiscale, conform Codului de procedură fiscală.

4. Cu privire la criticile aduse modului în care au fost acordate cheltuielile de judecată de către instanţa de fond

Ambele recursuri sunt nefondate sub acest aspect, având în vedere că motivele de casare invocate nu indică încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, judecătorul este singurul care apreciază asupra reducerii onorariului avocatului conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Cu privire la cheltuielile de transport solicitate de apărătorul reclamantei, prima instanţă şi-a motivat soluţia faţă de împrejurarea nedovedirii cheltuielilor făcute în acest scop.

În concluzie, în temeiul art. 496 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, recursurile vor fi respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale şi recursul incident formulat de S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 25 din 27 ianuarie 2016 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 iunie 2017.