Magistrates' equal pay claim: appeal dismissed, upholding back salary payment for non-compliance with maximum sectoral reference value

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Prin cererea înregistrată la 29 decembrie 2016, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M. nume propriu şi în calitate de mandatar al reclamanţilor, N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC. Roxana, EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., UUU., VVV., WWW., XXX., YYY., ZZZ., AAAA., BBBB., CCCC., DDDD. au chemat în judecată pe pârâtul CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII, solicitând:

- obligarea pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii să emită dispoziţii de salarizare, în aplicarea Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 347.10 RON, începând cu data de 9 aprilie 2015;

- obligarea pârâtului la repararea prejudiciului creat prin neaplicarea Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, respectiv restituirea pentru fiecare lună, până la recunoaşterea efectivă a dreptului prin emiterea unor noi ordine de salarizare, potrivit pct. 3 din prezenta cerere, a diferenţei dintre venitul pe care l-ar fi obţinut potrivit Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016 (cu indemnizaţia calculată prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 347.10 RON) şi venitul efectiv plătit (prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 291.98 RON), sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie, şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective;

- sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate:

a) a O.U.G. nr. 43/2016, prin raportare la art. 115 alin. (4), art. 115 alin. (6) din Constituţie:

b) a dispoziţiilor art. 31 alin. 11 - I4 din O.U.G. nr. 57/2015, astfel cum a fost completat prin O.U.G. nr. 43/2016, prin raportare la art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1) şi art. I alin. (4) şi art. 126 alin. (1) din Constituţia României, republicată.

La 27 decembrie 2016, reclamanţii au formulat cerere adiţională, în temeiul art. 30 alin. (5) şi al art. 204 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., republicat, cu modificările ulterioare, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 794 din 15 decembrie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. (11)-(14) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare. publicată în Monitorul Oficial nr. 1029 din 21 decembrie 2016, solicitând următoarele:

- obligarea pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii să emită dispoziţii de salarizare, în aplicarea Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 405 RON, începând cu data de 9 aprilie 2015:

- obligarea pârâtului la repararea prejudiciului creat prin neaplicarea Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, respectiv restituirea pentru fiecare lună, până la recunoaşterea efectivă a dreptului prin emiterea unor noi ordine de salarizare, potrivit pct. 3 din prezenta cerere, a diferenţei dintre venitul pe care l-ar fi obţinut potrivit Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016 (cu indemnizaţia calculată prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON) şi venitul efectiv plătit (prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 291.98 RON). sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie, şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.

Reclamanţii au renunţat la cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 43/2016, prin raportare la art. 115 alin. (4), art. 115 alin. (6) din Constituţie; a dispoziţiilor art. 31 alin. (11)-(14) din O.U.G. nr. 57/2015, astfel cum a fost completat prin O.U.G. nr. 43/2016. prin raportare la art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1) şi art. 1 alin. (4) şi art. 126 alin. (1) din Constituţia României, republicată.

1.2. Prin Sentinţa civilă nr. 48 din 13 ianuarie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M. nume propriu şi în calitate de mandatar al reclamanţilor, N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC. Roxana, EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., UUU., VVV., WWW., XXX., YYY., ZZZ., AAAA., BBBB., CCCC., DDDD., toţi prin mandatar M., în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII, a obligat pârâtul să emită dispoziţii de salarizare cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectoriale de 405 RON, începând cu 9 aprilie 2015 până la încetarea raportului de serviciu al fiecărui reclamant cu pârâtul, a obligat pârâtul la plata diferenţei dintre venitul calculat potrivit referinţei sectoriale menţionate anterior şi venitul efectiv plătit, diferenţă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la plata dobânzii legale aferente, de la data scadenţei fiecărui venit lunar până la data plăţii efective.

2. Calea de atac exercitată

2.1. Împotriva acestei hotărâri, pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., solicitând casarea în parte a Sentinţei nr. 48 din 13 ianuarie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Într-o primă critică, pârâtul a arătat că instanţa de fond a aplicat greşit normele de drept material, atât în ceea ce priveşte data de la care s-a dispus acordarea valorii de referinţă sectoriale, cât şi cuantumul acesteia.

Astfel, s-a arărat că pârâtul a procedat la recalcularea drepturilor salariale prin raportarea la valoarea de referinţă sectorială maximă în plată, începând cu data de 1 august 2016, având în vedere că Decizia CCR vizează dispoziţiile art. 3 indice 1 alin. (12) din OUG nr. 57/2015, astfel cum aceasta a fost modificată prin OUG nr. 20/2016 şi OUG nr. 43/2016, dispoziţii care prevăd egalizarea salariilor în cadrul aceleiaşi familii ocupaţionale, începând cu data de 1 august 2016.

