Revision inadmissible for lack of triple identity; transport license dispute left standing
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the applicant's motion for revision of the Court of Appeal Iași's Decision No. 50 of 17 January 2017, thereby leaving that decision in force; the applicant had sought to overturn it on the ground of contradictory final judgments under Article 509(1)(8) of the Civil Procedure Code, relying on an earlier Court of Appeal Târgu Mureș decision from 2010 that it claimed was contrary. The underlying dispute concerned an administrative law action challenging a county council decision and transport route license allocation; the applicant argued the Court of Appeal had failed to rule on the illegality of the administrative operations behind the contested decision and had disregarded the prior judgment. The court held that the revision was inadmissible because the statutory conditions for that extraordinary remedy were not met, as the two decisions did not concern the same parties, object, and cause, and therefore lacked the required triple identity; the remedy could not be used as a disguised appeal to re-litigate a case merely because different courts had reached different views on similar issues.
Legislator headnote
AI generatedart. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 513 alin. (3) C. proc. civ, art. 430 alin. (2) C. proc. civ; Revision inadmissible for lack of triple identity; transport license dispute left standing: 50 of 17 January 2017, thereby leaving that decision in force; the applicant had sought to overturn it on the ground of contradictory final judgments under Article 509(1)(8) of the Civil Procedure Code, relying on an earlier Court of Appeal Târgu Mureș decision from 2010 that it claimed was contrary. The underlying dispute concerned an administrative law action challenging a county council decision and transport route license allocation; the applicant argued the Court of Appeal had failed to rule on the illegality of the administrative operations behind the contested decision and had disregarded the prior judgment. The court held that the revision was inadmissible because the statutory conditions for that extraordinary remedy were not met, as the two decisions did not concern the same parties, object, and cause, and therefore lacked the required triple identity; the remedy could not be used as a disguised appeal to re-litigate a case merely because different courts had reached different views on similar issues.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedUsed as the basis for declaring the revision request inadmissible, since the debates are limited to the admissibility of the request.
Full text
Asupra cererii de revizuire de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, revizuenta S.C. A. S.R.L. a solicitat revizuirea Deciziei nr. 50 din 17 ianuarie 2017 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în Dosarul nr. x/2014 pe care o consideră potrivnică Deciziei nr. 421/R/18 martie 2010 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în Dosarul nr. x/2008.
În drept cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
Astfel, se susţine de revizuentă că aşa cum reiese din cuprinsul cererii de chemare în judecată dar şi din cuprinsul cererii de recurs, a solicitat ca prim capăt de cerere anularea unui act administrativ pentru nelegalitate, instanţa de recurs nepronunţându-se pe acest capăt de cerere. În opinia sa instanţa de recurs nu s-a pronunţat pe critica nelegalităţii hotărârii de fond în sensul susţinerilor reclamantei privind nelegalitatea operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii Hotărârii nr. 433/2013 a Consiliului Judeţean Iaşi.
Precizează revizuenta că instanţa de recurs a nesocotit soluţia Curţii de Apel Târgu-Mureş, analizând din nou contractul de asociere nr. 1307/2003 neoferindu-i legitimitate faţă de dispoziţiile legale.
Analizând cererea de revizuire sub aspectul admisibilităţii sale, Înalta Curte constată următoarele.
Revizuenta a solicitat instanţei anularea Deciziei nr. 50 din 17 ianuarie 2017 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, în temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., normă care deschide părţilor calea acestei căi extraordinare de atac, de retractare, pentru cazul în care există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
Astfel,prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi sub nr. 3258/99/2014, reclamanta S.C. A. S.R.L. i-a chemat în judecată pe pârâţii Consiliul Judeţean Iaşi şi pe S.C. B. S.R.L., solicitând anularea punctului 4 din Anexa Hotărârii nr. 433 din 20 decembrie 2013 a Consiliului Judeţean Iaşi, anularea licenţei de traseu atribuite în favoarea S.C. B. S.R.L. pentru traseul Iaşi - Osoi - Covasna şi obligarea pârâtului Consiliul Judeţean Iaşi să procedeze la emiterea unei hotărâri prin care licenţa de traseu aferentă traseului Iaşi - Osoi - Covasna să fie atribuită în favoarea sa.
Tribunalul Iaşi, prin Sentinţa nr. 486 din 1 iunie 2016, a respins excepţiile lipsei calităţii procesual pasive a pârâtului Consiliului Judeţean Iaşi, tardivităţii şi inadmisibilităţii acţiunii, invocate de către pârâtul Consiliul Judeţean Iaşi prin întâmpinare. Prin aceeaşi sentinţă, instanţa a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâţii Consiliului Judeţean Iaşi şi S.C. B. S.R.L.
Împotriva Sentinţei nr. 486 din 1 iunie 2016 a Tribunalului Iaşi a declarat recurs reclamantul S.C. A. S.R.L., invocând motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 50 din 17 ianuarie 2017 a respins ca neîntemeiat, recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 486/CA/01.06.2016 a Tribunalului Iaşi.
