Securitate collaborator status upheld in appeal on informant records.

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Prin cererea înregistrată la data de 10 iulie 2014, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂŢII a chemat în judecată pe pârâtul A., solicitând să se constate calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii.

1.2. Prin Sentinţa nr. 3000 din 7 noiembrie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂŢII în contradictoriu cu pârâtul A., şi a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii.

2. Calea de atac exercitată

2.1. Împotriva acestei sentinţe, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., a declarat recurs pârâtul CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂŢII întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului aşa cum a fost formulat.

În opinia recurentului, Curtea a apreciat eronat ca atitudini potrivnice regimului totalitar comunist afirmaţiile despre B. că în anumite ocazii îşi manifestă unele nemulţumiri sau face comentarii referitoare la unele evenimente interne sau internaţionale sau că afirmă că nu s-a procedat bine cu colectivizarea comunelor şi în general se manifestă în dezacord cu unele măsuri luate de conducerea statului.

Susţine recurentul că acestea sunt opinii personale ale lui B. fiind protejate de Constituţia RSR din 1965.

3. Procedura de soluţionare a recursului

3.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, întocmit în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 17 ianuarie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 3 martie 2017, completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte cerinţele de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., a admis în principiu recursul şi a fixat termen de judecată pentru judecata pe fond a recursului .

3.2 Cu privire la fondul recursului. Soluţia instanţei de recurs.

Examinând recursul prin prisma criticilor invocate şi a motivului de casare indicat, Înalta Curte reţine caracterul său nefondat, pentru următoarele considerente:

Dispoziţiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 definesc noţiunea de colaborator al Securităţii ca fiind persoana care a furnizat informaţii, (...) precum note şi rapoarte scrise (...), prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Prima condiţie instituită de acest text legal, ce se referă la furnizarea de informaţii referitoare la atitudini potrivnice regimului comunist, este îndeplinită, atât timp cât recurentul pârât a informat Securitatea despre comentariile injurioase ale unor cetăţeni la adresa politicii partidului, în principal, în legătură cu efectele colectivizării, informaţii ce se regăsesc în conţinutul Notei de relaţii datată 29.09.1988, Notei informative datată 29.09.1988, Notei informative datată 27.07.1989.

A doua condiţie de fond instituită de legiuitor în textul art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, se referă la vizarea încălcării unor drepturi fundamentale - şi nu neapărat încălcarea propriu-zisă a acestor drepturi în sensul că recurentul putea şi trebuia să conştientizeze posibilele urmări ale informaţiilor furnizate.

Şi această condiţie este îndeplinită, întrucât este exclus ca recurentul să nu fi realizat faptul că, odată ce furniza astfel de informaţii, asupra celor la care se referea în delaţiunile sale urma, cel mai probabil, să se desfăşoare o acţiune de investigare din partea Securităţii.

Or, această acţiune de investigare presupunea cel puţin încălcarea dreptului la viaţă private (prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice şi de art. 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului), prin căutarea şi obţinerea de noi informaţii despre cel urmărit, fără acordul acestuia.

În motivele de recurs, recurentul-pârât face referire la existenţa unei situaţii care nu poate exonera persoana verificată de reţinerea calităţii de colaborator al securităţii.

Folosirea în calitate de candidat la recrutare a recurentului-pârât nu s-a făcut prin constrângere, astfel rezultă din Raportul privind modul cum a decurs recrutarea în calitate de informator a numitului A. la problema "Învăţământ", datat 30 septembrie 1988, document din conţinutul căruia reiese disponibilitatea informativă a acestuia.

În speţă, faţă de argumentele invocate de recurent raportat la contextul în care a acceptat colaborarea cu organele de Securitate, se observă că nu operează condiţiile arătate în cuprinsul tezei a ll-a a art. 2 lit. b) şi care ar duce la exonerarea persoanei verificate de reţinerea calităţii de colaborator al Securităţii.

Potrivit acestei teze, pentru ca informaţiile furnizate să nu fie luate în considerare este necesar ca, în mod cumulativ, datele puse la dispoziţia Securităţii să fie cuprinse în "declaraţii, procese-verbale de interogatoriu sau de confruntare" şi ca acestea să nu se refere decât la "cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată şi condamnată". Respectivele condiţii se referă la o situaţie de excepţie - în care definiţia enunţată de prima teză a articolului nu se aplică - şi sunt, în consecinţă, de strictă interpretare şi aplicare.

Prin urmare, aplicarea acestor prevederi de excepţie în situaţii care nu au fost expres prevăzute de legiuitor, ar înfrânge principiul potrivit căruia excepţiile sunt de strictă interpretare.

În consecinţă, Înalta Curte constată că prima instanţă a interpretat şi aplicat corect dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, înscrisurile administrate demonstrând că, în ceea ce îl priveşte pe recurent, sunt întrunite cerinţele textului menţionat.

Ca urmare, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 C. proc. civ., va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva Sentinţei nr. 3000 din 7 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 iunie 2017.

Procesat de GGC MM