În esenţă, s-a arătat că decizia CCR putea fi aplicată numai după data de 1 august 2016, astfel încât nu există temei pentru pârât să procedeze la reclacularea sumelor datorate reclamnaţilor, anterior datei menţionate. În consecinţă, se impune respingerea în parte a acţiunii reclamanţilor pentru intervalul de timp cuprins între 9 aprilie 2015 şi 31 iulie 2016.

O a doua critică vizează valoarea de referinţă sectorială stabilită de instanţa de fond pentru recalcularea sumelor datorate de pârât. S-a arătat că, în prezent, în urma deciziei CCR nr. 794/15.12.2016, ordonatorii din sistemul justiţiei au stabilit că valoarea de referinţă sectorială aplicabilă de la 01.10.2016 este de 405 lei.

S-a procedat la stabilirea drepturilor salariale pentru personalul instituţiei, începând de la data de 1 august 2016, în funcţie de o valoare sectorială de 347,10 lei, la care s-a adăugat procentul de 10% prevăzut de Legea nr. 293/2015. Valoarea sectorială de 405 lei a rezultat după data de 01.10.2016, astfel încât la stabilirea drepturilor salariale în aceatsă modalitate s-au avut în vedere considerentele deciziei CCR nr. 794/15.12.2016, astfel încât acestea puteau fi aplicate numai după publicarea hotărârii instanţei de contencios constituţional în Monitorul Oficial al României.

Prin Ordinul nr. 283/25.10.2016 al Preşedintelui ÎCCJ, s-a stabilit că începând cu data de de 01.10.2016, judecătorii şi magistraţii-asistenţi, menţionaţi în anexa 1 la ordin, vor fi salarizaţi la nivelul maxim aflat în plată la nivelul instanţei supreme, pentru aceeaşi funcţie, grad, vechime în muncă şi în funcţie, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Instanţa de fond a admis în mod nelegal cererea reclamanţilor de acordare a valorii de referinţă sectorială de 405 lei, începând cu data de 09.04.2015, câtă vreme s-a decis la nivelul tuturor ordonatorilor de credite că nivelul maxim aflat în plată, în cadrul familiei ocupaţionale „justiţie” calculat în raport de o valoare de referinţă sectorială de 405 lei este aplicabil de la 01.10.2016.

Prin adresele nr. 2054 din 21.12.2016, instanţa supremă a comunicat CSM că valoarea de referinţă sectorială în funcţie de care se calculează salariul de bază/indemnizaţia de încadrare în plată, la nivelul ÎCCJ pentru toţi judecătorii aflaţi în funcţie este de 405 lei şi nu include majorarea de 10% acordată prin Legea nr. 293/2015.

Valoarea sectorială de referinţă în plată a fost de 347 lei pentru familia ocupaţională „justiţie” până la data de 30 septembrie 2016, astfel încât nu se putea aplica un alt coeficient pentru o perioadă anterioară acestei date.

În consecinţă, se solicită admiterea recursului şi respingerea în parte a acţiunii precizate, pentru intervalul de timp cuprins între 1 august şi 30 septembrie 2016, raportat la diferenţa dintre valoarea de referinţă sectorială de 347 lei şi cea de 405 lei. În subsidiar, s-a solicitat respingerea în parte a acţiunii precizate, pentru intervalul de timp cuprins între 9 aprilie 2015 - 31 iulie 2016, raportat la diferenţa dintre valoarea sectorială de 347 lei şi cea de 405 lei.

2.2. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru şi comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 11 aprilie 2017 potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru, a admis în principiu recursul formulat şi, potrivit prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., a fixat termen de judecată în şedinţa din data de 22 iunie 2017, dispunând citarea părţilor.

2.1. Apărările formulate în cauză

La data de 10.04.2017 au formulat întâmpinare reclamanţii, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

În esenţă, s-a arătat că instanţa de fond a respectat dispoziţiile deciziei pronunţate de instanţa de contencios constituţional, iar în ceea ce priveşte valoarea sectorială de referinţă, aceasta a fost stabilită în raport de adresa emisă de instanţa supremă care a fost obligată la modificarea ordinului de stabilire a salariului, începând cu data de 9 aprilie 2015, prin sentinţa civilă nr. 350/01.03.2017 emisă de Tribunalul Dâmboviţa în dosarul nr. 5139/120/2016.

3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496 - 499 din C. proc. civ.

Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Motivele de recurs se subsumează dispoziţiilor art. 488 pct. 8 C.proc.civ., urmând să fie analizate din aceatsă perspectivă.

Cu privire la incidenţa deciziei CCR nr. 794/15.12.2016

Este nefondată susţinerea pârâtului CSM că instanţa de fond a ignorat data de la care se aplică dispoziţiile hotârării pronunţate de instanţa de contencios constituţional, cu privire la acordarea valorii de referinţă sectoriale de 405 lei.