Prin Sentinţa nr. 382/CCA din 19 mai 2009 a Tribunalului Iaşi, s-au respins excepţiile lipsei calităţii procesuale de exerciţiu, a lipsei calităţii procesuale pasive şi a inadmisibilităţii, invocate de pârâta A.R.R. - Agenţia Iaşi; s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta S.C. C. S.R.L. în contradictoriu cu pârâţii Consiliul judeţean Iaşi, A.R.R. - Agenţia Iaşi şi S.C. D. S.R.L.; s-a dispus anularea în parte a Hotărârii nr. 1 din 9 iunie 2008, adoptată de Comisia paritară privind transportul public judeţean din cadrul Consiliului judeţean Iaşi, în ceea ce priveşte suspendarea validării atribuirii traseului 30 "Iaşi - Podul Iloaiei - Hărpăşeşti"; s-a anulat integral Hotărârea nr. 2/2008, adoptată de aceeaşi comisie paritară, privind modificarea Hotărârii nr. 1, în sensul validării atribuirii traseului 30 "din grupa 21 Iaşi - Podul Iloaiei - Hărpăşeşti" S.C. D. S.R.L.; s-a anulat licenţa de traseu seria LT nr. 0171583, eliberată la data de 30 iunie 2008 titularei S.C. D. S.R.L. pentru efectuarea de transport rutier persoane pe traseul Iaşi - Podul Iloaiei - Hărpăşeşti; s-a respins ca fiind nefondate capetele de cerere III şi IV vizând: - obligarea pârâtelor să emită o hotărâre de atribuire a traseului Iaşi - Podul Iloaiei - Hărpăşeşti către reclamantă; - obligarea pârâtei A.R.R. - Agenţia Iaşi să elibereze reclamantei licenţa pentru traseul Iaşi - Podul Iloaiei - Hărpăşeşti, sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii; s-a luat act de renunţarea reclamantei la cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâţii Consiliul Judeţean Iaşi, S.C. D. S.R.L., A.R.R. Bucureşti, şi reclamanta S.C. C. S.R.L.
Prin Decizia nr. 421/R din 18 martie 2010, Curtea de Apel Târgu Mureş a respins recursurile formulate de pârâtele Consiliul Judeţean Iaşi, SC. D. S.R.L. şi Autoritatea Rutieră Română -A.R.R.Bucureşti, împotriva sentinţei civile nr. 382/CA/19 mai 2009 a Tribunalului Iaşi, pronunţată în Dosarul nr. x/2008, a admis recursul formulat de reclamanta SC. C. S.R.L. împotriva aceleiaşi sentinţe, a modificat în parte hotărârea atacată, după cum urmează: a admis cererea reclamantei având ca obiect emiterea unei hotărâri de atribuire a traseului Iaşi - Podul Iloaiei -Hărpăşeşti şi a obligat pârâtul Consiliul judeţean Iaşi prin comisia paritară să emită hotărârea de atribuire în favoarea reclamantei a traseului Iaşi - Podul Iloaiei - Hărpăşeşti, a respins ca prematur formulată cererea de obligare a pârâtei A.R.R.- Agenţia Iaşi la eliberarea în favoarea reclamantei a licenţei de transport pe traseul Iaşi - Podul Iloaiei - Hărpăşeşti, sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii.
În aplicarea dispoziţiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că revizuirea este inadmisibilă, întrucât pentru a fi incidenţă teza de la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se cer a fi întrunite cumulativ anumite condiţii, care nu se verifică în cauză.
Astfel, este necesar să existe hotărâri definitive ale căror dispozitive sau considerente sunt contradictorii, condiţie ce rezultă din dispoziţiile art. 430 alin. (2) C. proc. civ. hotărârile să fi fost pronunţate în acelaşi litigiu (ceea ce presupune să fi existat tripla identitate de părţi, obiect şi cauză); hotărârile contradictorii să fi fost pronunţate nu în acelaşi proces (dosar), ci în procese diferite şi, în cea de-a doua cauză, să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu fi fost analizată de instanţă.
Scopul reglementării cazului de revizuire prevăzut de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este cel al respectării principiului autorităţii de lucru judecat, prin restabilirea situaţiei determinate de nesocotirea acestuia, premisă ce nu se verifică în speţă. O asemenea cale de atac nu ar putea fi deturnată într-un apel deghizat, de natură a permite rejudecarea cauzei pentru simplul fapt că există două puncte de vedere diferite asupra aceleiaşi chestiuni.
Or, în speţa de faţă nu există hotărâri potrivnice, Decizia nr. 421/R din 18 martie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş priveşte alte părţi şi are alt obiect faţă de Decizia nr. 50 din 17 ianuarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi.
Pentru situaţia descrisă, nu este întrunită cerinţa ca hotărârile să fi fost pronunţate în cazul unui litigiu cu privire la care să se verifice tripla identitate de părţi, obiect şi cauză.
Revizuirea este o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată numai în condiţiile şi pentru motivele expres şi limitative prevăzute de lege, fără a se declanşa, aşadar, un nou litigiu, ci doar o etapă procesuală a aceleiaşi cauze. În conformitate cu prevederile art. 326 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., cererea de revizuire se judecă potrivit dispoziţiilor prevăzute pentru cererea de chemare în judecată, dezbaterile fiind limitate însă la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.
În raport de cele constatate, Înalta Curte apreciază că nu mai prezintă relevanţă analiza celorlalte condiţii de admisibilitate a cererii de revizuire ce face obiect al prezentei cauze.
Pentru aceste considerente, având în vedere dispoziţiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea cererii de revizuire şi la faptele pe care se întemeiază, cererea de revizuire formulată urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de S.C. A. S.R.L. împotriva Deciziei nr. 50 din 17 ianuarie 2017 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 iunie 2017.
Procesat de GGC MM