Revision of demolition-order claim inadmissible for lack of identical parties and cause

Asupra cererii de revizuire de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, revizuenta Uniunea Judeţeană a Cooperaţiei de Consum Constanţa a solicitat revizuirea Deciziei nr. 22 din 18 ianuarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în Dosarul nr. 813/118/2016 pe care o consideră potrivnică Deciziei nr. 140 din 30 ianuarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în Dosarul nr. x/2012.

În drept cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Prin cererea de revizuire formulată împotriva Deciziei nr. 22 din 18 ianuarie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul nr. x/2016, revizuenta invocă faptul că există dispoziţii potrivnice în raport cu Decizia nr. 140 din 30 ianuarie 2014, pronunţată de aceeaşi instanţă.

Astfel, se susţine că Curtea de Apel a decis că Primarul este cel care, prin acţiune trebuie să demoleze zidul edificat fără autorizaţie de construcţie în incinta Complexului Turistic Dobrogea, şi tot aceeaşi Curte de Apel a decis irevocabil că Primarul nu poate fi obligat să ia măsuri legale în vederea desfiinţării zidului.

Analizând cererea de revizuire sub aspectul admisibilităţii sale, Înalta Curte constată următoarele.

Revizuenţii au solicitat instanţei anularea deciziei civile nr. 22 din 18 ianuarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., normă care deschide părţilor calea acestei căi extraordinare de atac, de retractare, pentru cazul în care există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Astfel, prin cererea înregistrată sub nr. 813/118 din 8 februarie 2016 la Tribunalul Constanţa, reclamanta U.J.C.C. CONSTANŢA a chemat în judecată pe pârâţii Primarul Municipiului Constanţa şi A. solicitând instanţei să dispună obligarea Primarului să solicite instanţei demolarea zidului edificat de pârâtul A., fără avize ISU şi celelalte cerute de Legea nr. 50/1991, precum şi fără autorizaţie de construire şi să fie obligat A. să desfiinţeze lucrările de construcţie realizate în mod ilegal.

Prin Sentinţa nr. 648 din 19 mai 2016 pronunţată de Tribunalul Constanţa s-a respins excepţia necompetentei materiale a Tribunalului Constanta, secţia contencios administrativ şi fiscal.

S-a admis excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâţi şi de instanţă din oficiu.

A respins acţiunea exercitată de reclamanta U.J.C.C. CONSTANŢA, în contradictoriu cu pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI CONSTANŢA şi pârâtul A., ca inadmisibilă.

A dispus obligarea reclamantului la plata către pârâtul Primarul Municipiului Constanta a sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli de judecată .

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta U.J.C.C. Constanţa.

Prin Decizia nr. 22 din 18 ianuarie 2017, Curtea de Apel Constanţa a respins recursul declarat de recurenta U.J.C.C. CONSTANŢA, împotriva Sentinţei civile nr. 648 din 19 mai 2016 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul nr. x/2016 în contradictoriu cu intimaţii pârâţi - PRIMARUL MUNICIPIULUI CONSTANŢA, şi A., ca nefondat.

Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Constanţa sub nr. 25871/212/2012, reclamanta U.J.C.C. Constanţa a solicitat în contradictoriu cu pârâtul A. ca instanţa de judecată să îl oblige să sisteze lucrările şi să demoleze zidul edificat fără autorizaţie de construcţie în incinta Complexului Turistic Dobrogea proprietatea reclamantei ce blochează intrarea în subsolul tehnic al complexului. În caz de refuz, a mai solicitat reclamanta, aceasta să fie autorizată să îl demoleze pe cheltuiala pârâtului.

Prin Sentinţa civilă nr. 4233 din 22 martie 2013 a Judecătoriei Constanţa s-a respins ca nefondată acţiunea reclamantei.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel, în termen legal, apelanta U.J.C.C. Constanţa.

Prin Decizia civilă nr. 108 din 10 octombrie 2013 Tribunalul Constanţa a respins ca nefondat apelul.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs U.J.C.C. CONSTANŢA, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, cu opinia majoritară, a respins recursul promovat de recurenta reclamantă UNIUNEA JUDEŢEANĂ A COOPERAŢIEI DE CONSUM CONSTANŢA împotriva sentinţei civile nr. 108 din 10 octombrie 2013, pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosar nr. x/2012, în contradictoriu cu intimatul pârât A., ca nefondat.