Înalta Curte reţine că au fost avute în vedere de Curtea de Apel București dispoziţiile Legii nr. 71/2015 care a intrat în vigoare la data de 9 aprilie 2015.

Astfel, potrivit actului normativ menţionat :

« Art. I. Se aprobă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83 din 12 decembrie 2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014, cu următoarele modificări şi completări:

1. La articolul 1, după alineatul (5) se introduce un nou alineat, alineatul (51), cu următorul cuprins:

„(51) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.”

De asemenea, tot în cuprinsul aceluiaşi act normativ se prevede că :

« 6. La articolul 5, după alineatul (1) se introduc două noi alineate, alineatele (11) şi (12), cu următorul cuprins:

„(11) Prin nivel de salarizare în plată pentru funcţiile similare se înţelege acelaşi cuantum al salariului de bază cu cel al salariaţilor având aceeaşi funcţie, în care au fost incluse, după data de 31 decembrie 2009, sumele aferente salariului de încadrare, precum şi sumele aferente sporurilor de care au beneficiat înainte de această dată, dacă salariatul angajat, numit sau promovat îndeplineşte aceleaşi condiţii de studii — medii, superioare, postuniversitare, doctorale —, de vechime şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, specifice locului de muncă la data angajării sau promovării.

(12) Prevederile alin. (11) se aplică şi pentru calculul indemnizaţiei de încadrare pentru persoanele care sunt demnitari, ocupă funcţii publice şi de demnitate publică, ca unică formă de remunerare a activităţii corespunzătoare funcţiei.”

Din interpretarea sistematică şi teleologică a normelor de drept menţionate rezultă că personalul din instituţii şi autorităţi publice va fi salarizat la nivelul maxim existent în plată, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii cu alte persoane având aceeaşi funcţie/grad/treaptă şi gradaţie.

Cu alte cuvinte, de la data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015 se consfinţeşte principiul de dreptul muncii conform căruia la muncă egală trebuie acordată o remuneraţie egală, pentru persoanele din sistemul bugetar care lucrează în condiţii similare având aceeaşi funcţie/grad/treaptă şi gradaţie.

Curtea de Apel Bucureşti a constatat în mod corect că egalizarea remuneraţiilor trebuia efectuată de la data intrării în vigoare a actului normativ menţionat, adică de la data de 9 aprilie 2015.

Acest aspect nu contrazice aplicarea deciziei CCR nr. 794/15.12.2016 care vine să sublinieze principiul egalităţii în faţa legii a tuturor categoriilor de salariaţi, inclusiv a magistraţilor, eliminând o serie de interpretări contradictorii cu privire la aplicarea legilor de salarizare, raportate la punerea în aplicarea a unor hotărâri judecătoreşti obţinute anterior şi incluse în baza de salarizare.

Aşadar, decizia Curţii Constituţionale consacră soluţia adoptată prin Legea nr. 71/2015, clarficările aduse fiind de natură să susţină aplicarea legii menţionate în forma intrată în vigoare la data de 9 aprilie 2015. Instanţa de contencios constituţional nu a făcut decât să elimine disparităţile de interpretare, fără să introducă un nou criteriu de calcul al indemnizaţiilor, aşa cum a considerat pârâtul.

Aşa fiind, va fi înlăturată apărarea pârâtului CSM că egalizarea indemnizaţiilor se putea face numai după pronunţarea deciziei CCR nr. 794/15.12.2016, de vreme ce aceasta nu a făcut decât să confirme principiul egalităţii în faţa legii a tuturor categoriilor de salariaţi, inclusiv a magistraţilor, eliminând o serie de interpretări contradictorii cu privire la aplicarea legilor de salarizare, raportate la punerea în aplicarea a unor hotărâri judecătoreşti obţinute anterior şi incluse în baza de salarizare.

Acestea sunt chestiuni de principiu care stabilesc un echilibru firesc în raporturile de muncă dintre salariaţi şi angajatori care au calitatea de instituţii publice, plecând de la premisele egalităţii, nediscriminării şi transparenţei în acordrea remuneraţiei celor care lucrează în condiţii similare având aceeaşi funcţie/grad/treaptă şi gradaţie.

Or, aceste aspecte au fost statuate prin Legea nr. 71/2015, care a intrat în vigoare la data de 9 aprilie 2015, astfel încât sub acest critica pârâtului apare, ca nefondată.

Cu privire la valoarea sectorială de referinţă de 405 lei

Este nefondată critica pârâtului privind aplicarea valorii sectoriale de referinţă de 405 lei, numai după data de 01.10.2016, dată la care ordonatorii de credite au stabilit că aceasta este valoarea avută în vedere pentru familia ocupaţională „justiţie”.