În aplicarea dispoziţiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că revizuirea este inadmisibilă, întrucât pentru a fi incidenţă teza de la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se cer a fi întrunite cumulativ anumite condiţii, care nu se verifică în cauză.

Astfel, este necesar să existe hotărâri definitive ale căror dispozitive sau considerente sunt contradictorii, condiţie ce rezultă din dispoziţiile art. 430 alin. (2) C. proc. civ. hotărârile să fi fost pronunţate în acelaşi litigiu (ceea ce presupune să fi existat tripla identitate de părţi, obiect şi cauză); hotărârile contradictorii să fi fost pronunţate nu în acelaşi proces (dosar), ci în procese diferite şi, în cea de-a doua cauză, să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu fi fost analizată de instanţă.

Scopul reglementării cazului de revizuire prevăzut de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este cel al respectării principiului autorităţii de lucru judecat, prin restabilirea situaţiei determinate de nesocotirea acestuia, premisă ce nu se verifică în speţă. O asemenea cale de atac nu ar putea fi deturnată într-un apel deghizat, de natură a permite rejudecarea cauzei pentru simplul fapt că există două puncte de vedere diferite asupra aceleiaşi chestiuni.

Or, câtă vreme în motivele de revizuire susţinute de revizuenţi, se afirmă o pretinsă contrarietate între hotărâri definitive ale aceleiaşi instanţe (Curtea de Apel Constanţa), pronunţate în cauze similare (iar nu identice), în privinţa altor părţi care sunt în aceeaşi situaţie ca şi revizuenţii, aceştia din urmă nu pot obţine anularea Deciziei nr. 22 din 18 ianuarie 2017, întrucât practica neunitară a instanţelor nu poate fi remediată pe calea unei cereri de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pentru situaţia descrisă, nu este întrunită cerinţa ca hotărârile să fi fost pronunţate în cazul unui litigiu cu privire la care să se verifice tripla identitate de părţi, obiect şi cauză.

În raport de cele constatate, Înalta Curte apreciază că nu mai prezintă relevanţă analiza celorlalte condiţii de admisibilitate a cererii de revizuire ce face obiect al prezentei cauze.

Pentru aceste considerente, având în vedere dispoziţiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea cererii de revizuire şi la faptele pe care se întemeiază, cererea de revizuire formulată urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă.

În ceea ce priveşte cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (1), (2), art. 28 alin. (2), art. 29 alin. (2) din Legea nr. 50/1991, excepţie ridicată de revizuentă, Înalta Curte reţine următoarele.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată numai în condiţiile şi pentru motivele expres şi limitative prevăzute de lege, fără a se declanşa, aşadar, un nou litigiu, ci doar o etapă procesuală a aceleiaşi cauze. În conformitate cu prevederile art. 326 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., cererea de revizuire se judecă potrivit dispoziţiilor prevăzute pentru cererea de chemare în judecată, dezbaterile fiind limitate însă la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.

În raport cu aceste prevederi legale, coroborate cu cele ale art. 29 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, invocarea unei excepţii de neconstituţionalitate care vizează fondul cauzei, în această etapă procesuală, este condiţionată de stabilirea în prealabil a admisibilităţii cererii de revizuire.

În consecinţă, întrucât excepţia de neconstituţionalitate nu vizează un text de lege ce constituie însuşi temeiul cererii de revizuire sau condiţiile de admisibilitate a acesteia, ci un text aplicabil fondului cauzei, care poate fi reexaminat doar după ce se constată că cererea respectivă este admisibilă, instanţa reţine că excepţia invocată nu este admisibilă, fiind contrară prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, întrucât nu are legătură cu litigiul al cărui obiect îl constituie revizuirea sentinţei primei instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de revizuentă.

Respinge cererea de revizuire formulată de Uniunea Judeţeană a Cooperaţiei de Consum Constanţa împotriva Deciziei nr. 22 din 18 ianuarie 2017 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 iunie 2017.

Procesat de GGC MM