Curtea de Apel Bucureşti a avut în vedere că prin adresa nr. 2054 din 21.12.2016, instanţa supremă a comunicat CSM că valoarea de referinţă sectorială în funcţie de care se calculează salariul de bază/indemnizaţia de încadrare în plată, la nivelul ÎCCJ pentru toţi judecătorii aflaţi în funcţie este de 405 lei şi nu include majorarea de 10% acordată prin Legea nr. 293/2015.

Dealtfel, trebuie subliniat că potrivit deciziei Curţii Constituţionale nr. 794/15.12.2016, în cadrul aceleiaşi categorii profesionale şi familii ocupaţionale nu poate exista o salarizare diferită, raportată la mai multe valori sectoriale, diferenţele de salarizare rezultând exclusiv din coeficienţii de multiplicare specifici fiecărei funcţii şi grad.

Și cu privire la acest aspect trebuie subliniat că decizia Curţii Constituţionale consacră soluţia adoptată prin Legea nr. 71/2015, clarificările aduse fiind de natură să susţină aplicarea legii menţionate în forma intrată în vigoare la data de 9 aprilie 2015. Instanţa de contencios constituţional nu a făcut decât să elimine disparităţile de interpretare, fără să introducă un nou criteriu de calcul al indemnizaţiilor, aşa cum a considerat pârâtul.

Mai mult, Curtea Constituțională a statuat în cuprinsul paragrafului 21 că soluția legislativă a egalizării indemnizațiilor la nivel maxim s-a adoptat începând cu Legea nr. 71/2015, care a intrat în vigoare la 9 aprilie 2015.

Astfel, instanța de fond a reținut că prin decizia Curții Constituționale nr. 794/15.12.2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 1029 din 21 decembrie 2016 a fost admisă excepția de neconstituționalitate a art.31 alin (1)2 din OUG nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fondurilor publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare sunt neconstituționale.

În cuprinsul deciziei s-a statuat că:

”Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.31 alin.(12) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.57/2015, Curtea reține că, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr.20/2016(care se aplică întregului personal bugetar, inclusiv magistraților), s-au eliminat și diferențele provenite din faptul că o parte dintre magistrații și personalul asimilat, încadrați în aceeași funcție, grad/treaptă,gradație, vechime în funcție sau în specialitate au obținut hotărâri judecătorești definitive și irevocabile (în temeiul Codului de procedură civilă din 1865) sau definitive (în temeiul Codului de procedură civilă), prin care le-au fost recunoscute majorări salariale, în timp ce alții nu obținuseră asemenea hotărâri judecătorești. Astfel, urmarea intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr.20/2016 este aceea că, pentru fiecare funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, indemnizația de încadrare a magistraților și a personalului asimilat este aceeași, stabilită la nivel maxim. De altfel, chiar înainte de intrarea în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr.20/2016, prin art.1 alin.(51) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, introdus prin legea sa de aprobare, Legea nr.71/2015, s-a prevăzut aceeași soluție legislativă, a egalizării indemnizațiilor la nivel maxim.”

Instanța de contencios constituțional a statuat că efectul neconstituționalității art.31 alin (1)2 din OUG nr. 57/2015 este acela că nivelul maxim al salariului de bază/indemnizația de încadrare la care se face egalizarea trebuie să includă și drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătorești. În consecință, personalul care lucrează în aceleași condiții, trebuie să fie salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației aflate în plată, indiferent de instituție sau autoritate publică.

Nivelul maxim a fost calculat, așa cum reiese din adresa nr. 2054 din 21.12.2016 prin care instanţa supremă a comunicat CSM că valoarea de referinţă sectorială în funcţie de care se calculează salariul de bază/indemnizaţia de încadrare în plată, la nivelul ÎCCJ pentru toţi judecătorii aflaţi în funcţie este de 405 lei.

Cu privire la data de la care se aplică nivelul maxim la valorii de referință sectorială, în mod constant în jurisprudența instanțelor s-a reținut că aceasta este 09.04.2015, data intrării în vigoare a OUG nr. 57/2015, de exemplu sentința civilă nr. 3706 din 29 noiembrie 2016, pronunțată de Tribunalul Cluj (filele 137-141 din dosarul ÎCCJ) și sentința civilă nr. 2194 din 15.12.2016 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița (filele 158 -160 din dosarul ÎCCJ).

În acest context, urmează să fie înlăturată apărarea pârâtului că valoarea sectorială de referinţă în plată a fost de 347 lei pentru familia ocupaţională „justiţie” până la data de 30 septembrie 2016, astfel încât nu se putea aplica un alt coeficient pentru o perioadă anterioară acestei date.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8, raportat la art. 496 C. pr. civ. , urmează să respingă recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Consiliul Superior al Magistraturii împotriva sentinţei nr. 48 din 13 ianuarie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 iunie 2017.